loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Potrivit literaturii de specialitate, prin progresul tehnic în comerţ se înţelege „procesul de perfecţionare a tehnicilor şi tehnologiilor comerciale şi a sistemului de organizare a activităţii, cu scopul creşterii productivităţii muncii"6.

1. Factorii progresului tehnic în comerţ

În comerţ, posibilităţile de afirmare a progresului, deşi există, sunt mai limitate în raport cu alte ramuri economice, acest lucru fiind datorat unor particularităţi ale procesului de muncă în comerţ, poate cea mai importantă asemenea particularitate fiind existenţa multor activităţi cu caracter preponderent manual.

De fapt, o asemenea particularitate este proprie întreg sectorului terţiar, în acest domeniu o mare parte din activităţi pretându-se la execuţia manuală sau fragmentându-se în succesiunea lor, ceea ce nu permite o mecanizare complexă. Cu toate acestea, progresul tehnic în comerţ nu se limitează doar la mecanizarea operaţiunilor de mişcare a mărfurilor, ci are aspecte diverse de manifestare, ceea ce conduce la concluzia necesităţii lui şi în acest domeniu al economiei. Considerăm că o asemenea necesitate este dată de următoarele trei aspecte:

  1. Interdependenţa dintre comerţ şi celelalte ramuri ale economiei mai receptive la progresul tehnic. Rămânerea în urmă a progresului tehnic în comerţ ar influenţa negativ întregul circuit al mărfurilor, încetinind procesul realizării acestora. Mai mult, o asemenea situaţie ar duce şi la restrângerea efectului favorabil adus de mecanizare şi automatizare în creşterea producţiei. De asemenea, trebuie reţinut şi faptul că, pentru promovarea pe piaţă a unor produse noi pe care le asigură în mod continuu progresul tehnic din industrie, este necesară şi creşterea nivelului deservirii comerciale.
  2. Progresul tehnic în comerţ este necesar şi ca o condiţie a creşterii eficienţei, a tuturor laturilor acesteia - economică, socială şi ecologică -, constituindu-se într-un factor hotărâtor al creşterii productivităţii muncii, al accelerării vitezei de rotaţie a mărfurilor şi, implicit, al reducerii cheltuielilor de circulaţie. Mai mult, în condiţiile unei pieţe concurenţiale, progresul tehnic va duce la creşterea nivelului de deservire comercială, la creşterea volumului de desfaceri şi, nu în ultimul rând, la întărirea poziţiei agentului economic în speţă pe piaţă. Iată doar câteva aspecte care explică interesul agenţilor economici ce desfăşoară activităţi în comerţ pentru dezvoltarea şi modernizarea bazei tehnico-materiale, prin promovarea unor noi forme de vânzare, reamenajarea sau remodelarea unor unităţi, modernizarea utilajului comercial sau chiar construirea de noi spaţii comerciale.

 

  1. c) Schimbările aduse în managementul comercial, tehnica modernă a comunica- pilor şi informatica. Desfăşurarea eficientă a relaţiilor comerciale este posibilă numai prin capacitatea comercianţilor de a reacţiona prompt la schimbările pieţei, lucru posibil numai prin existenţa în comerţ a unui sistem rapid de mişcare a mărfurilor, de stocare şi depozitare a acestora, de livrare promptă către cumpărători, precum şi a unor mijloace adecvate de prelucrare operativă a informaţiilor.

În România, progresul tehnic în comerţ a fost mai lent decât în alte ţări, datorită, în principal, unei politici neadecvate în domeniul investiţiilor, partea cea mai mare a acestora fiind dirijată în trecut spre industrie. Pe de altă parte, investiţiile realizate au fost inegal distribuite pe elementele bazei tehnico-materiale, dezvoltându-se, în principal, reţeaua de magazine amplasate la parterul blocurilor de locuinţe, pe principalele artere de circulaţie. Cele mai multe asemenea magazine nu permit însă, datorită mărimii lor, expunerea unui sortiment larg de mărfuri şi, mai ales, folosirea tehnologiilor moderne de comercializare. Pe de altă parte, reţeaua de depozite este mult rămasă în urmă, atât din punct de vedere al numărului lor, cât şi, mai ales, al posibilităţilor de mecanizare şi automatizare a vehiculării mărfurilor.

În aceste condiţii, este necesară adaptarea acestei baze tehnico-materiale a comerţului, prin modernizarea, remodelarea sau chiar reprofilarea celor mai multe unităţi, potrivit, pe de o parte, cerinţelor urbanismului comercial, iar pe de altă parte, nivelului ridicat al deservirii populaţiei. Evident, la actuala bază tehnico-materială, remodelată şi modernizată, se vor adăuga noile construcţii, menite să îmbunătăţească dotarea teritoriului cu spaţii comerciale, înlăturarea decalajelor existente între zonele ţării şi între mediul urban şi cel rural.

2. Indicatorii de evaluare a progresului tehnic în comerţ

În vederea evaluării progresului tehnic în comerţ, există o serie de indicatori specifici, prin care se măsoară nivelul calitativ al bazei tehnico-materiale a comerţului şi se pot face comparaţii interne şi internaţionale.

Indicatorii de evaluare a progresului tehnic în comerţ sunt de natură tehnică şi economică, fără a exista însă o separare netă a acestora, fiecare categorie implicând-o pe cealaltă.

  1. a) Indicatorii de natură tehnică se obţin prin raportarea componentelor progre­sului tehnic la factorii de producţie sau la activitatea economică. Intră în această categorie următorii indicatori:
  • tehnica utilizată, desemnată prin numărul de instalaţii, utilaje, aparate sau maşini existente în raport cu necesarul normal pentru vehicularea cantităţii de mărfuri din perioada de referinţă;
  • gradul de mecanizare a operaţiunilor, calculat ca raport între cantitatea de mărfuri vehiculată mecanizat şi cantitatea totală de mărfuri vehiculată în perioada respectivă;
  • gradul de înzestrare tehnică a muncii, calculat ca raport între valoarea mijloacelor tehnice utilizate şi numărul de consumatori deserviţi sau numărul total al populaţiei;
  • rata difuzării tehnologiilor moderne, calculată prin raportarea numărului de unităţi sau a volumului activităţii acestora, în care se folosesc metode, procedee sau forme moderne de desfăşurare a operaţiunilor tehnice, la totalul unităţilor sau activităţii acestora.
  1. b) Indicatorii de natură economică scot în evidenţă efectul economic obţinut ca urmare a utilizării tehnicii noi, moderne. În acest scop se calculează:
  • productivitatea generală a factorilor tehnici, ca raport între volumul valoric al activităţii economice şi uzura capitalului fix utilizat;
  • productivitatea muncii unui mijloc fix, în aceeaşi determinare, de data aceasta însă luându-se în calcul efectul exclusiv al utilajului în cauză;
  • consumul specific de capital fix pe unitate valorică de activitate economică (de exemplu, capitalul fix la un miliard lei desfaceri);
  • costul marginal al folosirii unui utilaj nou, calculat ca raport între valoarea acestuia (dată de valoarea amortizată la care se adaugă cheltuielile de exploatare) şi sporul de vânzare obţinut;
  • rentabilitatea în raport cu capitalul fix utilizat, exprimată prin profitul obţinut la un milion (miliard) lei capital fix. De asemenea, pentru expresivitate, se poate raporta sporul de profit la valoarea investiţiilor alocate pentru progresul tehnic sau la sporul de capital fix.

3. Direcţiile progresului tehnic în comerţ

În activitatea comercială, există trei direcţii de promovare a progresului tehnic, respectiv: modernizarea bazei tehnico-materiale, perfecţionarea tehnologiilor comer­ciale şi organizarea raţională a activităţii. Câteva lucruri despre fiecare în parte.

  1. Ca o componentă a modernizării de ansamblu a activităţii comerciale, moder­nizarea bazei tehnico-materiale a comerţului reprezintă procesul de adaptare conti­nuă a construcţiei, amenajării şi dotării magazinelor, a unităţilor de alimentaţie publică şi a depozitelor la progresele realizate în creşterea şi diversificarea ofertei şi la tehnica din ramurile economice cu care comerţul intră în relaţii.

Procesul de modernizare a bazei tehnico-materiale a comerţului vizează toate componentele acesteia, urmărindu-se creşterea rolului fiecărei asemenea componente în circulaţia mărfurilor.

În ceea ce priveşte reţeaua comercială cu amănuntul, modernizarea ei are în vedere necesitatea difuzării către consumatori a produselor de care aceştia au nevoie în condiţii de confort şi cu un consum minim de timp. Pentru aceasta, sunt necesare profilarea corespunzătoare a reţelei, amplasarea sa după principiile urbanismului comercial, expunerea modernă a mărfurilor, precum şi practicarea unor game largi de servicii comerciale înainte, în timpul şi după vânzarea mărfurilor.

Pentru depozite, modernizarea urmăreşte crearea condiţiilor necesare pentru intrarea şi ieşirea mărfurilor, pentru stocarea acestora printr-un flux mecanizat al operaţiunilor.

Sporirea funcţionalităţii utilajelor comerciale prin modernizare înseamnă adaptarea acestora la particularităţile vehiculării şi expunerii mărfurilor, dar şi la cerinţele ergonomice, ale uşurării muncii şi crearea condiţiilor pentru creşterea confortului muncii.

  1. Tehnologia comercială cuprinde ansamblul de procese, metode şi procedee folosite pentru distribuţia comercială a produselor. Perfecţionarea tehnologiei comerciale înseamnă atât raţionalizarea lanţului de procese tehnico-economice care o definesc, cât şi promovarea progresului tehnic sub aspectul condiţiilor materiale de înfăptuire a acestora. O asemenea perfecţionare are în vedere grupele de mărfuri, formele de distribuţie şi tipurile de unităţi.

În prezent, în modernizarea tehnologiilor comerciale se produc schimbări de esenţă, orientate în principal în următoarele direcţii:

  • îmbogăţirea, amplificarea conţinutului modernizării tehnologiilor comerciale, ca urmare a concentrării activităţii comerciale în unităţi mari, a diversificării sortimen­tului de mărfuri şi a participării unui număr mare de furnizori la formarea acestuia, dar şi a progreselor realizate în construcţia de utilaje şi în tehnica ambalării mărfurilor;
  • simplificarea şi raţionalizarea unor tehnologii comerciale, prin preluarea de către industrie a unor operaţiuni de pregătire prealabilă a mărfurilor pentru vânzare, pe care, de regulă, le efectua comerţul, uşurând astfel circulaţia produselor;
  • progresele înregistrate în domeniul transporturilor, în construcţia de utilaje de manipulare a mărfurilor şi în construcţia şi amenajarea magazinelor şi depozitelor.
  1. c) Organizarea raţională a activităţii comerciale are în vedere măsurile, metodele, formele şi mijloacele cu caracter economic şi tehnico-organizatoric folosite pentru desfăşurarea în bune condiţii şi cu eficienţă a activităţii. Asemenea măsuri de organizare raţională a activităţii se referă la organizarea interioară a unităţilor, la organizarea fluxurilor de intrare şi ieşire a mărfurilor, la utilarea locurilor de muncă şi la asigurarea acestora cu forţa de muncă necesară. Asemenea măsuri se vor extinde şi asupra proceselor tehnico-economice din cadrul unităţilor în care este solicitat personalul de conducere şi a cărui calitate condiţionează rezultatele personalului de execuţie.

Promovarea progresului tehnic în organizarea activităţilor comerciale constă în apelarea la principiile ergonomice, respectiv folosirea unor procedee raţionale de desfăşurare a muncii, principii ce constau mai întâi în adaptarea solicitărilor la om, respectiv amenajarea locurilor de muncă, proiectarea utilajelor şi asigurarea condiţiilor de mediu, astfel încât să se uşureze efortul lucrătorului şi, în acest fel, să crească productivitatea muncii, iar apoi în adaptarea omului la solicitări, printr-o pregătire fizică adecvată şi prin însuşirea cunoştinţelor profesionale de specialitate.

Aşa cum bine remarcă literatura de specialitate, „raţionalizarea activităţii în comerţ cuprinde perfecţionarea însăşi a distribuţiei şi a relaţiilor pe care aceasta le are cu celelalte domenii ale vieţii economice (producţie, transporturi etc.) şi care se înscriu în managementul activităţii comerciale"7.

Loading...