loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În general, resursele financiare sunt o componentă a patrimoniului societăţilor comerciale, definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce pot fi exprimate în bani, aparţinând unei persoane fizice sau juridice, ale cărei nevoi sunt destinate să le satisfacă, precum şi bunurile la care se referă. În bilanţul contabil, patrimoniul este evi­denţiat la activ, sub formă de mijloace economice, iar la pasiv, ca surse de constituire.

  1. a) Mijloacele economice din activul bilanţului (societăţii) se regăsesc în trei grupe: active imobilizate, active circulante şi mijloace în curs de regularizare.
  • Activele imobilizate deservesc activitatea economică şi se amortizează în mai mulţi ani. Îmbracă forma activelor necorporale (cheltuieli de constituire şi dezvoltarea societăţii), ce se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani, a activelor corporale (terenuri şi mijloace fixe), ce se amortizează pe o perioadă mai lungă de timp, şi a activelor financiare (titluri de participare la constituirea capitalului altor agenţi econo­mici, precum şi creanţe acordate unor terţi).
  • Activele circulante reprezintă valorile materiale şi băneşti care îşi schimbă permanent forma în circuitul economic, cuprinzând stocurile de mărfuri şi ambalaje, de materii prime şi produse finite, de materiale, de obiecte de inventar, de mică valoare sau de scurtă durată, drepturile şi obligaţiile rezultate din relaţiile cu furnizorii şi clienţii, cu personalul şi cu bugetul, titlurile de plasament cumpărate de la alte societăţi, capitalul subscris de asociaţi, dar neachitat şi disponibilităţile băneşti aflate în conturi bancare, din casierie, şi acreditivele deschise la bănci pentru efectuarea unor plăţi către terţi la livrarea de bunuri.
  • Mijloacele în curs de regularizare se referă la cheltuielile efectuate în avans şi care urmează să fie repartizate pe grupele respective de cheltuieli la scadenţă şi la diferenţele nefavorabile de conversie (practic, pot apărea şi venituri înregistrate în avans şi diferenţe favorabile de conversie).
  1. b) Sursele de constituire a patrimoniului şi, în acelaşi timp, de finanţare a acti­vităţii economice au în vedere capitalul propriu, provizioanele (rezervele) pentru riscuri şi cheltuieli şi datoriile societăţii.
  • Capitalul propriu este compus din capitalul social, din valoarea acţiunilor emise şi vândute şi din diferenţele favorabile de evaluare a patrimoniului. De aseme­nea, capitalul propriu cuprinde fondurile din profit alocate dezvoltării.
  • Provizioanele sau rezervele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie tot din profit, pentru acele elemente din patrimoniu a căror realizare este incertă, presupunând anumite riscuri, ori sunt supuse deprecierii.
  • Datoriile, care pot apărea ca urmare a insuficienţei capitalului propriu în raport cu nevoile pentru activitatea economică, iau forma: împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni la valoarea de rambursare a acestora; creditelor bancare necesare acoperirii investiţiilor; datoriilor rezultate din decontările cu furnizorii la aprovizionarea cu bu­nuri şi servicii, atunci când soldul acestora este debitor; efectelor de plătit la termenele pentru care acestea au fost emise; clienţilor creditori, pentru avansurile primite în contul livrării de mărfuri, şi sumelor datorate personalului propriu, bugetului statului, bugetului asigurărilor sociale sau asigurărilor de bunuri din momentul în care trebuia achitate şi momentul achitării lor efective.

Desigur, patrimoniul iniţial al agentului economic, existent la constituirea acestuia, va suporta o serie de modificări, ca urmare a fluxurilor de încasări şi plăţi, în cursul desfăşurării activităţii, ca şi a modificării însăşi a valorii elementelor de patrimoniu, urmare a unor elemente obiective sau subiective (schimbarea cursului acţiunilor, modificarea preţurilor în care sunt evaluate etc.).

Loading...