Complexitatea activităţii desfăşurate în comerţ, eforturile mari făcute pentru obţinerea rezultatelor scontate conduc la ideea că pentru exprimarea eficienţei economice este necesar să se folosească un sistem complex de indicatori, cu rolul de a evidenţia raporturile existente, atât la nivelul comerţului ca atare, privit ca ramură a economiei naţionale, cât şi la nivelul fiecărui agent economic în parte. Înainte de a prezenta factorii de care depinde eficienţa în comerţ, respectiv indicatorii de eficienţă ca atare, vom remarca faptul că şi în comerţ relaţia dintre optim şi eficient este precum cea de la parte la întreg, optimul fiind atât unul parţial, cât şi unul total. Astfel, dacă la nivelul fiecărui agent economic, al unui magazin sau unei gestiuni, se poate realiza optimizarea dintre efecte şi eforturi, la nivelul sistemului ca atare, la nivelul ramurii comerciale, o asemenea optimizare poate să nu se producă. Şi reciproca este adevărată. Putem asista, astfel, la optimizarea la nivel de gestiune, de raion sau de magazin, în timp ce la nivelul firmei comerciale acest lucru poate să nu se realizeze.
În comerţ, eficienţa economică este influenţată de o serie de factori, ce pot fi grupaţi în funcţie de câteva criterii bine determinate. Astfel:
- În funcţie de modul în care acţionează, există;
- factorii cu acţiune directă, precum nivelul de pregătire profesională a personalului, perfecţionarea stilului şi metodelor de organizare şi conducere, promovarea progresului tehnic etc.;
- factorii cu acţiune indirectă: modernizarea activităţii din ramurile anexe, calitatea materiilor prime, modificarea structurii cererii de mărfuri etc.
- În funcţie de caracterul lor, putem vorbi despre:
- factori tehnici: promovarea progresului tehnic;
- factori economici, de genul pârghiilor economice (preţ, cost, dobânzi etc);
- factori naturali: climă şi relief;
- factori sociali.
- În sfârşit, dacă se are în vedere sfera de cuprindere, factorii care pot influenţa eficienţa economică în comerţ se împart în:
- factori generali, aplicabili oricărui domeniu de activitate;
- factori specifici activităţii comerciale.
Toţi aceşti factori alcătuiesc un ansamblu complex, în cadrul căruia nu este uşor de stabilit o ierarhie, sub raportul rolului lor în mărirea eficienţei economice, fiecare în parte, prin acţiunea sa, punându-şi amprenta pe o latură sau pe alta a eficienţei comerţului. ^
În ceea ce priveşte indicatorii eficienţei activităţii comerciale, considerăm că este bine ca aceştia sa fie structuraţi şi prezentaţi în două categorii: indicatorii eficienţei economice de ansamblu a comerţului şi indicatorii eficienţei economice a fiecărui agent economic în parte.
- a) În ceea ce priveşte eficienţa de ansamblu a comerţului, în practica financiar- contabilă se folosesc următorii indicatori:
- productivitatea factorilor de producţie (număr de personal, capital social), calculată ca raport între volumul activităţii şi fiecare din factorii în cauză;
- veniturile aduse de comerţ la bugetul de stat, în principal cele provenite din impozitul pe profit şi taxa pe valoarea adăugată, care vor creşte pe măsura dezvoltării activităţii, micşorării volumului de cheltuieli şi sporirii eficienţei economice;
- timpul mediu de circulaţie a mărfurilor, calculat ca raport între stocurile medii la diferitele grupe de mărfuri şi vânzările medii zilnice, comparativ cu timpul mediu de producţie a mărfurilor în cauză, reflectând în dinamică schimbările în calitatea distribuţiei;
- numărul salariaţilor din comerţ în raport cu totalul populaţiei active sau cu cel al salariaţilor din economie. Un asemenea indicator va caracteriza, în primul rând, nivelul deservirii comerciale, eficienţa socială a comerţului;
- nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie (cheltuielile la un anumit volum de vânzări, de regulă, la un milion lei) caracterizează complexitatea şi raţionalitatea distribuţiei mărfurilor, acesta fiind diferenţiat pe agenţii economici de acelaşi profil, în funcţie de felul în care aceştia îşi gospodăresc resursele.
- b) La rândul ei, eficienţa economică a activităţii la nivelul agentului economic ce desfăşoară activităţi în comerţ, ca expresie a minimizării cheltuielilor sau maximizării rezultatelor, va fi apreciată prin intermediul unor criterii de genul: eficienţa utilizării resurselor economice (materiale, umane şi financiare), costul circulaţiei mărfurilor şi rentabilitatea activităţii economice.
- Eficienţa utilizării resurselor economice se exprimă prin indicatori în care resursele economice (efortul depus) se raportează la rezultatele economice obţinute (efectul realizat), aflându-se astfel consumul de resurse la o unitate de rezultat. Calculând raportul invers, se vor obţine rezultatele la o unitate de efort. În plus, se mai calculează şi sunt folosiţi în analizele economico-financiare indicatorii care exprimă coeficienţii de utilizare a unor resurse în raport cu potenţialul lor maxim (de exemplu, coeficientul de utilizare a capacităţii de transport, a unui utilaj etc.).
- Cheltuielile de circulaţie (costul circulaţiei), ca şi rentabilitatea se constituie în criterii de apreciere a eficienţei globale a activităţii economice a unui agent economic, respectiv sinteza calitativă a activităţii acestuia. Asemenea indicatori semnifică atât modul în care se utilizează factorii de producţie, cât şi calitatea relaţiilor cu partenerii, condiţiile mediului economico-social etc.
În practica economică, la nivelul agenţilor economici cu activitate de comerţ se calculează o serie de indicatori specifici, precum:
- volumul total al vânzărilor (milioane lei);
- vânzările medii pe m.p. suprafaţă comercială (sală de vânzare, suprafaţă totală etc.);
- vânzări la un milion lei fonduri fixe;
- vânzări la un milion lei mijloace circulante;
- vânzări la un milion lei fonduri de circulaţie;
- volumul adaosului comercial;
- cota medie de adaos comercial.
Analizând tabloul acestor indicatori, este evident faptul că eficienţa economică va sintetiza la nivelul agentului economic rezultatele obţinute prin gospodărirea patrimoniului şi a resurselor disponibile, în vederea maximizării profitului. Altfel spus, eficienţa economică exprimă calitatea unei activităţi care produce efecte economico- financiare pozitive.