loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Dacă în urmă cu un secol, întreprinderile ce lucrau pentru anumite pieţe locale se străduiau să depăşească limitele acesteia şi să atingă o piaţă regională şi, în final, o piaţă naţională, în ultimele două decenii ale secolului recent încheiat producţia de masă, standardizarea produselor, dezvoltarea şi implantarea pragmatică a reţelei naţionale şi internaţionale de agenţii bancare şi modernizarea mijloacelor de comunicaţii au condus la o intensificare deosebită a schimburilor externe, pieţele naţionale tinzând a se unifica într-o piaţă mondială[1], aducând în centrul atenţiei necesitatea de a regândi problemele dezvoltării într-o lume globalizată, în termeni multipli, policentrici[2].

- Fenomenul globalizării, nu beneficiază încă de un concept bine conturat, noţiuni sau teze adecvate şi nici de un sistem de indicatori statistici apţi să surprindă legăturile directe şi indirecte ce se ţes între agenţii economici din diversele state şi autorităţile locale, statele, organismele de integrare continentală sau cu vocaţie mondială[3]. Cu toate acestea globalizarea este un fenomen real, omniprezent în toate zonele şi domeniile, şi cu cât viaţa economică devine mai evolutivă, mai concurenţială şi mai imprevizibilă, cu atât devin mai importante capacităţile de supleţe, de reactivitate, de multiplicare a inteligenţelor şi de realizare a sinergiei eforturilor, amplificându-se astfel nevoia introducerii unei „reţelizări" în sistemele de conducere piramidale atât la nivel micro şi macro economic, cât şi, îndeosebi la nivel mondial.

  • Conceptul de reţelizare, care după cum vom releva ulterior, este foarte important pentru înţelegerea fenomenului de internaţionalizare a comerţului, are în vedere un sistem integrat de comunicare între elemente interconectate şi multiple dimensiuni, reprezentând un răspuns adaptiv la necesitatea de dezvoltare rapidă. Ori, tocmai prin acest caracter al conţinutului său, conceptul răspunde procesului de globalizare, care prin legăturile directe dintre firmele din diverse ţări, prin libera circulaţie a mărfurilor, capitalurilor şi oamenilor, produce nu numai schimbări structurale imprevizibile, ci şi multiple interdependenţe şi relaţii de feed-back, generând noi reguli ale jocului în relaţiile interstatale şi impunând un nou modus operandi pentru toţi agenţii economici din lume, scopul reţelei fiind, în final, asigurarea continuităţii între nivelul micro, macro şi mondoeconomic[4].
  • Un alt aspect conceptual se referă la faptul că nevoia introducerii reţelizării în sistemele de conducere promulgate la nivel microeconomic, macroeconomic şi mai ales, la nivel mondial, impune, la rândul său, un nou mod de gândire, organizare şi aprofundare a aspectelor strategice, tactice şi practice ale diverselor acţiuni economice.

Astfel, pornind de la faptul că globalizarea se desfăşoară concomitent cu procesele de integrare regională şi în contextul unei tendinţe generale de afirmare a identităţii economiilor naţionale şi a aspiraţiilor popoarelor de a-şi folosi resursele în scopul creşterii propriei bunăstări, iar rolul de organizator al pieţei mondiale se loveşte de existenţa modalităţilor de reglementare proprii statelor şi economiilor naţionale se ridică problema conturării unor raporturi reciproce viabile între firme, teritorii şi organismele de integrare regionale şi mondiale. Între respectivele raporturi câteva atrag atenţia în mod deosebit:

  • Un prim raport, se consideră a fi reprezentat de articularea dintre local şi global, raport ce trebuie să se bazeze pe un nou tip de diviziune a muncii, întemeiat pe coordonarea, în spirit de piaţă a activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii situate în acelaşi teritoriu, fiecare dintre acestea urmărind a fi specializate pe un segment al procesului de producţie.
  • Un al doilea aspect referitor la rapoartele respective, are în vedere că pe măsura consolidării procesului de globalizare, se conturează necesitatea unei relative specializări chiar a profilurilor de producţie ale statelor, spre a se putea înlătura mimetismul structurilor de producţie, ascensiunea concurenţei şi a luptei pentru pieţe de desfacere. În această privinţă este necesar a se porni de la ideea nouă şi ea, proprie procesului de globalizare - că liberalismul, atât de frecvent invocat în actuala perioadă, este incompatibil cu dezvoltarea durabilă - cerinţă şi latură importantă a globalizării - respectiva dezvoltare durabilă cerând o reglementare accentuată a pieţelor şi subordonarea obiectivelor economice faţă de imperativele sociale, în timp ce doctrina neoliberală, aşa cum o vedem acţionând, proclamă dereglementarea statelor şi primatul economicului centrat pe profit[5].
  • Un al treilea aspect, constă în crearea unor raporturi realiste, pragmatice, între situaţia creată de revoluţia informaţională, care prin extinderea televiziunii şi a telecomunicaţiilor, în general, la scară mondială, oferă populaţiei din orice parte a lumii căile cunoaşterii şi comparării nivelurilor de trai din diferitele ţări şi posibilitatea creării aspiraţiilor şi înclinaţiilor către anumite consumuri, precum şi a reluării respectivelor consumuri.
  • În sfârşit, un ultim aspect, dar foarte important pentru internaţionalizarea procesului de distribuţie, se referă la faptul că pe măsura accelerării procesului de globalizare, de internaţionalizare a economiei, a pieţelor de aprovizionare şi desfacere, a celor financiar-monetare şi de creştere a ponderii investiţiilor străine în economia statelor şi , ca un corolar al acestora, multiplicarea continuă a schimburilor bi şi multilaterale între ţările interesate, trebuie asigurată o bază sau o reţea de sisteme dense de acorduri cu ramificaţii interconectate, capabile să alcătuiască o reţea corespunzătoare de căi de circulaţie şi care să facă posibilă, pe de o parte, schimbarea facilă a bunurilor şi valorilor cu utilitate reciprocă, iar pe de altă parte, să favorizeze apariţia a noi şi diverse forme de asociere între agenţii economici, între state sau grupări de state.

 

[1] M. Didier, Economie: les regles du jeu, Paris, Editura Economica, 1989

[2] M.D. Popescu, Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Bucureşti, Editura Expert, 1999

  1. Azoulay, L'entreprise en reseaux. Le reseau commercial, Editaz, 1995

[4] M.D. Popescu, lucrare citată

[5] J. Sachs, L'ecodeveloppement. Strategiepour leXXIe siecle, Syros, 1997

Loading...