loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

- Comerţul, prin natura activităţilor desfăşurate, reprezintă unul dintre cele mai importante sectoare de activitate ale unei ţări sau a unei comunităţi de ţări, cum ar fi de exemplu cea a Uniunii Europene, el reprezentând de asemenea o componentă principală în sistemul de comensurare a nivelului şi vigorii unei economii naţionale. În acelaşi timp comerţul, prin funcţiile sale, joacă un important rol social, constituind un punct de contact între cetăţeni şi comunitatea lor locală, prin care circulă cele mai recente informaţii în materie de stiluri de viaţă, de scheme culturale şi de activităţi comunitare. În Cartea verde a comerţului european[1], tratându-se acest aspect, se specifică că „în calitate de factor major determinant al schemelor sociale şi culturale, a stilurilor de viaţă şi al amenajării teritoriului, comerţul constituie cheia de boltă a modelului socio-economic european".

  • La aceasta se adaugă repercusiunile importante ale prosperităţii comerţului asupra ocupării forţei de muncă, creşterea populaţiei active feminine atrase în activitatea comercială, sporirea posibilităţilor fiecărui cetăţean de a-şi crea şi exploata propria întreprindere, în general ca urmare a experienţei dobândite într- o societate comercială.
  • De asemenea nu trebuie scăpat din vedere faptul, potrivit căruia, comerţul acoperă toate activităţile de distribuţie, de la cumpărarea mărfurilor de la producător şi până la livrarea acestora la consumatorul final. În această situaţie, comerţului îi revine importantul rol de a răspândi şi a satisface cererea consumatorilor, rol care îndeplinit în mod corespunzător poate contribui la rentabilizarea activităţii tuturor agenţilor economici antrenaţi în circuitul economic - de la producător, până la consumator - precum şi la o promovare corespunzătoare a utilizării eficiente a resurselor şi drept consecinţă a încurajării unei dezvoltări durabile. În acelaşi context, de menţionat că în condiţiile unui parteneriat flexibil atât cu consumatorii, cât şi cu producătorii şi a promovării din partea statelor a unui cadru de reglementări favorabil asigurării unui echilibru între interesele legitime a comercianţilor şi consumatorilor, comerţul îşi poate aduce un important aport în realizarea produselor ecologice şi formarea consumatorilor în spiritul exigenţelor mediului înconjurător. Ori toate aceste aspecte, formează, în acelaşi timp şi laturi importante ale procesului de globalizare, în special, în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă.
  • Analizând locul comerţului în procesul de globalizare - mondializare specialiştii aduc în discuţie, ca un aspect deosebit, rolul de bază pe care-l are comerţul în promovarea unei vieţi comunitare echilibrate, fie că este vorba de magazinele din centrul oraşului sau cele de proximitate din mediul urban sau rural. Se consideră că un centru comercial local dinamic poate ţine adesea locul centrului cultural al unei comunităţi, conferindu-i astfel comerţului o funcţie importantă de coeziune socială. Într-o asemenea ipostază comerţul are, de asemenea, un rol social-economic important, dându-le oamenilor ocazia să se întâlnească, să comunice, să se cunoască şi să se ajute. Într-o asemenea accepţie, comerţul constituie o interferenţă nu numai între diferitele grupuri şi sectoare ale societăţii, ci şi între naţiuni, culturi şi ţări. Concomitent, de avut în vedere că la nivel personal, pentru numeroşi oameni, efectuarea cumpărăturilor nu constituie o corvoadă, ci mai curând o activitate plăcută, aceasta şi datorită eforturilor depuse de comercianţi de a se face mai atractivi şi de a le stimula cererea, magazinele indiferent de natura lor putând astfel constitui pentru numeroase categorii de populaţie singura sursă regulată de contacte şi conversaţii cu aproapele şi cu lumea exterioară[2].

Ţinând seama, pe de o parte, de rolul comerţului în viaţa economică şi socială a unei comunităţi - localitate, zonă, ţară - iar pe altă parte, de relativa similitudine a structurilor de producţie, peste tot producându-se aproape aceleaşi tipuri de mărfuri, ceea ce face ca pe măsura consolidării procesului globalizării să se contureze necesitatea unei relative specializări a profilurilor de producţie ale statelor, internaţionalizarea comerţului şi în special a procesului de distribuţie devine o necesitate a lumii contemporane, el putând deveni, în condiţiile promovării reţelizări ca mijloc de asigurare a continuităţii între nivelurile micro, macro şi mondoeconomic, un instrument de surmontare a dificultăţilor de pătrundere pe piaţa mondială a tuturor ţărilor. Aceasta înseamnă că activitatea comerţului va creşte mai puternic decât producţia, ceea ce se traduce prin faptul că în fiecare ţară partea de produse străine pusă la dispoziţia consumatorilor şi utilizatorilor finali sporeşte continuu, partea din importuri, în cererea finală - consum şi investiţii - fiind într-o sensibilă creştere în ceea ce priveşte produsele industriale şi, îndeosebi, bunurile de consum individual. În contextul unor asemenea evoluţii ale activităţilor comerciale, relaţia piaţă internă - piaţă mondială se transformă treptat într-un mijloc de integrare şi asigurare a unor fluxuri curente, reciproce de produse, distincţia între cele două componente ale pieţei - piaţă internă şi piaţă externă - urmând a se face doar de către organele guvernamentale şi cele ale administraţiei de stat, care trebuie să asigure legislaţia, actele normative, instituţiile şi formalităţile necesare conectării şi integrării componentelor respective. Din punct de vedere al consumatorilor şi al utilizatorilor finali distincţia piaţă internă - piaţă externă nu mai prezintă nici o importanţă, pentru ei importantă fiind achiziţionarea unui produs de calitate, indiferent de provenienţă. O problemă aparte o ridică, în cadrul acestei relaţii, întreprinzătorul - producător sau comerciant - care, pe de o parte trebuie să devină agentul economic realizator al schimburilor respective, iar pe de altă parte, să dispună de o mare libertate de acţiune, pentru a acţiona pe terţe pieţe interne, indiferent de sediul şi originea sa, bineînţeles potrivit legislaţiei şi normelor juridice caracteristice fiecărei ţări1.

 

[1]  *** Cartea verde a comerţului european. În revista „Probleme economice"1/1998, editată de Institutul Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române

[2] Ibidem

  1. Patriche, Tratat de economia comerţului, Bucureşti, Editura Eficient, 1998
  2. Colla, "L'internationalisation des groupes de distribution", în lucrarea Enciclopedye vente et distribution
Loading...