loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

După 15 ani de negocieri, pe data de 17 sept.2001 la Doha - Qatar, China a fost acceptată în O.M.C., prin consensul celor 142 de state membre. Odată cu aderarea la O.M.C. China și-a asumat răspunderi și obiective economice clare care trebuie îndeplinite într-un timp bine determinat:

  • reducerea taxelor vamale asupra produselor non-agricole (ceea ce reprezintă 95 % din totalul importurilor), de la 17 % la 9,4 % până în anul 2005 și diminuarea taxelor vamale asupra produselor agricole la 17 % până în ian. 2004
  • eliminarea restricțiilor netarifare la produsele industriale până în anul 2005
  • asigurarea drepturilor de comercializare și distribuție nelimitată pentru firmele străine
  • extinderea accesului pe piață în sectorul serviciilor, eliminînd restricțiile geografice și celelalte restricții din majoritatea sectoarelor până în anul 2005
  • aplicarea tratamentului național (nediferențiat) băncilor străine, cinci ani după aderare, etc.

Se așteaptă ca în perioada 2001-2005 evoluția contului curent extern să se înrăutățească datorită creșterii cererii de importuri, rezultat al reducerii taxelor vamale. Acest trend va lua o întorsătură favorabilă abia după anul 2005, când datorită eliminării cotelor impuse de O.M.C. la exportul produselor textile și al îmbrăcămintei, va genera un „boom” al exporturilor acestor produse. De asemenea orice deteriorare a contului extern ar putea fi acoperită de creșterea tot mai accentuată a investițiilor străine directe, în special în sectorul serviciilor. În viitorul apropiat creșterea presiunilor concurențiale ca urmare a aderării la O.M.C. va impulsiona creșterea competitivității în multe sectoare economice. Acest lucru va determina atât o creștere a productivității și a eficienței investițiilor dar și un impact pozitiv asupra atragerii forței de muncă datorită liberalizării comerțului. Intrarea în O.M.C. ar putea fi punctul de plecare al unei noi generații de reforme. În anii următori China va trebui să ia decizii de care va depinde programul integrării sale în economia mondială. Deja problema nu mai este “dacă” să se integreze, ci “cum” să o facă mai bine.[1]

[1] ***Noile state independente din spațiul fostei Uniuni Sovietice și China în prima parte a anului 2001, Institutul de Economie Mondială, București, 2001, pag.37

Loading...