loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Drept ultimă fază a mondializării, globalizarea economiei determină o tot mai accentuată întrepătrundere a economiilor naționale. Etapele mondializării sunt:

  • internaționalizarea, legată de dezvoltarea fluxurilor exporturilor;
  • transnaționalizarea fluxurilor de investiții și a implantărilor în străinătate;
  • globalizarea, corespunzând punerii în aplicare a rețelelor mondiale de producție și de informații („economia în rețea”).

Economia lumii, la începutul anilor 1990, se afla în fața unor provocări[1]:

  • globalizarea și efectele sale profunde asupra competitivității economiilor statelor naționale;
  • contradicția din legile dure ale pieței (logica economică) și justiția distributivă (logica socială);
  • contradicția dintre logica economică și necesitatea protecției mediului înconjurător.

Efectul globalizării privește rețelizarea vieții economice mondiale. Doar rețeaua, ca sistem de dezvoltare și comunicare capătă multiple dimensiuni, poate asigura relațiile complexe dintre nivelul micro, macro și mondoeconomic. Astfel, Ph. Kotler considera că „firmele care vor reuși în afaceri vor fi cele care vor izbuti să pună la punct cele mai eficiente rețele globale”[2].

Întrepătrunderea economiilor naționale se reflectă în creșterea rolului schimburilor comerciale, a investițiilor și a capitalurilor străine în formarea produsului intern brut în cadrul fiecărei țări participante. De aici rezultă că cea mai mică defecțiune dintr-o țară poate conduce la blocarea întregului angrenaj, deoarece aceeași agenți economici sunt practic prezenți pe toate piețele lumii.

De exemplu, avionul de pasageri Boeing 767, proiectat în orașul Seattle (SUA) are părțile și piesele componente fabricate în SUA, Italia, Canada, Marea Britanie și Japonia. În aceste condiții, principala preocupare a factorilor decidenți, respectiv a specialiștilor este de a limita efectele „slăbirii sau ruperii unei verigi a lanțului”.

Rezultatele unei cercetări complexe a situației actuale prin prisma globalizării pot fi sintetizate în următoarele aspecte:

  • bani, tehnologia și piețele lumii sunt controlate și administrate de corporații mondiale uriașe;
  • corporațiile sunt libere să acționeze urmărind profitul, în primul rând, omul fiind chiar disprețuit;
  • cultura de consum determină ca oamenii să fie într-o goană frenetică după bunuri materiale efemere.

În prezent, omenirea este martora și subiectul unei revoluții globale, manifestate pe mai multe planuri:

  • o revoluție economică - fenomenul dominant rămânând globalizarea;
  • o revoluție socio-politică - democrația este foarte fragilă, economicul dictând politicului;
  • o revoluție biotehnologică - expansiunea noilor biotehnologii se realizează într-un ritm accelerat;
  • o revoluție ecologică - protecția mediului înconjurător reprezintă o preocupare de maximă importanță pentru întreaga omenire.

Globalizarea economiei mondiale este definită ca fiind „procesul deosebit de dinamic al creșterii interdependențelor dintre statele naționale, ca urmare a extinderii și adâncirii legăturilor transnaționale în tot mai largi și mai variate sfere ale vieții economice, politice, sociale și culturale, problemele devin mai curând globale decât naționale, creând, la rândul lor, o soluționare mai curând globală decât națională”[3].

Analiza piețelor țărilor din Europa Occidentală relevă diferențe profunde între țări, privind stilul de viață, atitudine, comportamentul oamenilor etc.

Tehnologia comunicării s-a dezvoltat foarte rapid, încât s-a produs o adevărată revoluție a modalităților de difuzare a informației. Satelitul, modemul, faxul sunt principalele mijloace pentru distribuția informațiilor și a imaginilor, ceea ce a contribuit la cunoașterea, înțelegerea și crearea de noi nevoi și satisfacerea cât mai bună a celor existente, atât în limita granițelor naționale, cât și dincolo de frontiere.

Tinerii din orice țară, segment important de consumatori, promotori ai progresului, acceptă și chiar manifestă plăcere pentru aceeași muzică, aceleași haine și încălțăminte, aceleași alimente.

Pe plan mondial se produce o reorganizare a serviciilor și o intensificare a relațiilor economice financiare și de forță de muncă.

Încă din anul 1913, Theodore Levitt afirma „aspirațiile lumii se uniformizează atât ca amploare, cât și ca nivel, pe măsură ce tot mai mulți oameni putând să li se ofere modernitatea la care sunt supuși cu atâta insistență”. Theodore Levitt abordând fenomenul globalizării arăta că viitorul aparține standardizării la nivel mondial a produselor sau preferința pentru specificul național sau regional a produselor și serviciilor va trebui să dispară. S-a dezvoltat conceptul de piețe-nișă globală sau transnațională, în care se pot identifica segmente de consumatori aparținând mai multor țări. Acești consumatori au gusturi și cerințe mai multe, mai diversificate, comparativ cu segmentele/grupurile create pe criterii naționale.

La sfârșitul secolului trecut s-au realizat cercetări de marketing cu scopul cunoașterii atitudinii și comportamentului consumatorilor din diferite țări occidentale. Rezultatele acestor cercetări au relevat că pe parcursul evoluției sociale apar aceleași schimbări în atitudinile și dorințele consumatorilor din diferite națiuni și culturi. Ba mai mult s-au identificat grupuri similare, în țările cuprinse în analiză, în ceea ce privesc atitudinile și dorințele, chiar dacă aceste grupuri au mărimi diferite. Totodată, cercetările respective au demonstrat că nu există o piață omogenă în nici una din țări. Un studiu RISC Euroscan (Ladet și Montrealay, 1993), realizat pe un eșantion de 12500 europeni, a relevat că: 30% sunt deschiși față de schimbare; 40% merg în pas cu majoritatea; 30% se opun schimbării. Categoria „deschiși la schimbare” reprezintă ținta cea mai ușor abordabilă pentru produsele globale. De asemenea, există multe grupuri cu interese personale foarte pronunțate, constituite din persoane impulsive, în căutare de satisfacții, și care sunt principalii utilizatori de produse de lux, modă și mărci internaționale.

Globalizarea reprezintă un proces obiectiv, ce se desfășoară cu o viteză uimitoare, cuprinzând aproape totalitatea statelor lumii. A fost determinată și favorizată de progresele ultrarapide ale tehnologiei, cu precădere ale celei informatice. Globalizarea se concretizează sub forma liberalizării și dereglementării pieței produselor și serviciilor, capitalurilor și forței de muncă.

Prin manifestarea acestui proces obiectiv, orice agent economic se poate aproviziona cu cele necesare desfășurării activității de unde este mai ieftin, să producă și să vândă acolo unde obține veniturile cele mai mari.

Analizată prin prisma eficienței economice a alocării și utilizării resurselor, globalizarea apare ca un fenomen rațional, menit să furnizeze cantități tot mai mari de mărfuri și servicii cu resurse materiale, financiare și umane tot mai puține și mai ieftine.

Globalizarea este avantajoasă și foarte avantajoasă pentru țările cu o competitivitate economică mare: tehnologii avansate, forță de muncă performantă, productivitatea muncii mare, costuri de producție reduse. În aceste condiții se poate afirma că principala sursă a competitivității este reprezentată de capital.

Procesul globalizării oferă multiple și rapide avantaje economiilor dezvoltate, ce concentrează covârșitor capitalul mondial și unde își au sediul central marile companii transnaționale.

Procesul globalizării, în esența sa, conține toate premisele pentru accentuarea decalajelor economice existente la sfârșitul secolului XX între statele dezvoltate, state în curs de dezvoltare, inclusiv fostele state socialiste, deoarece se globalizează numai crearea produselor interne brute, fără globalizarea repartizării acestora.

Aceste decalaje pot fi atenuate prin:

  • transfer de resurse, în special financiare, din țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare;
  • investiții directe și de portofoliu;
  • credite pentru susținerea balanței de plați și a lucrărilor de infrastructură.

În aceste condiții țărilor lumii li se impune manifestarea de flexibilitate și raționalitate pentru ca ecuația avantaje-costuri să fie echilibrată.

Desele întâlniri ale guvernelor și reprezentanților societății civile din țările în curs de dezvoltare dovedesc faptul că în urma procesului de globalizare avantajele au fost distribuite în sfera țărilor dezvoltate, iar costurile în țările slabe și în curs de dezvoltare.

După anul 1989, România se află într-un proces complex de reformă economică, socială, instituțională, generat de schimbarea sistemului politic comunist și adoptarea statului de drept și a economiei de piață.

Țara noastră desfășoară acest proces deosebit de complicat pe fondul globalizării economiei mondiale și al opțiunii de integrare în structurile europene și euroatlantice.

Atât pentru România, cât și pentru toate țările în curs de dezvoltare, autoritățile statelor respective împreună cu comunitatea internațională, de pe poziții constructive și de parteneriat, trebuie să realizeze un raport cât mai variat între ajustarea economică și dezvoltarea economică, între costurile și avantajele globalizării.

Cine nu intră în procesul globalizării este pierdut. În economia supusă globalizării supraviețuiește numai cel mai puternic și cel mai rapid în luarea deciziilor.

Astăzi, a fi local într-o lume globalizată constituie un comportament de inadecvare socială și de involuție.

Pentru ca globalizarea să însemne un progres pentru toate statele lumii, se impune ca statele dezvoltate, ce stabilesc regulile internaționale să evite înțelegerea reprezentării globalizării pentru unele și localizare pentru altele.

Globalizarea piețelor lumii în condițiile estompării continue a diferențelor specifice dintre acestea determină „omogenizarea gusturilor consumatorilor din întreaga lume” în interiorul unei piețe, ce dobândește caracter global.

Globalizarea piețelor este direct legată de formarea și dezvoltarea firmelor multinaționale și a firmelor transnaționale. În această situație deciziile strategice de marketing sunt orientate cu prioritate către piețele produsului și mai puțin către piețele naționale. Obiectivele strategice ale unei întreprinderi cu viziune globală asupra pieței se referă la satisfacerea cu un produs, foarte puțin definit de la un spațiu geografic la altul, a unui număr foarte mare de consumatori internaționali (de exemplu, băuturile nealcoolice COCA-COLA și PEPSI-COLA).Piețe le lumii, într-o abordare globală, presupun, printre altele, practicarea unei mărci „umbrelă”, standardizarea aproape completă a componentelor mixului de marketing.

Omenirea aflată în fața acestei mari provocări este datoare strămoșilor și urmașilor săi să echilibreze efectele pozitive cu cele negative ale globalizării, talerul balanței cu efectele pozitive fiind mai greu, mai consistent, pentru a fi asigurat progresul societății. De altfel, sunt semnificative următoarele citate ale marilor personalități ale lumii și a unor organizații internaționale.

„Globalizarea va avea efecte foarte pozitive dacă va putea fi sprijinită de un puternic sentiment al absolutului și al demnității tuturor oamenilor și al principiului că bunurile de pe pământ sunt destinate tuturor”.

„Libertatea economică este numai unul din elementele libertății omului”.

„Astăzi este posibilă crearea rapidă de mari bogății, fără nici o legătură cu calitatea de muncă”      Papa Ioan Paul al II-lea

„În fața poftelor adesea excesive ale intereselor de piață, drepturile persoanei umane, calitatea mediului înconjurător și a resurselor vor trebui apărate. Aceasta este una dintre minunile esențiale ale statului modern. Lumea nu e o piață”.

Lionell Jospin (fost prim ministru al Franței) „Mondializarea este incompatibilă cu drepturile omului”.

Jose Saramago (laureat al premiului Nobel)

„Trebuie rescrise regulile mondializării”

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare

„Numărul populației care trăiește în sărăcie continuă să crească pe măsură ce globalizarea - unul din cele mai puternice fenomene economice ale secolului XX - în continuă cursă inerent asimetrică: extinderea piețelor peste frontierele naționale; creșterea veniturilor unei categorii relativ restrânse, în vreme ce sugrumă viețile celor fără de resurse pentru a fi investitori sau capacități de a beneficia de cultura globală. Majoritatea sunt femei și copii, săraci înainte, dar acum încă și mai săraci, pe când economia mondială lărgește prăpastia dintre țările sărace și cele bogate, dintre săraci și bogați”. Starea copiilor lumii 2000, Raport UNICEF.

 

[1]  M.D. Popescu, Globalizarea și dezvoltarea trivalentă, București, Editura Expert, 1999, pp. 21-22

[2] Ph. Kotler, Managementul marketingului, București, Editura Teora, 1997, pp. 512-540

[3] I. Bari, Globalizarea și problemele globale, București, Editura Economică, 2001, p. 21

Loading...