loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Globalizarea economiei s-a dezvoltat în perioada postbelică în trei valuri, cu ritmuri de evoluție diferite:

  • internaționalizarea comerțului prin liberalizarea acestuia și prin politica de dereglementare; încă din anii '50 ritmul de creștere a comerțului internațional a devansat ritmul de creștere a producției;
  • transnaționalizarea fluxurilor de capital, care din anii '80 a cunoscut o evoluție mai accentuată față de comerțul internațional;
  • apariția societății informaționale și globalizarea fluxurilor de informații, care cunosc o evoluție superioară fluxurilor comerciale și de capital.

Deși globalizarea a fost percepută ca un fenomen, fiind considerată una din principalele provocări cu care se va confrunta începutul secolului XXI, ea a devenit un veritabil proces.

Semnele cele mai evidente ale globalizării economiei sunt accelerarea constantă a ritmului de creștere a comerțului internațional și a investițiilor transfrontaliere, cât și intensificarea concurenței, ale cărei efecte ar trebui să stimuleze bunăstarea.

Globalizarea reprezintă o transformare fundamentală a structurilor, organizării și naturii comerțului internațional. Toate sectoarele industriale cunosc schimbări structurale profunde, însă ele apar mai evidente în acele sectoare care încorporează într-o proporție ridicată tehnologii avansate (cum ar fi industria automobilelor, industria farmaceutică, telecomunicațiile, etc.).

Unul din aspectele majore ale globalizării îl reprezintă creșterea importanței serviciilor legate de bunurile fabricate și mai recent, apariția unei noi economii de rețea, bazată pe Internet.

Datorită liberalizării crescute a piețelor și succeselor tehnologiei informațiilor, astăzi este posibilă localizarea cea mai potrivită pentru fiecare funcție a întreprinderii. Astfel, funcția de cercetare-dezvoltare se concentrează acolo unde există un potențial uman înalt calificat, funcția financiar-contabilă migrează spre "paradisurile fiscale" în care politica fiscală este cea mai favorabilă, funcția de producție se desfășoară în diferite amplasamente situate peste tot în lume unde pot fi obținute avantaje ale economiei de scară.

Globalizarea este favorizată de elemente tehnologice, antreprenoriale, financiare și instituționale.

Evoluția tehnologiei favorizează globalizarea. Dezvoltarea societății informaționale joacă un rol important prin instalarea rețelelor digitale globale care unesc o multitudine de actori (firme, instituții, guverne, persoane fizice, etc.). Ea contribuie în acest mod la o nouă economie globală bazată pe rețele și active intangibile. Și în țara noastră se manifestă o astfel de tendință, de exemplu sub forma achizițiilor publice organizate numai prin licitații electronice. Problema principală constă în numărul încă redus al posesorilor de calculatoare și astfel, a accesului restrâns la informațiile vehiculate prin astfel de medii.

Dezvoltarea societăților multinaționale a consolidat globalizarea comerțului. Pentru a-și întări pozițiile competitive, firmele au integrat dimensiunea internațională în structura și strategia organizațională prin externalizarea unor activități, prin relocalizarea producției lor și prin promovarea distribuției produselor lor pe o multitudine de piețe. Acest lucru este evidențiat prin segmentarea operațiunilor lor în activități separate, realizate în diferite locuri și în diferite țări și prin acordurile importante, sub forma fuziunilor, achizițiilor și alianțelor strategice, care sunt observate astăzi. În acest context România nu apare decât în partea de producție și de distribuție a unor astfel de societăți, neavând forța necesară pentru a juca un rol activ pe piețele internaționale.

Noi forme de colaborare internațională apar între firme, mai ales în comerț și în industriile care încorporează o tehnologie intensivă, dând naștere, de exemplu, afacerilor cu licențe, acordurilor de cercetare sau serviciilor care întăresc transferul de tehnologie. Din păcate, deși există numeroși români care obțin premii internaționale pentru invenții și inovații, România nu este decât un beneficiar al acestor forme de colaborare internațională.

Prin volumul și lichiditatea lor, piețele financiare internaționale alimentează globalizarea prin permiterea mai multor fuziuni și achiziții transfrontaliere. După cum au demonstrat turbulențele financiare din Rusia, Asia și alte țări nou apărute, fluxurile financiare instantanee și volatile pot avea un impact direct asupra conducerii întreprinderilor și asupra economiilor naționale. În acest context, apariția Euro creează un pol de stabilitate monetară care privilegiază creșterea și angajarea în cadrul pieței interne a U.E. Mai mult, Euro va fi un instrument care va permite U.E. să aibă un rol major în stabilitatea mai mare a sistemului monetar internațional. România a cunoscut perioade în care investițiile de portofoliu au depășit investițiile directe.

Aceste tendințe economice și financiare au fost facilitate de factori instituționali, mai ales de liberalizarea și deschiderea piețelor, prin reducerea tarifelor vamale. Acordurile succesive asupra liberalizării în contextul OMC au o contribuție importantă la creșterea economică, îmbunătățirea standardelor de viață și, de exemplu, în sectorul telecomunicațiilor a creat noi oportunități de angajare.

Globalizarea este o șansă în măsura în care ea oferă țărilor ca și întreprinderilor posibilitatea de a se concentra mai bine asupra domeniilor de activitate în care sunt cele mai puternice. Globalizarea presupune și riscuri, mai ales atunci când apar condiții cadru inadecvate, care sunt sancționate mai consecvent și mai rapid ca niciodată.

Autoritățile competente în domeniul politicii economice trebuie să creeze un cadru care să ofere întreprinderilor proprii condițiile cele mai favorabile în domeniul producției.

În ceea ce privește România, situația sa economică s-a degradat continuu după 1990 până în anul 2000, când PIB a început să cunoască o evoluție ascendentă, care se prefigurează să se mențină în continuare. Acest fapt s-a datorat în special propriilor sale condiții-cadru: o inflație ridicată, scăderea puterii de cumpărare, reducerea volumului investițiilor, întârzieri în domeniul restructurării economiei și a privatizării, etc. În plus, concurența cu alte țări din zonă aspirante la integrarea europeană, precum și cu alte țări dezvoltate a jucat un rol nefavorabil. După intrarea în vigoare a monedei Euro, leul românesc cunoaște o incertitudine permanentă a ratei de schimb.

Se poate considera că prin aderarea României la U.E. se vor ameliora într-o măsură însemnată condițiile-cadru exterioare care afectează economia țării noastre. Acesta este singurul mijloc, din punctul de vedere al accesului pe piață și al siguranței ratei de schimb, care asigură întreprinderile românești că se confruntă cu arme egale cu concurenții lor.

În anul 2002 s-au menținut tendințele pozitive înregistrate de economia României. Nivelul inflației a continuat să scadă, existând toate șansele ca obiectivul inflației fixat la nivelul de 22% să fie îndeplinit. Deficitul balanței de plăți se menține, dar a cunoscut o scădere față de anul trecut. Ținta de creștere a PIB de 4,5% va fi atinsă la sfârșitul anului. Rezervele Băncii Naționale sunt de aproximativ 5,2 miliarde $ SUA, ceea ce face ca serviciul datorii externe de 3,2 miliarde $ SUA să fie acoperit fără probleme. În acest an FMI a deblocat, chiar dacă cu o anumită întârziere, 2 tranșe din acordul Stand-By aprobat în anul 2001 de 50 și respectiv 80 milioane $ SUA. Și Banca Mondială a deblocat fondurile pentru programul PSAL 2 destinat restructurării întreprinderilor publice. În acest mod, România și-a îmbunătățit poziția pe piețele financiare internaționale, ceea ce reprezintă un semnal pozitiv pentru investițiile străine. De asemenea, agențiile de Rating, cum ar fi Standard&Poors, au crescut calificativul acordat României în ceea ce privește riscul de țară.

Loading...