loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Veritabil „motor al tranziției” românești, sectorul de IMM-uri, practic recreat după 1990, și-a amplificat continuu contribuția la formarea produsului intern brut, la crearea de noi locuri de muncă și a acționat ca principal agent al schimbărilor structurale, favorizând descentralizarea economiei. Numărul mare de întreprinzători activați după 1990 a facilitat transferul de resurse din sectoare în declin spre cele aflate în dezvoltare, absorbția unei importante părți a forței de muncă disponibilizate prin restructurarea unor giganți industriali, contribuind activ la procesul de restabilire a echilibrului macroeconomic. Totodată, noua categorie socială a întreprinzătorilor a stimulat dezvoltarea regională și rurală, diminuând consecințele negative ale programelor de privatizare și/sau restructurare.

În prezent, sectorul IMM-urilor deține peste 97% din numărul societăților comerciale active, aproape jumătate din totalul salariaților acestora și realizează peste jumătate din cifra lor de afaceri.

Dinamica sectorului de IMM-uri din România constituie rezultanta unui ansamblu complex de condiții și cauze specifice care au determinat intensități variabile de manifestare a spiritului antreprenorial.

Dacă anii 1990-1995 s-au caracterizat printr-un boom al „nașterilor” de IMM-uri (cu un vârf în 1993 și 1994, pe fondul facilităților fiscale acordate în primii ani de funcționare), perioada 1996-2000 a marcat o stabilizare a ritmului anual de creștere în jurul valorii de 5% [1].

Crearea și consolidarea IMM-urilor ridicate la rang de obiectiv economic și prioritate națională, precum și conturarea unui cadru legislativ tot mai coerent și cuprinzător, definițiile juridice date conceptului de întreprinzător, celui de întreprindere mică sau mijlocie, constituie dovezi certe ale recunoașterii rolului și importanței sectorului de IMM-uri în economia românească și respectiv a întreprinzătorului ca principalul său exponent.

Astfel, întreprinzătorul este, potrivit legii[2] „persoana fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială, denumită în continuare întreprindere, în vederea desfășurării unor fapte și acte de comerț”.

Impactul benefic al întreprinzătorilor asupra evoluției economiei derivă pe de o parte din aceea că ei sunt inițiatorii creării IMM-urilor (cea mai numeroasă componentă a sistemului economic, cu rol major în remodelarea mediului de afaceri) și pe de altă parte, din faptul că întreprinzătorii formează cea mai mare parte a clasei de mijloc, punând astfel bazele sociale ale noii economii și favorizând stabilitatea acesteia.

Decizia întreprinzătorului de înființare a unei IMM are la bază a serie de motivații de intensități diferite, dependente de factori endogeni și exogeni, motivații care-i energizează acțiunile.

 

[1] ***Raport ANDR privind sectorul privat de întreprinderi mici și mijlocii din România, noiembrie 2000

[2]  LEGEA nr. 133 din 20 iulie 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea IMM (publicată în M.O.349/23 iul. 1999)

Loading...