loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Specialiștii în domeniu apreciază că și în România se regăsesc aproape toate formele de activități frauduloase în domeniul afacerilor, pornind de la activitățile frauduloase de falsificare a mărfurilor, obținerea frauduloasă sau denaturată a fondurilor, ilegalități fiscale, vamale, bursiere și bancare până la fraude în detrimentul creditorilor.

Experții români consideră că fenomenul criminalității afacerilor s-ar identifica cu noțiunile de criminalitate a “gulerelor albe”, respectiv economico- financiară (economică). Acestea intră în sfera criminalității în afaceri numai dacă au cauzat un prejudiciu important și au fost săvârșite de oameni de afaceri în timpul exercitării funcțiilor.

În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a frecvenței infracțiunilor de acest gen, fiind de aproape șase ori mai mare decât în anul 1989. (tabelul nr. 1).

Evoluția numărului de infracțiuni în perioada 1989-2000

Tabelul 1

Nr. crt.

Anii

Nr. de infracțiuni

1.

1989

20.819

2.

1990

18.618

3.

1992

46.595

4.

1994

55.710

5.

1996

68.067

6.

1998

119.318

7.

2000

112.000

Frauda economico-financiară reprezintă o activitate frauduloasă, specializată, ingenioasă, organizată, non-violentă în esența sa, având un impact economic foarte important.

Studiind criminalitatea economică (frauda în afaceri) în România, I.G.P. a elaborat un studiu de specialitate în care evidenția existența a trei etape în evoluția acestui fenomen.

  • prima etapă, numită “ermetică”, caracteristică grupurilor care s-au constituit pe criterii etnice și profesionale;
  • etapa de deschidere a grupurilor în care se realizează absorbția în interiorul acestor grupuri a specialiștilor din domeniul comercial, administrativ, financiar (experți, juriști, funcționari bancari).
  • etapa de internaționalizare, care se manifestă printr-un parteneriat de afaceri între grupurile conducătoare, pentru a-și asigura supremația în afaceri.

În țara noastră, cele mai reprezentative grupuri care acționează sunt: mafia chinezească, țigănească, turcă, arabă, ucrainană și moldovenească. Chinezii stabiliți în România sunt experți în contrabandă și evaziuni fiscale, turcii sunt specializați în contrabandă, contrafaceri și evaziuni fiscale. Arabii fac trafic cu alcool, țigări și valută iar ucrainenii sunt specialiști în acțiuni de tip “Raket”.

Contrafacerea mărfurilor este una din formele de criminalitate economică care se manifestă ca un fenomen acut pe piața românească, fenomen complex și evolutiv, reprezentând o amenințare pentru economiile tuturor națiunilor. Situația contrafacerilor din România situează țara noastră pe locul II în regiunea Europei Centrale și de Est, după Ucraina.

Specialiștii Uniunii Generale a Industriașilor din România - UGIR au realizat un studiu și au ajuns la concluzia că zilnic în țara noastră intră prin vamă mărfuri contrafăcute în valoare de 185 miliarde lei. Dintre principalele mărfuri evidențiate în studiu fac parte: mărfuri textile (ciorapi - dresuri, confecții, îmbrăcăminte jeans), bunuri de uz casnic, alimente ș. a. Acestea sunt înregistrate la prețuri derizorii și prezintă implicații sociale și economice importante. Pentru stoparea acestui fenomen complex ce permite pătrunderea mărfurilor falsificate prin punctele vamale s-a înființat “Societatea Certind”, cu scopul de a realiza un control real, cert al mărfurilor în vamă.

Practica contrafacerii prezintă multiple implicații juridice, sociale și economice. Se avansează de către mass-media ideea că un procent de 80% dintre principalele companii internaționale sunt afectate de aceste practici și sunt nevoite să cheltuiască sume mari pentru a lupta împotriva acestui flagel. Efectele negative ale contrafacerii se manifestă asupra economiei mondiale prin dereglări în sfera comerțului și denaturări ale regulilor comerciale.

În România anilor 2002, evaziunea fiscală a atins cote îngrijorătoare. Fraudele și evaziunea fiscală au ajuns să afecteze destul de grav economia națională. Alături de aceasta există și cazuri de evaziune fiscală neprobată (un procent de 30%), a cărei existență se cunoaște, neexistând suficiente probe incriminatorii pentru a se trece la eradicarea ei, afectându-se astfel bugetul național.

Conform mai multor evaluări, economia subterană a ajuns în România la cele mai ridicate cote, apreciindu-se un echivalent de 50% din P.I.B. Șeful Unității de Luptă împotriva Crimei Organizate a arătat că se impune cu necesitate inițierea sau modificarea unor legi cum ar fi: Legea privind protecția martorilor, Legea privind statutul cetățeanului străin, precum și îmbunătățirea Legii 31, a societăților comerciale, prin care să se stabilească cerințe minime de ființare și de derulare a unor operațiuni economice. S-a arătat că din cele 700.000 de societăți comerciale, 30% sunt firme care nu au capitalul social complet, 3.000 sunt firme fantomă, circa 9.000 sunt “firme cascadă” iar 5% (adică 35.000) sunt “firme în adormire”. De asemenea există multe firme care nu și-au depus bilanțul financiar.

În ultimii ani au fost constatate de către organele abilitate numeroase fraude, abateri grave și nereguli în activitatea economică din România. Pentru înlăturarea, dar mai ales prevenirea acestora se impune întărirea controlului guvernamental și parlamentar realizat de Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor și BNR.

Introducerea plăților prin carduri în România a condus inevitabil la apariția tentativelor de fraudare a acestora. Imediat după introducerea lor, fraudele au luat o amploare mare, astfel numai în trimestrul al doilea al anului 2000 s-au înregistrat prejudicii de peste o jumătate de milion de dolari. Pentru evitarea includerii țării noastre ca fiind o zonă de “risc maxim” s-a înființat Forumul Român Antifraudă (FRAF), în scopul limitării fraudelor și elaborării unui proiect legislativ care să prevadă sancțiuni severe pentru astfel de infracțiuni. Înființarea FRAF a condus la scăderea numărului de fraude într-un an de 20 ori, situându-se în prezent sub media europeană. Aceasta a fost posibil prin crearea unor baze de date care să cuprindă firmele suspecte sau frauduloase și verificarea comercianților la această bază de date.

În ultimii ani au fost înregistrate multe fraude în economie ceea ce impune întărirea unui control parlamentar și guvernamental asupra activității economice. Principalele căi prin care se poate realiza acest control se referă la creșterea rolului și autorității Curții de Conturi a României, Ministerului Finanțelor și sporirea contribuției Băncii Naționale a României.

Curtea de Conturi a României în etapa actuală ar trebui să-și concentreze atenția în următoarele direcții și anume:

  • al unui control mai sistematic asupra activității Băncii Naționale a Românie și a celorlalte societăți bancare, sub toate aspectele respectiv în domeniul creditelor, decontărilor și al problemelor monetare și valutare;
  • controlul activității Ministerului Finanțelor privind combaterea evaziunii fiscale, prețuri-tarife precum și asupra modului cum se realizează activitatea de control și inspecție a organelor acestui minister;
  • controlul la unitățile românești din străinătate respectiv utilizarea fondurilor valutare de către misiunile diplomatice și alte organe și organisme ale tării noastre aflate peste granițe;

Rolul mai activ al Ministerului Finanțelor se poate concretiza prin:

  • stabilitate în timp, claritate mai accentuată și simplificări în toate reglementările financiar-fiscale și contabile;
  • întărirea controlului financiar de stat, în întreaga economie care să asigure cu prioritate respectarea dispozițiilor legale;
Loading...