Responsabilitatea producătorului în fața consumatorului pentru calitatea produselor este cunoscută încă din antichitate, pentru că a fost și este convenabil pentru ambii parteneri ca produsul să fie „corespunzător pentru utilizare“. Primele reglementări în domeniu s-au făcut pentru produsele agroalimentare, pentru că acestea, satisfăcând nevoi primare, au deținut ponderea cea mai importantă în schimburile comerciale.
Astăzi, când varietatea produselor este foarte mare, garanția calității este cu atât mai importantă cu cât reprezintă și un factor concurențial demn de luat în considerație. Producătorul garantează calitatea în mod direct pe tot parcursul termenului de garanție(valabilitate), în această perioadă urmând ca produsul, ambalat, transportat, manipulat și păstrat conform prescripțiilor, să-și păstreze nemodificată calitatea inițială. Din punctul lui de vedere, asumarea garanției înseamnă un mare risc deoarece orice neconformitate nedepistată la timp poate compromite producția, calitatea și deci renumele firmei. De asemenea, în cazul reclamațiilor justificate privind calitatea produselor în perioada de garanție, obligațiile ce îi revin se pot concretiza în remediere, înlocuire gratuită, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, restituirea contravalorii sau, atunci când acest lucru este menționat în lege, plata unor bonificații.
În prezent, stabilizarea înaltă a proprietăților produselor, metodele moderne de ambalare și transport elimină în cea mai mare parte necesitatea unor condiții rigide de păstrare în funcție de specificul mărfurilor, rămânând totuși operațională urmărirea datei limită de consum.
În anul 1999, prin Hotărârea Guvernului României nr.953 care modifică și completează H.G.784/1996 , se introduce termenul „data durabilității minimale“, definit ca fiind data până la care produsele alimentare își păstrează caracteristicile specifice, în condiții de depozitare corespunzătoare. O condiție ce se impune produselor alimentare la care garanția se exprimă prin data durabilității minimale este de a nu fi periculoase nici după expirarea acesteia.
Pe eticheta sau ambalajul produsului alimentar, data durabilității minimale/termenul de valabilitate poate fi înscrisă :
- în cazul produselor care au un grad ridicat de perisabilitate și pot pune în pericol sănătatea omului , se precizează data limită de consum, indicându- se în ordine ziua și luna sau ziua, luna și anul, precedat de mențiunea: „a se consuma până la data de ...” sau „expiră la data de...”. După expirarea datei menționate produsul este retras de la vânzare, prezentând riscul de alterare (produse din carne, lactate, preparate din pește etc.).
- în cazul altor produse ( conserve, cafea, ceai ș. a.) se precizează limita optimă de consum, precedată de mențiunea: „a se consuma de preferință înainte de... ”sau„ a se consuma de preferință până la sfârșitul...”. După această dată producătorul nu mai garantează asupra caracteristicilor gustative și nutriționale ale produsului, dar acesta poate fi consumat, dacă a fost păstrat corespunzător.
Pentru alimentele a căror durabilitate este mai mare de 3 luni, dar mai mică de 18 luni, este suficient să se indice luna și anul; pentru cele a căror durabilitate este mai mare de 18 luni este suficient să se indice anul.
Termenul de valabilitate stabilit experimental de către producător în condiții prescrise, este mai mic decât durabilitatea produsului alimentar. El trebuie să acopere întreg circuitul tehnico-economic, fie că acesta cuprinde sau nu și firma comercială de distribuție en gros.
Producătorii de mărfuri alimentare însoțesc produsele lor de certificate de garanție care trebuie să precizeze elementele de identificare ale produsului, termenul de garanție(valabilitate), modalitățile de asigurare a garanției, condiții de păstrare - toate ca mijloc de protecție a consumatorului, dar și ca acțiune de marketing. Atunci când este necesar, producătorul trebuie să însoțească marfa și de alte documente (certificatul de calitate, buletine de analiză) care cuprind informații diferite și necesare pentru o ușoară determinare calitativă, pe categorii de produse și în conformitate cu normele în vigoare.