loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Deși atât prețurile, cât și tarifele, sunt produse ale pieței, rezultate din confruntarea cererii cu oferta, aceste instrumente de piață apar ca elemente importante în determinarea coordonatelor pieței construcțiilor. Elementele în cauză au implicații deosebite atât asupra volumului, cât și asupra structurii pieței respective. Aceasta deoarece, la un anumit nivel al veniturilor bănești, atât prețurile, cât și tarifele, influențează puterea de cumpărare a populației sau capacitatea de investiții a întreprinzătorilor și, în ultimă analiză, proporțiile cantitative în cadrul cărora oferta se corelează cu cererea. Un asemenea fenomen face ca în anumite circumstanțe, multe produse - bunuri sau servicii - cu prețuri sau tarife ridicate să nu formeze obiectul cererii decât la un anumit nivel al veniturilor bănești, fiind substituite în cadrul pieței cu alte produse. Totodată, trebuie consemnat și faptul că evoluția prețurilor și tarifelor determină modificări în structura pieței. În acest sens, specialiștii apreciază că atât prețurile, cât și tarifele, trebuie să intre ca elemente formative ale strategiilor care ar urma să asigure cererea și determinarea unui nivel de cerere efectivă, suficient de ridicat pentru a putea asigura investițiile necesare în vederea reconstrucției economice, iar printr-o bună corelare cu politica de creștere salarială sau a veniturilor întreprinzătorilor, precum și cu politica privind sporirea producției bunurilor de consum - final și intermediar - pe o perioadă mai mare de timp, ar putea deveni o parte a contextului instituțional al economiei[1].

Cunoașterea sistemului de prețuri și tarife ce sunt folosite în cadrul unei piețe, cu toate elementele sale specifice și implicațiile pe care acesta le are asupra activităților desfășurate de către firmele competitoare, prezintă, așa după cum s-a arătat la începutul acestei lucrări, o importanță deosebită. Importanța rezultă din faptul că, pe de o parte, prin intermediul respectivului sistem firmele își reglează complexul de relații externe cu piața și mediul de formare a acesteia, iar pe de altă parte, își formulează, fundamentează, orientează și derulează politicile de marketing care pot fi promovate în fiecare zonă de piață în cadrul căreia acționează.

În ceea ce privește reglarea relațiilor externe ale firmelor de construcții cu piața și modul de formare a acesteia amintim, în primul rând, utilizarea sistemului de prețuri și tarife în contractele și activitățile bilaterale de colaborare cu furnizorii săi, cu firmele de transport, cu firmele de asigurări și cu cele de comunicații și publicitate, precum și în relațiile bancare și de credit. În al doilea rând, utilizarea unui asemenea sistem de prețuri și tarife este impusă și în reglarea relațiilor cu instituțiile statului, fie cele financiare sau fiscale, fie diferitele unități ale administrației publice locale, pentru rezolvarea anumitor obligații sau realizarea anumitor colaborări, privind asigurarea unor obiective sau servicii de construcții. Tot în cadrul complexului de relații externe ale firmelor de construcții cu piața, dar ca o latură aparte și mai deosebită, sistemul de prețuri și tarife este folosit și în relațiile cu clienții, relații care ridică multiple probleme și cere o bună gândire a sistemului în ansamblul său, cât și în ceea ce privește structura acestuia, precum și a posibilităților folosirii diferențiate a fiecărei variabile de preț sau tarif, componentă a sistemului.

Referitor la utilizarea sistemului de prețuri și tarife pentru formularea, fundamentarea și orientarea politicilor de marketing ce urmează a fi desfășurate de către firmele de construcții, în cadrul pieței, se impune atenției necesitatea implicării acestuia în asigurarea coordonatelor unor politici active de piață, precum și în alcătuirea corespunzătoare - corelat și bine coroborat - a mix-ului de marketing, mix în cadrul căruia fiecare variantă de preț sau tarif poate servi la realizarea unor politici sectoriale dinamice, care să asigure o prezență competitivă a firmei pe piață, prețul sau tariful putând astfel deveni un instrument eficace pentru integrarea firmei pe o anumită piață, creșterea competitivității și atragerea beneficiarilor potențiali spre tipul obiectivelor sau serviciilor oferite și realizate.

Foarte importantă apare și folosirea corespunzătoare și bine gândită a sistemului de prețuri și tarife în reglarea unor activități ce au loc chiar în cadrul intern al firmelor de construcții - structurarea activităților unor secții de producție, regularizarea valorii de inventar a unor active proprii și închiriate etc. - sau a colaborării acestora cu alte firme similare ori din ramuri adiacente, pentru realizarea unor obiective complexe sau servicii ce se interferează. Acestor aspecte li se adaugă și folosirea unor prețuri specifice în cadențarea valorii producției conexe realizate, înregistrarea valorilor de inventar și asigurarea gestiunii contabile a fiecărei firme de construcții, în parte.

Pentru a putea răspunde unor asemenea exigențe privind utilizarea sistemului de prețuri și tarife, apare ca o necesitate imperioasă cunoașterea unor aspecte privind conținutul prețurilor și tarifelor, nivelul și mișcarea lor, relația dintre cerere, ofertă și preț, prețul de echilibru și abateri posibile, posibilități de implicare a statului în formarea prețurilor, politici de preț practicate de stat, precum și o serie de alte aspecte legate de mecanismul formării prețurilor pe piața construcțiilor.

Problematica formării și utilizării prețurilor în cadrul pieței construcțiilor

Problematica referitoare la formarea și controlul prețurilor este foarte complexă și contradictorie, făcând ca, pe cât de numeroase sunt variabilele ce intervin în derularea mecanismului real al formării prețurilor, pe atât de variate să fie și opiniile specialiștilor în domeniul respectiv. În sens general - formulare care interesează și sectorul de construcții - prețurile exprimă cantitatea de monedă ce trebuie plătită pentru achiziționarea sau cumpărarea unor bunuri materiale și servicii, în cadrul tranzacțiilor bilaterale de piață[2]. Prețul astfel definit se prezintă ca un fenomen de complexitate deosebită, care este rezultatul interacțiunii unei multitudini de factori dinamici - valoarea mărfii, capacitatea de cumpărare a monedei, raportul cerere-ofertă și politica economică - în ultimă analiză constituind rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor cererii și ofertei, formate sub influenta condițiilor de producție ale pieței[3]. Într-o asemenea accepțiune, prețurile care se formează pe piața construcțiilor - ca de altfel și pe alte piețe sectoriale - reflectă atât estimarea valorii obiectivelor de construcții oferite de către cumpărători - prin prisma utilității - cât și estimarea rarității de către constructori - prin prisma costurilor lor. Prețul apare - și în cadrul acestui sector - ca un element de echilibru, care se impune tuturor agenților economici ca singurul element ce asigură egalizarea prin concurență a cantităților oferite și cerute de piață.

Potrivit concepțiilor liberaliste de piață, trebuie să admitem și pentru sectorul de construcții că, într-o economie de piață, prețurile pieței sunt, într- adevăr, cele care se impun dar - susțin specialiștii - că tot atât de adevărat este faptul că orice constructor stabilește un nivel de preț pentru propriile obiective realizate. Un asemenea aspect se conturează pe baza estimării costurilor și aprecierilor privind profitul convenit, în funcție de o serie de factori, între care nu lipsesc comparațiile cu alte întreprinderi. Aceasta face ca, în multe situații, prețurile pieței să poată fi diferite în raport cu prețul de echilibru, dar numai pe perioade scurte, deoarece oferta se adaptează în raport cu exigențele cererii solvabile, refăcându-se astfel echilibrul atât pe piața bunurilor de consum, cât și pe cea a factorilor de producție.

Pornind de la asemenea considerente, firmele de construcții trebuie să fie conștiente de faptul că în practica economică privind stabilirea prețurilor, în contextul unei respectări “macro” a coordonatelor teoretico-metodologice stabilite, se recurge - în mod frecvent - la principiul empiric al lui “fullcost”, care constă în a calcula costurile medii și de a adăuga la acestea anumite procentaje pentru acoperirea cheltuielilor generale fixe și asigurarea profiturilor, dar că respectiva fundamentare a prețurilor, pornind de la situația ofertantului, subliniază că producția poate să se desfășoare și să continue numai dacă prețul se menține la un nivel considerat suficient pentru remunerarea producătorului[4].

Nivelul și mișcarea prețurilor, precum și relațiile dintre cerere, ofertă și preț - elemente, de asemenea - importante pentru orientarea de piață a firmelor de construcții, trebuie analizate împreună întrucât au efecte conjugate asupra acestor firme, punându-și amprenta atât asupra competitivității lor, cât și asupra orientării practicilor de marketing. Așa cum aminteam, nivelul și mișcarea prețurilor sunt influențate de o serie de factori, ce țin atât de piață, cât și de mediul formării acesteia, un rol principal ocupând cererea și oferta. Referitor la influența cererii și ofertei asupra prețului, cât și cu privire la raportul cerere-ofertă și preț, trebuie subliniat că relațiile respective trebuie văzute într-un dublu sens[5].

Această abordare are o importanță practică deosebită, întrucât modificarea nivelului prețurilor poate fi, pe de o parte, cauză a nivelului și dinamicii cererii și ofertei, iar pe de altă parte, generatoarea schimbărilor care au loc în evoluția cererii sau a ofertei, determinând modificarea nivelului prețului. Dar, așa cum menționam anterior, firmele de construcții implicate în actele de piață, indiferent de natura acesteia - piață de afaceri sau piață a bunurilor de consum destinate populației - trebuie să cunoască faptul că, oricare ar fi locul lor în cadrul relațiilor menționate, prețul constituie, în ultima analiză, rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor cererii și ofertei, interese constituite pe baza condițiilor de producție și specificitatea pieței.

În contextul unui asemenea concept sunt de reținut două importante aspecte pentru specialiștii manageriali din cadrul firmelor de construcții.

Primul are în vedere că nivelul și evoluția prețului resimt influența cererii prin utilitatea bunului ce urmează a fi achiziționat de utilizatori, capacitatea de piață a cumpărătorului și costul cumpărării din altă parte - respectiv de pe o altă piață sau de la o altă firmă - a bunului respectiv. Dar aceasta presupune din partea firmei ofertante o bună individualizare a prețurilor, atât în funcție de disponibilitățile purtătorului cererii respective, cât și de cei cu care se concurează atât în mod direct, prin natura obiectivelor și serviciilor de construcții oferite, cât și indirect, prin tangența ce o au elementele structurale ale ofertei concurente asupra propriei oferte (obiectiv construit și vândut, obiectiv constituit și concesionat sau obiectiv vândut și obiectiv închiriat etc.).

Cel de al doilea aspect se referă la faptul că nivelul și evoluția prețului este influențat de ofertă prin costul de producție, respectiv consumul de factori necesari producerii obiectivului construit sau serviciilor de construcții oferite, precum și prin prețurile sau tarifele produselor respective - obiective sau servicii de construcții - practicate de alte piețe. Acest aspect presupune, la rândul sau, o bună gestiune a forțelor de care dispune fiecare firmă de construcții - baza tehnico- materială, forța de muncă, resurse financiare - raționalitate în dispunerea acestora pe diferite șantiere, piețe și structuri ale acestora, buna selectare a surselor de materii prime și materiale, colaborări corespunzătoare cu furnizorii respectivelor materii prime, conlucrări bune cu firmele de transport, precum și cu eventuale firme cooperante în realizarea obiectivelor sau serviciilor de construcții și, la fel ca și în cazul precedent, conștientizarea faptului că firmele cu activitate similară, prezente pe piață, pot oferi prețuri mai atractive.

Un aspect care apare ca deosebit de important, în special pentru piața construcțiilor, se referă la faptul că atât conținutul, formarea și controlul prețurilor, cât și nivelul și mișcarea prețurilor, sunt afectate simțitor de către intervenția puterii publice, mai ales în cazul unei economii mixte cum este economia României. Potrivit unei asemenea concepții, sectorul public și sectorul particular se combină și se influențează reciproc, iar rețeaua de relații care rezultă din aceste combinații și influențe nu are nici o legătură cu echilibrul microeconomic de concurență completă, aceasta întrucât - prin funcțiile sale economice - prețul nu este doar o categorie valorică ci și o importantă pârghie economică prin intermediul căreia se realizează anumite obiective economice și sociale. În această situație, rețeaua schimburilor este înlocuită cu un sistem combinat, format din rețeaua schimburilor propriu-zise și elementele de influență a pieței. Specialiștii susțin că în astfel de condiții prețurile devin instrumente de putere, cu ajutorul cărora se realizează anumite obiective ale firmelor și ale organismelor administrativ- guvernamentale sau ale administrației de stat, dar trebuie știut că prețurile sunt astfel sustrase fluctuațiilor pieței, fără a mai avea conținutul real al formării lor, ele devenind prețuri administrative. Asemenea prețuri - care intervin destul de des în cadrul pieței construcțiilor - rezultă în urma unor înțelegeri particulare între câteva firme dominante, fie ca urmare a înțelegerii dintre acestea în baza unui acord guvernamental, fie prin încheierea unor acorduri în cadrul unor organizații interstatale, fie pe baza înțelegerii dintre firmele de stat din domeniul construcțiilor și instituțiile sau agenții economici de stat ce vor beneficia de obiectivele sau serviciile de construcții contractate.

Aspecte privind stabilirea tarifelor pe piața construcțiilor

Potrivit părerii majorității specialiștilor în probleme de prețuri și tarife, preluate și prelucrate în literatura de specialitate, în sectorul prestațiilor de servicii - inclusiv în domeniul construcțiilor - pentru facilitarea tranzacțiilor sau a actelor de vânzare-cumpărare, se folosesc multiple noțiuni de delimitare a prețurilor serviciilor ce formează obiectul respectivelor înțelegeri[6]. Astfel, putem întâlni noțiunile de: tarif - cu aria de utilizare cea mai largă, inclusiv în sectorul de construcții; preț - în cazul serviciilor de alimentație publică; taxă - pentru serviciile din competența organelor financiare; redevență - noțiune utilizată în cazul tranzacționării serviciilor privind achiziționarea licențelor sau know-how; primă - pentru serviciile de asigurări; impozit - pentru serviciile privind bugetul statului; chirie - ca valoare a folosirii unui bun; dobândă - pentru serviciile legate de împrumutul de capital; garanție - utilizată în serviciile de amanetare[7].

În cadrul pieței construcțiilor, noțiunile amintite sunt întâlnite în marea lor majoritate, însă ponderea cea mai mare, în procesul de încheiere a tranzacțiilor, o au tarifele - ca denumire uzuală în desemnarea valorii de piață a serviciilor de construcții - întreținere, amenajare și reparații. La fel ca și prețurile, despre care s-a discutat anterior, respectivele tarife sunt stabilite liber, prin negocieri între ofertanți și cumpărători[8]. Firmele de construcții, în calitate de ofertant, în procesul decizional referitor la stabilirea tarifelor serviciilor sale realizate către terți, trebuie să aibă în vedere costurile sale de construcții, localizare și de marketing, cotele de impozite și taxe, care trebuie acoperite prin respectivele tarife, precum și de marjele de profit scontate. La acestea se adaugă rezultatul analizei raportului cerere-ofertă pentru fiecare categorie de servicii și zonă de piață, precum și al evaluărilor efectuate cu privire la tarifele percepute de concurenți. De menționat, de asemenea, că la fel ca și în cazul prețurilor, în procesul decizional privind stabilirea tarifelor, firmele de construcții trebuie să țină seama de faptul că beneficiarul, indiferent de natura acestuia și piața pe care este întâlnit - piața de afaceri sau piața bunurilor de consum - are și el o serie de criterii privind aprecierea mărimii tarifelor. Este vorba, în principal, de utilitatea serviciilor, veniturile disponibile, precum și diferite comparații cu prețul bunurilor care concurează la satisfacerea acelorași nevoi sau eventualitatea unor posibilități de a­și realiza sau asigura singuri respectivele servicii.

O problemă mai dificilă - în cadrul pieței construcțiilor - o constituie aprecierea mărimii tarifului care să echilibreze piața, respectiv asigurarea împăcării ofertei de servicii a fiecărei firme competitoare cu cererea solicitanților și oferta concurenței. Procesul este dificil, dar foarte important pentru fiecare firmă prezentă în cadrul pieței construcțiilor. Pornind de la importanța problemei respective și insistând pe rezolvarea sa[9], specialiștii consideră că un punct de referință l-ar putea constitui metoda marjei de profit adăugat la costuri, combinată cu metoda pragului de rentabilitate[10] și completate cu o serie de calcule bazate pe estimarea variației cererii în funcție de modificarea nivelului tarifelor practicate[11]. De asemeni, se apreciază că un sprijin suplimentar îl poate oferi metoda veniturilor și costurilor marginale. Dar respectiva metodă este considerată a fi mai greoaie în aplicare, unii economiști considerând-o chiar abstractă și, drept urmare (ca și în cazul prețurilor), nu oferă răspunsuri viabile la o serie de probleme importante din sfera relațiilor de schimb, lăsând să se înțeleagă că și în cazul tarifelor se poate folosi principiul empiric “fullcost” bazat pe calculul costurilor medii și adăugare de procentaje echivalente cheltuielilor generale fixe și asigurarea profitului.

Un alt aspect important care intervine în procesul decizional al firmelor de construcții, cu privire la stabilirea tarifelor serviciilor de construcții - întreținere, amenajări și reparații - îl constituie diferențierea acestora pe tipuri de servicii, solicitări și localizări. În acest sens, sunt recomandate o serie de criterii[12], precum cel al variației cererii în timp, destinația serviciilor, modalitatea de procurare a variației cererii în timp, destinația serviciilor, modalitatea de preocupare a respectivelor servicii, frecvența cererii și motivația acesteia, calitatea și diversitatea serviciilor solicitate în anumite zone de piață, precum și alte elemente specifice ale formării tarifelor în cadrul pieței construcțiilor.

În sfârșit, un fenomen important din punct de vedere conceptual- metodologic, referitor la stabilirea tarifelor - sub aspectul nivelului și evoluției acestuia - se referă la asigurarea raportului tarif-calitate[13]. Pornindu-se de la ideea că tariful poate reprezenta un adevărat indicator al calității prestației așteptate, el trebuie astfel gândit, încât să fie capabil să pună în evidență relația directă existentă între nivelul său și parametrii serviciilor din construcții. În același timp, managerii din cadrul firmelor ce acționează în cadrul pieței construcțiilor trebuie să ia în calcul consecințele generate de ideea că și potențialii beneficiari au criteriile lor de apreciere a raportului tarif-calitate, ceea ce face ca să apară și o evaluare a posteriori, respectiv judecarea de către client a calității prestației de care a beneficiat în raport cu tariful plătit. În acest context, analiza raportului tarif-calitate devine extrem de complexă, propunând multiple dimensiuni și direcții de evaluare. Între acestea, pentru domeniul construcțiilor pot fi reținute raporturile dintre tarif și calitatea materialelor încorporate, calitatea modului de realizare a operațiunilor și proceselor de realizare a serviciilor, calitatea gradului de adaptare la nevoile specifice ale beneficiarului. Ca noutate, este de subliniat că mulți beneficiari sunt dispuși să plătească un tarif mai ridicat pentru serviciile prin care se pot remarca în fața celorlalți membri ai comunității.

Pornind de la raportul tarif-calitate a serviciilor, un aspect interesant și foarte important pentru piața construcțiilor în privința rolului tarifelor în promovarea unor servicii, îl reprezintă paradoxul ce constă în faptul că în cadrul pieței serviciilor, concurența în loc să ducă la reducerea tarifelor unor servicii, dimpotrivă, poate duce la creșterea acestora[14]. Acest fenomen se datorează faptului că tariful este perceput de client ca un argument ce atestă calitatea serviciului și de aceea firmele noi intrate pe piață îl pot folosi ca factor de diferențiere, propunând un tarif mai mare decât cel practicat de către firmele existente deja pe piață. Dar, în același timp, ofertanții existenți în cadrul pieței, pot și ei, la rândul lor, să mărească tarifele, bazându-se pe diferențe calitative în raport cu noii intrați, care nu dispun încă de experiență și relații suficiente. Însă specialiștii atenționează că - în cele mai frecvente cazuri - asemenea evoluții sunt “sancționate” - a posteriori - de către utilizatori, care vor face comparații între nivelul tarifelor și cel al calității serviciilor, aceasta chiar dacă măsurarea componentei ”calitate” a ofertei de servicii este complexă și dificilă. În ultimă instanță calitatea reprezintă, pentru beneficiarul de servicii, cel mai important criteriu de apreciere a tarifului[15].

Principalele tipuri de prețuri ce formează structura prețurilor și tarifelor utilizate în cadrul pieței construcțiilor

În domeniul construcțiilor, firmele se confruntă - datorită marii diversități a operațiunilor de aprovizionare, localizarea obiectivelor, natura acestora, regimul de construcții, natura politicilor statului în domeniu, sistemul de colaborare cu alte firme în realizarea anumitor obiective etc. - cu necesitatea utilizării unei palete largi de prețuri și tarife. Tipologia acestora reflectă, pe de o parte, condițiile în care acționează întreprinderile de construcții în cadrul pieței, iar pe de altă parte, structura metodologică de calcul, evidența contabilă, evidențierea rezultatelor și gestiunea firmei, comparații între aceste firme și piețe, precum și alte diverse situații ce țin de lucrările birocratice specifice sectorului de construcții.

Redăm, în continuare, principalele tipuri de prețuri ce formează structura prețurilor din construcții, potrivit metodologiei internaționale.

În contextul aspectelor relatate mai sus, atât prețurile, cât și tarifele, reprezintă elemente importante în determinarea coordonatelor reale ale pieței, iar stabilirea unui preț de vânzare sau a unui tarif reprezintă o metodă de conferire a unei anumite prestanțe produsului și, totodată, de asigurare a adaptării firmei la evoluțiile economice. Prin încercarea de a stabili un anumit echilibru între prețuri/tarife și cerere se urmărește - și în sectorul de construcții, prin sistemul de prețuri și tarife utilizate - asigurarea stabilității, limitarea riscurilor, creșterea rentabilității, pregătirea viitorului, diminuarea fluctuațiilor de pe piață, promovarea progresului tehnic și înlăturarea efectelor concurențiale[16]. Deci primul tip de preț, care apare în principal ca un indicator legat obligatoriu de obiectivul de construcții sau serviciul oferit, este reprezentat de prețurile sau tarifele calculate, pornind de la un preț de referință definit în funcție de piață și reprezentativ pentru orice prestație - obiectiv sau serviciu - de același fel, fără ca diversele elemente ale costurilor de execuție să intervină în calcul.

Ca termen derivat, în construcții poate fi folosit așa-zisul preț ajustabil, în special pentru o prestație a cărei preț inițial figurează pe piață pentru prestații a căror prețuri vor fi calculate treptat și pe măsura adaptării, prin referință, la un mercurial, la un barem, un catalog, o serie etc. Apar două situații: într-un prim caz, ajustarea se va face în raport de prețuri sau indici care sunt în principal publicate de instituții specializate; într-un al doilea caz, ajustarea constă în recalcularea prețurilor, prin reglementarea succesivă a raporturilor contractuale sau de preț în funcție de un barem bine determinat, în corelație cu prețul limită de vânzare[17].

Tot din sistemul termenilor derivați, pe piața construcțiilor se utilizează prețurile calculate și prețurile rotunjite. Primele sunt practicate în cazul unor afaceri în cadrul cărora piața construcțiilor realizate sau a diverselor servicii specifice asigurate întâmplător se face pe loc, în momentul înțelegerii sau al comenzii. Prețurile ce se rotunjesc, exprimate în unități monetare inferioare sau superioare etalonului de calcul, sunt utilizate, în general, pentru a facilita operațiunile contabile sau tranzacționale.

Prețurile cadru reprezintă, în final, o metodă specifică în cadrul pieței construcțiilor, la care firmele pot apela atunci când ele însele își fixează prețul maxim[18] (o valoare limită superioară pentru propriul produs), după elementele de revenire, urmând însă o grilă prestabilită de către o autoritate, atât pe obiectiv, cât și pe unele posturi ale costurilor - de condiționare, publicitate, cheltuieli generate, etc.

Prețurile concurențiale - prețul unui obiectiv ce urmează a fi construit, al cărui nivel este estimat că va putea suporta concurența altor întreprinzători vizând obiective asemănătoare sau similare.

Prețurile contractuale sunt prețuri rezultate dintr-un contract încheiat între o firmă de construcții și un negociator sau un utilizator direct, pentru realizarea unui obiectiv, într-o perioadă bine determinată, la nivelul unor parametri strict stabiliți și clauze puternic individualizate.

Prețurile controlate formează și ele un sistem frecvent întâlnit în cadrul pieței construcțiilor, întrucât reprezintă materializarea acțiunilor exercitate de puterea publică în materie de preț, în vederea supravegherii jocului ofertă-cerere și chiar de a-l limita sau suprima, înlocuindu-l printr-un sistem de fixare administrativă și autoritară a prețului.

Prețuri convenite pot fi, la rândul lor: prețuri ce stau la baza convențiilor sau înțelegerilor intervenite între ofertantul sau realizatorul obiectivului de construcții și cumpărător; prețuri publice, care se încadrează tot în această categorie și care sunt acele prețuri fixate în baza unei supuneri sau subordonări acceptate și pe baza căreia pot fi aplicate clauze de revizie.

Prețurile pe obiective sau de obiective - apar în cadrul pieței construcțiilor sub forma unor prețuri teoretice sau indicative, ce au menirea de a indica nivelul la care apare posibilitatea garantării unui anumit venit pentru constructor sau prestator de servicii în construcții - amenajări sau întreținere. Acestea se calculează pornind de la costurile pe obiectiv care sunt determinate pentru anumite structuri și prețurile de declanșare a mecanismelor de susținere, respectiv prețul de intervenție pe piața domestică și prețul-prag pentru lucrările executate în afara granițelor proprii (când apar asemenea cazuri)[19].

Prețurile de ofertă formează un sistem - și el întâlnit în cadrul pieței construcțiilor - compus din două categorii de astfel de prețuri. Într-o primă categorie intră prețurile obiectivelor realizate și oferite de constructor diferitelor categorii de clienți posibili atât în cadrul pieței de afaceri, cât și în cadrul pieței bunurilor destinate consumului populației. Într-o a doua grupă sunt avute în vedere prețurile propuse cu ocazia unor licitații sau scrisori confidențiale de ofertă, în vederea adjudecării lucrării licitate sau obținerii acceptului de penetrare pe o piață publică, ori la o lucrare din domeniul public.

Apropiate de prețurile de ofertă - sub aspectul condițiilor de utilizare - apar și prețurile de apel, prețuri mai scăzute, în raport cu prețul obișnuit, practicate în scopul provocării unui șoc psihologic și de a atrage clientela spre produsele firmei. Caracteristic unor asemenea prețuri este faptul că ele se folosesc în mod corelat cu o serie de acțiuni publicitare și de comunicare, pentru a putea fi cunoscute de către potențialii beneficiari ai obiectivelor sau serviciilor de construcții supuse unui astfel regim de prețuri.

În funcție de natura tranzacției și tipul înțelegerii dintre constructor și beneficiar, apar și așa-zisele prețuri de bază - ca prețuri de vânzare obișnuite ale constructorului furnizor de obiective sau servicii de construcții realizate fără înțelegeri prealabile, corespunzând oferirii unui obiectiv sau asigurării unui serviciu, prețuri care nu antrenează nici majorări și nici diminuări ale nivelurilor față de prețurile utilizate în tranzacțiile obișnuite. Ele pot servi însă, în unele situații când tranzacția inițială este continuată printr-o colaborare privind îmbunătățiri calitative ale obiectivului tranzacției, ca punct de plecare pentru aplicarea unor bareme de abatere, acceptându-se astfel mărirea nivelurilor inițiale.

Prețurile de catalog sunt frecvent utilizate pe piața construcțiilor în ultimul deceniu, pentru a se

realiza promovarea activităților firmelor de specialitate prin intermediul presei. Ele sunt prețuri înscrise pe un document sau într-o anumită listă de prețuri. Asemenea documente sunt realizate fie de către firmele de construcții, fie de către institute de specialitate particulare ale statului, fie de către firme de publicitate și sunt, în general, acceptate sau avute în vedere ca prețuri indicative ale utilizatorilor intermediari sau ale consumatorilor finali.

Prețurile de precauțiune apar ca prețuri medii rezultate din operațiuni având drept scop punerea sau aducerea la același nivel a prețurilor pentru obiectivele de construcții identice, dar care sunt de proveniență diferită. Ele sunt obținute prin prelevări sau calcule efectuate la nivelul constructorului, în sensul realizării unor comparații și stabilirea cuantumului cu care prețurile lor sunt mai mult sau mai puțin ridicate în raport cu prețurile medii de precauție.

Prețurile de referință formează un mecanism compus din două categorii. Prima cuprinde prețurile obiectivelor cu origine comunitară privind standardele de calitate determinate, prețuri care sunt calculate pe baza influenței medii a cursurilor valutare constante în decursul unei anumite perioade, asupra obiectivelor în construcție, sau de către cursurile cele mai scăzute de pe piața de capital. Cea de a doua categorie cuprinde prețurile inițiale practicate, pentru un obiectiv sau anumite elemente ale obiectivului respectiv și ale unui serviciu de construcții, constant sau cuvenit într-o etapă determinată și la care el se referă pentru a aplica formulele de revizie a prețurilor practicate deja pe piață sau de revedere treptată, pe măsura variațiilor prețurilor între două perioade.

Prețurile de revenire reprezintă ansambluri de costuri suportate pe un obiectiv sau o prestație de servicii de către un grup de constructori sau prestări de servicii și sunt folosite pentru a înțelege, realiza și a pune la dispoziția utilizatorului intermediar sau consumatorului intermediar/final, un obiectiv în stadiul în care se găsește sau în stadiul final.

Prețurile de cesiune internă reprezintă prețuri convenționale aplicate de firmele de construcții în contabilitatea proprie, pentru a evalua sau valorifica cesiunile materialelor sau serviciilor unei secții colaboratoare dintr-o altă întreprindere.

Prețurile reglementate - ca materializare a intervenției puterii publice în mecanismele pieței, în general și în mecanismele de prețuri, în special - sunt prețuri utilizate în anumite perioade, pe anumite segmente ale pieței construcțiilor. Asemenea prețuri nu țin seama decât de modificarea prețurilor inițiale, ca rezultantă a modificărilor de bareme sau mercuriale, a mișcărilor salariaților, a unor variații ale costurilor materialelor utilizate, a energiei consumată și de eventualele variații ale nivelului unui deviz străin. Prețurile reglementate cuprind însă taxa pe valoare adăugată; ele sunt, de asemenea, afectate de către orice schimbare a impozitelor sau de către plafonări a respectivelor impozite intervenite între data stabilirii prețului inițial și data regularizării impozitelor în cauză. Această remarcă este valabilă și în cazul altor impozite individuale, drepturi de vamă, drepturi specifice etc., dar numai în condițiile în care piața își menține natura și cadrul inițial.

 

[1] J. Kregel, E. Matzner, G. Grabher, Șocul pieței, București, Editura Economică, 1998, p. 38-39

[2]  N. Dobrotă (coordonator), op. cit., p. 180-181

[3]  I. Băbăiță, A. Duță, Piețe și prețuri, Timișoara, Editura de Vest, 1995, p. 55

[4]   Ibidem

[5]  N. Dobrotă (coordonator), op. cit., p. 181

[6]  M. loncică, Economia serviciilor, București, Editura Uranus, 2000, p. 145

[7]   S. Constantin, Marketing, Iași, Editura Universității “Al. I. Cuza”, 1995, p. 89

[8]  M. Didier, Economie: les regles du jeu, Paris, les Editions Economica, 1989, p. 183-189

[9]    P. Heyne, lucrare citată, p. 173-178

[10]   P. Eiglier, E. Langeard, Le marketing des service, Ediscience International, 1996, p. 116-119

[11]   M. loncică, M. Grofu, A. Șchiopu, Economia serviciilor. Culegere de probleme teoretice și practice, București, Editura Uranus, 2000

[12]  T. Moșteanu, D. Dumitrescu, C. Floricel, F. Alexandru, Prețuri și tarife, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1993, p. 201-206

[13]                     J. de Band, Les services. Productivite et prix, Paris, les Editions Economica, 1991, p. 121

[14]                     M. loncică, op. cit., p. 152

[15] Ibidem

[16]   * * Dictionnaire commercial de l 'Academie des Sciences commerciales, Paris, les Editions Hachette, 1979, p. 205-206

[17] Ibidem

[18]   *               * Dictionnaire commercial de l’Academie des Sciences commerciales, Paris,

les Editions Hachette, 1979, p. 206

[19]   *               * Dictionnaire commercial de l’Academie des Sciences commerciales, Paris,

les Editions Hachette, 1979, p. 206

Loading...