loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Astăzi, întreprinderile tradiționale nu mai sunt la modă. Acea întreprindere axată pe piața națională nu poate să devină de succes dacă nu ia în considerare mediul internațional al afacerilor.

Timpul când piața țării era considerată ca fiind esențială, exteriorul fiind perceput de întreprinderea tradițională doar din punctul de vedere al exporturilor sau al surselor de materii prime, a trecut. Acum, se poate vorbi despre o piață a muncii, a capitalurilor, a schimburilor monetare, a bunurilor și serviciilor mondială, dar a căror logică de bază rămâne națională, desigur cu accente de globalizare.

Astfel, asistăm la trecerea progresivă de la logica axată, în principal, pe piața națională la cea bazată pe piața mondială, și aceasta atât la nivelul producției, cât și la acela al muncii, al capitalurilor și al pieței consumatorilor. În prezent firmele multinaționale hotărăsc asupra locurilor de producție, raționând în termenii cadrului mondial. Deși legislațiile, organizarea sindicală rămân încă naționale, deși există foarte multe situații când în anumite domenii de activitate cadrul legislativ adoptat are bază mondială, legăturile dintre bănci se strâng, capitalurile fiind din ce în ce mai mult administrate la nivel mondial. Diferențele dintre piețele naționale se reduc, cererea și oferta manifestându-se la nivel mondial. În aceste condiții, globalizarea afacerilor este un proces care se impune cu necesitate.

În contextul globalizării afacerilor are loc formarea și dezvoltarea cu precădere a firmelor multinaționale. Formarea firmelor multinaționale se produce prin transformarea firmelor naționale în firme multinaționale, printr-un proces de multinaționalizare a firmelor. Este cunoscut faptul că, întreprinderile multinaționale integrează diviziunea internațională a muncii în propriul plan de producție și de distribuție. Se poate vorbi de existența diviziunii internaționale a muncii dacă țările produc pentru export și au piața internă satisfăcută în parte de exporturi.

Trecerea de la o strategie națională la strategia mondială înseamnă în planul producției o delocalizare a acesteia, adică o deplasare a centrelor de producție al unor țări către alte țări. Desigur, această deplasare este diferită ca sens și destinație în funcție de natura produselor. Fenomenul globalizării dă lumii o nouă formă și deschide noi perspective în arena relațiilor internaționale. Acest fenomen, deși economic în sine, prezintă implicații și generează efecte în toate domeniile vieții oamenilor. Astfel, fenomenul globalizării are un impact major la nivel social, cultural și politic. Într-un asemenea context, firmele private sunt delegate cu puterea legitimării propriilor reguli și cu dreptul de a interveni atunci când este cazul, desigur în armonie universală cu celelalte firme. Cum fenomenul globalizării prezintă interese dincolo de interesele naționale, firmele private vor fi investite cu puterea necesară desfășurării propriilor activități, conform propriilor reguli, într-un cadru propus de guvernarea locală. Adică, firmele vor lucra atât în beneficiul propriu, cât și al țării de origine.

Conform opiniei unor economiști, globalizare naște un sistem sub forma unui imperiu neo-feudal cu vocație de feudalism clasic.

În prezent toate țările, indiferent că sunt dezvoltate, în curs de dezvoltare, mai puțin dezvoltate sau în tranziție, urmează politici orientate spre piața globală, deschizând întreprinderilor lor accesul la competiția internațională. Astfel, în special, în țările aflate în tranziție, toate firmele, mari sau mici, depind de lumea afacerilor internaționale. Acestea au aceleași interese vitale ca și întreprinderile din țările dezvoltate, sau în curs de dezvoltare.

Globalizarea afacerilor a determinat înființarea Organizației Mondiale a Comerțului, în ianuarie 1995 și intrarea în vigoare a Acordurilor Rundei Uruguay. De asemenea, Centrul de Comerț Internațional UNCTAD/OMC (ITC), împreună cu Secretariatul Commonwealth a publicat două lucrări - Runda Uruguay - Ghidul întreprinzătorului și Ghid pentru întreprinderi privind Sistemul Comercial Mondial - în vederea explicării cadrului juridic al afacerilor internaționale, subliniind implicațiile prevederilor și regulilor specifice asupra întreprinderilor.

Organizația Mondială a Comerțului (OMC) este responsabilă pentru supravegherea sistemului comercial multilateral, care a evoluat treptat în ultimii 50 de ani.

Centrul de Comerț Internațional acordă sprijin comunității de afaceri, adică întreprinderilor, asociațiilor de afaceri și agențiilor cu activitate de sprijin din țările aflate în tranziție și în curs de dezvoltare.

Globalizarea reprezintă un progres, un schimb de informații, o economie fără frontiere și fără implicații politice. Desigur, globalizarea prezintă și aspecte negative asupra națiunilor.

Deci, globalizarea, proces care durează de secole are numeroase consecințe atât pentru societățile naționale, cât și pentru actorii economici naționali și internaționali. Aceștia, odată cu conștientizarea globalizării trebuie să își raporteze acțiunile și reacțiunile la mișcarea planetară care este globalizarea. Trebuie remarcat că, toate demersurile actorilor sociali, politici și economici sunt intercondiționate: deciziile de ordin politic afectează strategiile economice, care afectează actorii sociali și invers. Ceea ce înseamnă că actorii economici trebuie să acorde o atenție sporită acțiunilor condiționate de reacțiile actorilor din toate cele trei sfere de acțiune.

Indiferent cum este identificată globalizarea ca o „americanizare excesivă”, ca o creștere a importanței pieței mondiale sau ca un concept pentru descrierea unei realități ideologice - victoria economiei de piață, acesta este un proces complex de natură economică, politică și socio-culturală în care distanța geografică nu mai este un factor important (în stabilirea și dezvoltarea relațiilor de natură economică, politică și socio-culturală). Aceasta datorită noilor tehnologii, noilor strategii ale actorilor economici, politici și socio-culturali atât de ordin național, cât și internațional. Actorii economici au început să simtă oportunitățile deschise de utilizare a noilor tehnologii, de punerea în practică a noilor strategii și politici. În consecință ei acționează în concordanță cu aceste oportunități ceea ce determină o creare a condițiilor de dezvoltare a procesului globalizării. Deci, globalizarea devine tot mai puternică. Dar, dezvoltarea procesului de globalizare determină temeri și anumite reacții din partea actorilor economici. Aceștia simt din plin realitățile generate de procesul globalizării. Aceasta pentru că, globalizarea nu oferă doar oportunități actorilor economici, ci și temeri și reacții adverse.

Se remarcă faptul că, chiar dacă procesul globalizării, prin definiție, presupune reducerea importanței distanței dintre actori aceasta nu dispare fizic, iar tranzacțiile comerciale presupun și elemente de logistică. Prin urmare, chiar dacă relațiile la nivel internațional sunt mai ușor de stabilit, totuși distribuția fizică a mărfurilor nu este eliberată de contextul geografic.

Se afirmă că globalizarea are trei cauze principale: dezvoltarea tehnologică, politica liberală și dezvoltarea economică a unor țări și regiuni. Astfel că globalizarea este considerată o soluție pentru dezvoltarea economică mondială. Proces de expansiune a comerțului, globalizarea generează internaționalizarea statului național, transformând statele lumii în agenții ale lumii globalizate. Dar din cauza globalizării, democrațiile din statele naționale teritoriale au început să decadă.

Internaționalizarea relațiilor și dependențelor cauzează deficite pe plan democratic, ecologic, social și al securității și produse efecte cum ar fi: schimbarea atitudinilor și deficiențe administrative.

Deși oferă oportunități extinse pentru dezvoltarea actorilor economici acestea se manifestă în mod inegal pe regiuni. Unele țări și actori economici se bucură de creșteri economice mult mai însemnate decât alți actori economici, aceasta fiind spre exterior.

Globalizarea vieții de afaceri se realizează sub incidența activităților marilor corporații transnaționale. Inovațiile tehnologice au permis circulația tot mai liberă și mai ieftină a mărfurilor, banilor și persoanelor. Astfel, actorii economici sunt nevoiți pentru a rezista pe piață să își extindă sfera de acțiune în afara granițelor naționale, recurgând la managementul transnațional în domeniile inovației, producției și desfacerii. Aceștia pot să recurgă de asemenea la alianțe strategice: fuzionări de firme, crearea de societăți mixte, acorduri de cesionare reciprocă de licențe, dezvoltarea în comun de noi produse, desfacerea în comun a produselor etc. în vederea asigurării unei competitivități crescute. În acest sens, oamenii de afaceri trebuie să-și diversifice sursele de aprovizionare și piețele de desfacere.

Mai mult decât atât, actorii economici trebuie să cunoască regulile și principiile multilaterale care guvernează realitățile comerciale ale lumii globalizate, reguli ce sunt redefinite în conformitate cu noile realități ale vieții economice internaționale. Pe măsura globalizării afacerilor, regulile sistemului mondial al afacerilor traversează un proces continuu de rafinare. Comunitatea internațională de afaceri se confruntă într-o măsură din ce în ce mai mare cu impactul acestui proces. Pentru o participare mai bună la afacerile internaționale este astfel necesar, în acest secol mai mult decât oricând, să se înțeleagă clar implicațiile pe care aceste reguli le au asupra întreprinderilor, în particular asupra firmelor din cadrul țărilor în curs de dezvoltare și în tranziție.

Actorii economici cunosc faptul că piața globală este o competiție acerbă între jucători, jucători care au planuri de joc personale, au o anumită cultură/subcultură, au o anumită filozofie și un anumit sistem de valori și că pentru a supraviețui, raporturile de colaborare trebuie să prevaleze celor de confruntare. Adică, gândirea de tip câștig/câștig trebuie să fie punctul central al filosofiei actorilor economici și nu cea de tip câștig/pierdere.

Dezvoltarea tehnologică a produs o dinamică excesivă a pieței digitale. Aceasta permițând inițiative noi din partea actorilor economici. Astfel, actorii economici își pot combina oportunitățile date de acest nou model de afaceri neconvenționale cu cele tradiționale organizate conform modelului economiei tradiționale, deși și acestea își vor extinde sfera de activitate și către economia digitală. Dar pentru a valorifica aceste oportunități ale pieței digitale oamenii de afaceri au nevoie de capital pe care să-l investească în echipamente și tehnică electronică.

În contextul dezvoltării pieței digitale, actorii economici trebuie să se concentreze pe fiecare preferință a fiecărui consumator. Pentru aceasta ei vor avea nevoie de sfaturile unor firme de consultanță digitală capabili să faciliteze dialogul cu consumatorii și să le faciliteze producătorilor activitatea de personalizare a serviciilor și produselor.

Un alt punct cheie asupra căruia actorii economici trebuie să acționeze în cadrul economiei digitale este prețul. Competitivitatea prețului este una din temerile actorilor economici. Pentru un actor economic performant scăderea costurilor și deci a prețului este un avantaj, dar care înseamnă pentru un alt furnizor o anumită presiune din partea consumatorilor în sensul scăderii prețului practicat. Actorii economici care nu oferă produse competitive din punctul de vedere al prețului și al calității vor fi eliminate de pe piață. Operativitatea și eficiența sunt determinante pentru succesul unui om de afaceri.

În contextul globalizării oamenii de afaceri prinși în stresul zilnic dat și de eforturile sistematice și istovitoare necesare supraviețuirii ajung într-o stare fără de speranță. Pe lângă stres apare frustrarea, frica, deznădejdea și furia că nu pot folosi oportunitățile date de procesul globalizării. În prezent, în țara noastră, se manifestă o formă de stres numită stres cultural, cauzat de schimbările intervenite după 1990 în viața indivizilor și a întreprinderilor comerciale. Numit și stres situațional, acesta este generat de conflictul apărut între societatea și cultura din care provine individul și educația acestuia, și noua societate și cultură care se încearcă a se crea (societatea democratică cu sistem economic de piață).

Stresul organizațional este un stres specific oamenilor de afaceri. La nivelul firmelor, cauzele stresului sunt în forme diferite, percepute cu intensități diferite, funcție de personalitățile indivizilor, starea organismelor lor, locul ocupat de aceștia în organizație (poziția și postul ocupat în întreprindere) și cultura organizațională. De regulă, managerii de vârf sunt confruntați cu mai multe forme de stres și de intensități mai mari decât cei de la nivelele inferioare sau decât executanții. Pe lângă acest stres apare și un altul generat de conflictele din organizație (stres conflictual) și nu numai. Conflictele familiale și sociale se întrepătrund cu cele organizaționale. Problemele materiale în special și cele din viața privată (neînțelegeri în familie, concurență afectivă, interese divergente, conflicte paraconjugale, etc.) sunt agenți stresanți pentru individ și cauza unor conflicte organizaționale. De multe ori acești agenți stresanți își aduc o contribuție substanțială la creșterea nivelului stresului generat de conflictele organizaționale. De altfel, și stresul resimțit la nivelul întreprinderii amplifică tensiunile existente în familie și în societate.

În actuala tendință de globalizare a afacerilor, toți angajații sunt stresați de nesiguranța și ambiguitatea definirii postului, de conflictele interpersonale care apar în cadrul întreprinderilor și de conflictele dintre viața organizațională și cea socială. Nesiguranța postului pentru cei mai mulți indivizi determină stări tensionate, anxietate și stres. Cei care răspund bine la stres vor fi cei care vor căuta să obțină performanțe la locul de muncă pentru a și-l păstra. Unele afaceri au mari posibilități în a preveni apariția conflictelor interpersonale și ambiguitatea definirii posturilor. Aceste posibilități sunt determinate în principal de dimensiunile acestor organizații; firmele putând fi astfel organizate încât să se definească în mod clar obiectivele posturilor, reducând astfel și din motivele declanșării conflictelor interpersonale.

Factorii de stres la nivelul managerial derivă din complexitatea muncii managerilor și din responsabilitățile mari pe care ei le au. Managementul este un proces continuu care nu presupune și momente prelungite de odihnă și relaxare. Mai ales în actualul context al globalizării, supraviețuirea firmelor depinde de adaptare rapidă la mediu care presupune decizii prompte, preocupare permanentă pentru viitorul organizației, muncă susținută din parte managerilor.

În aceste condiții, apare evident un conflict între rolul managerului ca membru (șef) al organizație și cel de membru al familiei (soț și tată). Stresul indus de acest conflict este foarte intens resimțit de manager, afectându-i astfel, și activitatea din organizație și viața de familie în sens negativ.

Desigur, există oameni de afaceri entuziaști și plini de speranță și de optimism pentru ceea ce le poate oferi procesul de globalizare a afacerilor. Pentru aceștia din urmă afacerile reprezintă singurul mod de a obține un stil de viață mai bun. După 1992, foarte mulți români s-au hotărât să-și deschidă o afacere, deoarece ei cred că aceasta este singura cale de a obține un trai decent. Și acum, după 12 ani de tranziție către economia de piață, această credință încă este prezentă.

În prezent, în România afacerile și valorile acestora s-au modificat dramatic în ultimii 10-12 ani, ca urmare a fazei prin care trece economia românească. Drumul spre economia de piață este pavat cu obstacole dintre cele mai diverse la care se adaugă și cele care provin din tendințele manifestate pe plan internațional de globalizare a afacerilor.

Ultimii 12 ani parcurși de economia românească a însemnat schimbări majore pe toate planurile vieții economico-sociale, culturale și politice. Cum aceste schimbări continuă într-un ritm rapid, o problemă majoră se pune în legătură cu direcțiile în care ele se manifestă și în ceea ce privește conținutul acestor schimbări.

La nivel macroeconomic schimbările care au avut loc au determinat schimbări în domeniul afacerilor care au generat noi valori, precum și modificarea celor vechi. Trebuie remarcat faptul că noile valori generate exercită un impact semnificativ asupra întreprinderilor, comunității de afaceri, asociațiilor de afaceri și oamenilor. Desigur, valorile prezente ale afacerilor își vor pune amprenta asupra perspectivelor de dezvoltare ale afacerilor românești în condițiile globalizării afacerilor.

Este cunoscut faptul că, diferențele culturale între națiuni constau în valori, iar originea acestor diferențe, precum și a diferențelor dintre subgrupuri etnice, religioase sau lingvistice din interiorul națiunilor, sunt ascunse în istorie. Desigur, aceste diferențe nu împiedică cooperarea cu bune rezultate a oamenilor din cadrul unor culturi diferite. Mai mult decât atât, uneori, oamenii din cadrul unor anumite culturi vor coopera mai ușor cu străinii decât cu alți conaționali.

Desigur, există și situația opusă, când oameni din cadrul unor culturi se află în imposibilitatea de a coopera cu indivizi care aparțin unor culturi foarte diferite de primele. În condițiile globalizării afacerilor, ca rezultat al efectului de globalizare a piețelor, astfel de situații trebuie lăsate deoparte pentru un timp, până ce respectivii oameni și culturi vor descoperii că nu pot alege decât cooperarea și asocierea.

Cu toate consecințele globalizării afacerilor, diferențele de valori dintre națiuni sunt prezente încă și vor rămâne așa câteva sute de ani de acum încolo. Astfel că, țările vor rămâne foarte diferite din punct de vedere cultural. Mai mult decât atât, în interiorul țărilor, diferențele culturale sunt în creștere, tocmai datorită globalizării piețelor. Granițele se desființează și vom fi o mare familie în care fiecare va fi diferit din punct de vedere cultural și, tocmai prin aceasta, mai cooperant și mai dispus spre asociere. Supraviețuirea fiecărui membru al familiei multiculturale este asigurată prin înțelegerea mai întâi a valorilor culturale proprii și mai apoi ale celorlalți membrii cu care se cooperează.

Astăzi valorile morale nu mai sunt ce au fost și banii sunt cei ce dictează în toate domeniile. Trecerea de la epoca comunistă la cea capitalistă nu a făcut decât să înăsprească condițiile de trai pentru cea mai mare parte din populația Europei centrale și de est. Deviza “timpul înseamnă bani” este pe buzele tuturor. Degradarea nivelului de trai pe zi ce trece face ca anumite valori și credințe care încă se mai păstrau să dispară, locul lor fiind luat de altele care determină transformarea omului într-un animal hotărât să supraviețuiască cu orice preț.

De multe ori prețul plătit de cei ce vor să câștige în lupta cu viața din capitalism este foarte mare; adesea nici măcar viața ca atare nu este de ajuns. Și, totuși, oamenii nu fac altceva decât să alerge după bani. Nu contează cât de bine își îndeplinesc sarcinile la locul de muncă sau dacă sunt - prin ceea ce fac - utili societății, sau dacă avantajele obținute ating avantajele națiunii. Sunt puțini cei care se mai gândesc la propășirea națiunii lor uitând de fapt că fără națiune sunt doar oameni lipsiți de istorie și deci fără rădăcini.

Valorile economice sunt cele mai respectate determinând degradarea celor intelectuale. Majoritatea actorilor economici sunt concentrați asupra unor valori ca profitul, eficiența, mărimea și dezvoltarea. Afacerile sunt privite ca un mod de a-și câștiga existența. Globalizarea determină acceptarea de către afaceri și de către actorii economici a unor noi responsabilități. Afacerea trebuie să fie privită ca un „vehicul prin intermediul căruia oamenii pot să se dezvolte și să-i servească pe ceilalți. Mai mult decât atât, afacerile trebuie să înceapă să-și asume responsabilitatea întregului, pe lângă acela de a furniza mărfuri și servicii unor „conglomerate de consumatori”[1] particulare.

Cercetarea valorilor prezente în România a arătat că există o convergență a valorilor internaționale specifice economiei de piață. Astfel, în prezent valorile dominante sunt: egoismul și individualismul, centrarea afacerilor spre piață, orientarea către prezent a indivizilor, cu îngustarea perspectivelor, afacerile sunt privite ca singurul mod de a obține un stil de viață mai bun, interdependența națiunilor, descentralizarea afacerilor, întoarcerea la religie, toleranță, o nouă mentalitate orientată către economia de piață, lipsă de viziune și speranță.

Aceasta înseamnă că în fața actorilor economici în actualul context al globalizării stau câteva deziderate care vor trebui satisfăcute în măsura în care se dorește obținerea unor performanțe ridicate:

  • să treacă de la ideea de concurență la ideea de colaborare, servind lumea;
  • să caute să identifice nevoile consumatorilor așa cum și le definesc ei și acesta să fie țelul principal al actorilor economici;
  • să recunoască și să investească în avantajul unei organizații globale;
  • să recunoască faptul că organizația e un summum de persoane individuale angrenate în cadrul și în jurul structurii ei organizatorice;
  • să aibă o viziune globală asupra acțiunilor lui.

Globalizarea a determinat apariția unor noi forme de bogăție: capitalul individual, creativitatea și spiritul întreprinzător[2]. Dar toate aceste forme depind de oamenii de afaceri și de mentalitatea lor. În consecință, actorii economici vor suferi o schimbare globală de mentalitate. Mutația de conștiință nu e numai rapidă și profund provocatoare este și paradigmatică, schimbându-și fundamental întreaga optică mondială, dar și supozițiile conștiente și inconștiente pe care se bazează această viziune mondială. Incertitudinea zilei de mâine și stresul din societăți și organizații nu au contribuit deloc la influențarea schimbării mentalităților oamenilor. Ba dimpotrivă, acești factori au cauzat și mai mult adâncirea nesiguranței oamenilor pentru ziua de mâine.

Actorii economici trebuie să-și structureze și să-și organizeze afacerea conform unui model comunitar, condusă fiind de o viziune comună, operând atât prin procese și tehnici intuitive, cât și prin metodele logice și raționale utilizate în secolul XX. Aceasta deoarece numai fenomene ca sentimentele și intuiția extind gama potențialului omenesc de a afla răspunsuri la problemele cu care se confruntă oamenii de afaceri ca urmare a desfășurării procesului de globalizare.

Succesul afacerii va depinde de reacția conducerii față de globalizare, adică de modul în care actorii economici vor știi să răspundă cerințelor comunității mondiale.

Globalizarea a determinat și regândirea conceptului de ecologia de profunzime. În acest context, oamenii de afaceri pot obține un avantaj concurențial prin investirea în industriile implicate în controlul poluării, reciclării resurselor, eficiența energetică, serviciile ambientale, biotehnologie.

Trebuie remarcat că eșecurile mediului înconjurător sunt un indiciu al unei noi pierderi a sensului: sensul raporturilor dintre oameni și natură, adică sensul muncii și al praxisului. Se remarcă faptul că, indiferent în ce fel de țară trăiesc, dezvoltată sau nu, cei mai mulți oameni nu mai pot da sens muncii lor, care devine un simplu mijloc de a câștiga bani, fie pentru a supraviețui dacă sunt săraci, fie pentru a avea mai mulți bani pentru petrecerea timpului liber dacă sunt mai bogați, fie pentru a dobândi mai multă putere dacă aparțin unei clase privilegiate. Relația cu natura dispare, devenind din ce în ce mai industrializată, urbanizată, informatizată. Natura, ca și cultura, devin obiecte de consum și prilej de manipulare a celor mulți spre profitul unei clase privilegiate. Foarte mulți oameni din țările dezvoltate încep să caute cu disperare natura sălbatică. Acest fenomen corespunde unei noi căutări a sensului.

Activitățile de afaceri s-au bucurat în timp de respectul și considerația oamenilor, văzând în acestea mijlocul de satisfacere a nevoilor lor. La început, în perioada medievală, aceste activități erau privite ca un rău necesar, în special activitățile comerciale, pentru ca începând cu secolul XIX și până în prezent, aceste activități să câștige tot mai mult respectul oamenilor.

Cercetările efectuate în țările occidentale arată că oamenii privesc favorabil activitățile de afaceri în special datorită realizărilor acestora în ceea ce privește asigurarea cu bunuri și servicii, crearea de noi locuri de muncă și în consecință pentru creșterea economică a țării respective.

Deși cea mai mare parte a oamenilor sunt mulțumiți de existența și rezultatele funcționării firmelor, începe să se manifeste o reacție critică a indivizilor față de consecințele sociale, economice și asupra mediului înconjurător ale activităților de afaceri.

La începutul celui de-al treilea mileniu, omenirea este din ce în ce mai interesată de evoluția mediului natural determinată în cea mai mare parte de influențele activității întreprinderilor.

De asemenea, sfârșitul secolului al XX-lea aduce o neîncredere nu numai în existența și performanța organizațiilor de afaceri, ci și în existența și performanța celor mai multe din organizațiile guvernamentale, de educație, juridice, în sindicate, în comunități, în organizații științifice, instituții religioase etc. Se remarcă o pierdere a sensului omenirii la sfârșitul secolului al XX-lea datorat unui complex de factori. Deși este foarte greu de identificat și evaluat cauzele care au determinat pierderea sensului existenței omului și a neîncrederii în mai toate instituțiile și organizațiile prezente într-o țară, în special a celor de afaceri, totuși, pot fi sugerate unele rădăcini posibile.

Un efect major al procesului de globalizare asupra oamenilor de afaceri este acela că îi transformă pe aceștia în lideri morali ai noului mileniu. Ei vor influența dialogul public, stimulând integrarea problemelor economice, ambientale, tehnologice și sociale.

Oamenii de afaceri din țara noastră în cea mai mare parte sunt formați în perioada comunistă. Aceștia sunt încă conservatori, funcționând și transmițând informațiile printr-o comunicare cifrată, ei nu reușesc să înțeleagă bine importanța timpului pentru succesul unei organizații deoarece pentru ei timpul este legat indestructibil de ritmurile naturii și nu de ritmurile lumii afacerilor din ce în ce mai alerte. Credința vesticilor că „timpul înseamnă bani” a prins la noi doar ca maximă ce poate fi utilizată nu în folosul organizației, ci doar pentru a se eschiva de la anumite îndatoriri și responsabilități.

Anumite consecințe ale îndoctrinării comuniste nu pot fi nici evanescente și nici escamotate pentru că ele sunt încă bine reprezentate în societate de mulți indivizi. De exemplu, frica de a-și spune deschis părerile generează secretomanie în privința stocării și manipulării unor date cărora li se dă o importanță mai mare decât au în mod real. Consecința este că mulți dintre oamenii de afaceri români consideră strategia și scopurile firmei ca fiind secrete. Cum într-o economie de piață acest gen de informații de regulă sunt date publicității, ținerea lor secretă nu poate decât să conducă la pierderi atât în relațiile interne cât și în relațiile externe organizate de către întreprinderi.

Cei mai mulți actori economici acordă prea puțină atenție angajaților. Centrate spre clienți, respectivele întreprinderi nu consideră că trebuie să ia în considerare dezvoltarea oamenilor lor ca un obiectiv la fel de important ca producția sau distribuția produselor lor. Concepția că orice muncă are valoare și că trebuie răsplătită pe măsură este considerată depășită. Angajații sunt considerați, de către cei mai mulți oameni de afaceri, ca niște simple intrări în procesul de producție. În actualul context al globalizării, oamenii de afaceri au responsabilități nu numai față de munca lor care afectează viitorul organizației, dar și față de membrii organizaționali și față de partenerii organizației. Influența managerilor asupra vieții altora are potențialul inducerii stresului. Directorul care trebuie să-și restructureze organizația, trebuie să concedieze pe cineva. Alegerea celor pe care îi va concedia îi provoacă managerului sentimente de vinovăție și de tensiune psihică. De altfel, odată cu restructurarea și reducerea activității organizației, ca o reacție în lanț, are loc și reducerea partenerilor de afaceri. Renunțarea la unii în favoarea altora este un fapt real care are loc în permanență în etapa de tranziție la economia de piață. Și această alegere între parteneri este dificilă, deoarece pentru unii din ei ar însemna eliminarea de pe piața respectivă.

Firmele comerciale sunt în prezent cele mai importante organizații de afaceri și sursă principală de putere și de influență dintr-o societate. Totodată, firma comercială este și cea mai puternică forță a schimbărilor sociale. Organizațiile de afaceri au devenit în timp principalul mijloc de transformare a științei și tehnologiei în bunuri și servicii de natură economică, precum și punerea acestora în slujba oamenilor, în scopul creșterii calității vieți lor.

Se remarcă, astăzi, mai mult decât altădată, lipsa evidentă de etică la oamenii de afaceri și nu numai, ceea ce contribuie la prăbușirea standardelor morale ale societății.

În țările foste comuniste, drumul lung spre economia de piață și spre capitalism este pavat cu numeroase scandaluri de corupție, de furturi posibile și datorită noilor tehnologii (spre exemplu, apariția și dezvoltarea Internetului face posibil furturi de bunuri, de bani, de informații și chiar de servicii), de înșelăciuni, spălare de bani, expedieri dubioase etc. Consecința este o decădere severă în dizgrație a oamenilor de afaceri. Mai toate delictele în afaceri sunt în dezavantajul tuturor oamenilor din țara respectivă și din lume pentru că, indiferent dacă se manifestă în relațiile cu clienții, furnizorii, concurenții, acționarii sau salariați, efectele delictelor se resimt asupra bunăstării întregii țări și a lumii în sensul scăderii acesteia.

Este la fel de adevărat că delictele în afaceri prejudiciază și firmele comerciale atât private, de stat sau cu capital mixt, precum și guvernele diferitelor țări.

Trebuie spus că nu numai în țările foste comuniste se produc astfel de delicte. În țările dezvoltate acestea au luat uneori o amploare mult mai mare decât cea pa care o au acum aceste delicte, în țările aflate în tranziție. Aceste acțiuni ale firmelor și indivizilor se produc datorită creșterii în importanță a materialismului ca normă sau valoare de realizare a individului și a presiunii extraordinare, aproape sufocantă a competiției pentru performanță.

Un mod de a combate dezvoltarea delictelor în afaceri ar fi angajarea unor manageri și a unor oameni etici. Numai o etică managerială și a salariaților poate să conducă la o responsabilitate etică superioară din partea firmei respective.

Etica managerială reprezintă standardele de conducere, judiciare și conduita morală folosită de managerii firmelor comerciale în desfășurarea afacerilor acestora. Etica salariaților reprezintă ansamblul standardelor de muncă, judiciare și de conduită morală folosite de angajați în procesul muncii lor care constituie esența activității desfășurate de către firmele comerciale. Dar astfel de standarde se nasc și se dezvoltă din normele, valorile, credințele, atitudinile generale ale firmelor și societății, din experiențele fiecărui individ în familie, din religia adoptată, din sistemul educațional și alte instituții de instruire, din interacțiunile indivizilor în cadrul diferitelor grupuri (de apartenență, de prieteni, formale și informale din cadrul firmei în care sunt angajați).

Într-un mediu dinamic, marcat de profunde schimbări, cum este cel din țările dezvoltate, respectiv într-un mediu turbulent care se dorește a fi modificat și care comportă multe schimbări structurale și procesuale cum este cazul țărilor foste comuniste în tranziția lor spre o economie de piață, organizațiile de afaceri găsesc cu greu modalitățile de acțiune corespunzătoare adaptărilor la schimbări.

 

[1]    Bari, I., Globalizarea și problemele globale, București, Editura Economică, 2001, p. 31

[2]    Maynard, H. B., Mehrtens, Jr. S. E., Al patrulea val. Afacerile în secolul XXI, București, Editura Antet, 1997, p. 20.

Loading...