loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

„Noua economie”[1] este rezultatul unei veritabile revoluții economice, cu impact profund asupra modului de funcționare al societății, prezentând numeroase similarități cu revoluțiile industriale precedente.

Prima revoluție industrială a fost consecința noilor tehnici de fabricație dezvoltate în secolul al XVIII-lea. Principalele industrii în epocă erau siderurgia, industria mecanică bazată pe mașinile cu aburi și minele de carbon care furnizau materie primă siderurgiei și combustibilul ideal pentru mașinile cu aburi. Sistemul tehnic al vremii, bazat pe cele trei industrii, a determinat dezvoltarea, apoi extinderea rapidă începând cu anul 1820, a transportului de mărfuri și persoane, precum și generalizarea mecanizării în industria textilă și agro-alimentară, aveau să schimbe sensibil amploarea relațiilor economice. Rapida mobilizare a capitalurilor, acompaniată de numeroase tendințe speculative, a constituit, de asemenea, unul din motoarele creșterii economice care a urmat.

Noul sistem economic include patru domenii de activitate, caracterizate de o dezvoltare interdependentă[2]. Este vorba despre electronică, informatică, comunicații și cercetare (știință).

Peter Drucker afirma: „Comerțul electronic este pentru revoluția informațională ceea ce drumul de fier a fost pentru revoluția industrială: o dezvoltare fără precedent. Comerțul electronic va crea un nou boom care va transforma economia, societatea și politica. Internetul va transforma profund economiile, piețele și structurile industriale, produsele, serviciile și circulația acestora, distribuția veniturilor și comportamentul consumatorilor, piața muncii și angajații”.

Sectoarele mass-media, transporturilor, turismului, serviciilor finaciar- bancare și de asigurări, distribuției vor fi marcate, cu predilecție, de revoluția informațională, prin oportunitățile oferite omului în materie de opțiuni directe, individuale. Prin intermediul Internetului, distribuția bunurilor durabile și semidurabile, precum și distribuția mărfurilor alimentare va cădea în responsabilitatea lanțului logistic al clientului final. Prin urmare, noul rol al Internetului față de distribuitori va fi cel de „infomediar”, veritabil intermediar informațional.

Se pot distinge patru nivele de impact ale revoluției informaționale:

  • apariția unui nou canal de distribuție, axat pe contactul direct, individualizat și în timp real cu clienții, ceea ce va duce la pericolul canibalizării canalelor tradiționale de distribuție de către comerțul electronic;
  • lanțul valoric al întreprinderii, prin conexiunea electronică cu rețeaua de furnizori și rețeaua de clienți; cererea și oferta pot fi gestionate simultan și în timp real;
  • concentrarea întreprinderilor pe competențe cheie, ceea ce va favoriza sub-contractarea;
  • crearea unui portofoliu de clienți, cărora să li se ofere servicii complete, care să se bazeze pe convergența unor sectoare de activitate cărora le sunt specifice competențe apropiate[3].

„Net-economia” sau „noua economie” va modifica profund natura întreprinderii de mâine. Va impune o nouă paradigmă organizațională pentru întreprinderi. Noile tehnologii informaționale și comunicaționale vor antrena modificări cu impact pe termen lung asupra organizării întreprinderilor.

Disponibilitatea universală a informației și schimbarea acesteia în timp real permite o mai bună administrare a organizațiilor, din ce în ce mai mari și din ce în ce mai complexe.

Tehnologiile informaționale și comunicaționale au impact asupra fiecărei funcții a întreprinderii, ceea ce va influența recompunerea lanțului valoric al firmei[4].

Cunoașterea clienților este elementul forte invocat de către managerii întreprinderilor. Toate întreprinderile se învârt în jurul clienților. Toate dezvoltă la maximum serviciile destinate clienților. Nu se poate contesta faptul că acest demers este unul indispensabil însă el devine din ce în ce mai puțin diferențiabil.

Tehnologiile informaționale și comunicaționale reclamă alte pârghii pentru fidelizarea clienților:

  • marca produsului; - presiunea concurențială va determina o evoluție a ofertei de servicii spre una logistică și informațională de calitate, din ce în ce mai personalizată;
  • competența personalului; oferta întreprinderii devine din ce în ce mai mult o ofertă de competențe și ea rezidă evident în savoir-faire și în calificarea personalului; apar două aspecte critice referitoare la gestiunea competențelor în interiorul întreprinderii: primul - crearea și gestionarea competențelor transferabile, cel de al doilea - generalizarea „ecranelor” de comandă sau de pilotaj.

Practicile din sfera gestiunii resurselor umane trebuie să se modifice și să se apropie din ce în ce mai mult de metodele de marketing, care vizează atragerea și menținerea clienților - atragerea, dezvoltarea, reținerea ... personalului.

Întreprinderile care vor reuși cel mai bine să gestioneze competențele colective și individuale ale propriilor angajați vor fi cele care își vor ameliora productivitatea, dobândind un avantaj competitiv durabil. Eficacitatea operațională, performanța sistemelor informaționale și o organizare flexibilă constituie pârghiile strategice. Avantajul concurențial decisiv va fi rezultatul combinării tuturor acestor factori.

O caracteristică complementară pentru noile moduri organizaționale rezidă în capacitatea întreprinderii de a deveni agilă[5]. Agilitatea este apanajul întreprinderilor care dezvoltă, atât în interior, cât și în exterior, o structură de rețea.

Noile tendințe organizaționale pot fi grupate în trei domenii principale:

  • partajarea informației, o comunicare internă consolidată, atât orizontal, cât și vertical, precum și dezvoltarea unui sistem informațional comun pentru întreaga întreprindere;
  • dezvoltarea competențelor cheie;
  • structuri organizaționale cu număr redus de nivele ierarhice.

Întreprinderile românești trebuie să aibă ca prioritate schimbarea organizațională, în mod special în ceea ce privește partajarea informației - adică organizarea pe proiecte. În fapt, descentralizarea modului de decizie, precum și reducerea nivelului ierarhic.

Coerența evolutivă, pentru fiecare din aceste axe, este un constituent major al performanței viitoare a întreprinderii. Adaptarea întreprinderilor românești la mizele generate de noile transformări la nivelul economiei globale va depinde, în mod evident, de capacitatea acestora de a-și reforma structurile ierarhice și modurile de decizie.

Noua economie va genera schimbări profunde și la nivelul societății, în ansamblul ei.

Ce autonomie de reglementare (legislativă) vor conserva statele națiune într-un univers virtual și globalizat?

Care vor fi noile forme de învățământ și instruire pentru formarea viitorilor profesioniști ai cunoașterii?

Care va fi modalitatea de prelevare a impozitelor, din moment ce nu există locuri de producție și de consum bine definite?

Cum poate fi garantată viața privată, dacă informațiile referitoare la individ sunt accesibile tuturor?

În responsabilitatea cui cade extinderea infrastructurii, în condițiile în care autoritatea este una virtuală?

Toate acestea sunt întrebări care vor trebui necesarmente soluționate pentru ca societatea, în ansamblul ei, să beneficieze de avantajele oferite de noua ecoomie.

 

[1]    Pentru unii, rezultatul start-up-ului Internetului, apariției și dezvoltării întreprinderilor
producătoare sau utilizatoare ale noilor tehnologii; pentru alții, un simplu balon de săpun.

[2]   Orice ameliorare într-unul din domeniile în cauză se repercutează asupra celorlalte în mod direct.

[3]     Convergență între sectorul distribuției și cel de servicii financiare, bancare sau de asigurare; în sectorul informatic, al telecomunicațiilor și al media, sau în sectorul turismului și transportului.

[4]     Spre exemplu, funcția de aprovizionare a marilor firme are ca element central Internetul. Sectoare precum cel al automobilelor, agro-alimentar, energetic, bancar, utilizează Internetul pentru a se aproviziona. Cumpărând de la aceiași furnizori - veritabile piețe unde se confruntă toate ofertele și cererile - aceste relații se derulează într-o logică de „coo-petition”. Ford, prima întreprindere ce a folosit Internetul în relațiile sale cu peste cei 30.000 de furnizori, a favorizat interconectarea acestora cu General Motors &Daimler-Chrysler etc....

[5]   o mixtură între viteza reacției la schimbările din mediu și flexibilitate.

Loading...