loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Distribuirea produselor medicamentoase constă în transferul produselor medicamentoase de la unitatea de producție la consumatorul final, incluzând distribuția en-gros și eliberarea cu amănuntul a acestora.

Rolul distribuitorilor de produse farmaceutice este foarte complex și determinant în ajungerea produselor medicamentoase la pacienți, în condițiile în care producătorii nu au, în majoritatea țărilor, drept de comercializare direct către consumatorii finali. Distribuitorii îndeplinesc mai multe funcții legate de procesul de distribuție: funcții tranzacționale (cumpărare, vânzare, asumarea riscurilor legate de proprietatea bunurilor), funcții logistice (concentrarea bunurilor din surse diverse în același loc, depozitare, sortare, transport), funcții de facilitare a vânzării- cumpărării (facilități financiare, clasificarea produselor pe categorii de calitate, cercetarea pieței etc.)1.

Particularitatea principală a politicii de distribuție în cazul produselor farmaceutice constă în faptul că există obligativitatea utilizării unui sistem de distribuție exclusivă (a se vedea figura 11). Reglementările în vigoare pentru produsele medicamentoase eliberate pe bază de prescripție medicală (Rx și Otx) permit comercializarea acestora doar prin intermediul distribuitorilor autorizați : depozite farmaceutice, farmacii și într-o anumită măsură tehnofarmuri (drogherii).

Derogarea de la aceste regulă o constituie comercializarea OTC-urilor care este permisă și în afara unităților strict specializate, însă unitățile ce comercializează acest tip de produse trebuie să respecte acte normative specifice.

În România producătorii de medicamente nu-și pot desface produsele direct către farmacii sau consumatorii finali, existând obligativitatea utilizării verigii intermediare: en-gross, respectiv a unui depozit farmaceutic.

Distribuția en- gros - Depozitele farmaceutice:

În Romania distributia en-gross a produselor medicamentoase include activități de procurare, stocare, supraveghere a calității și de difuzare[1] [2].

Distribuția produselor medicamentoase de la nivelul depozitelor se face numai către unitățile farmaceutice autorizate de organismele abilitate în fiecare țară, în condițiile prezenței stabilite de către acestea. Eliberarea cu amănuntul a produselor medicamentoase la nivelul depozitelor este interzisă în România.

Importatorii de produse medicamentoase, persoane juridice abilitate conform reglementarilor în vigoare, vor distribui produsele medicamentoase importate numai depozitelor, farmaciilor și altor unități autorizate de organismele abilitate în țara respectivă.

Pe piața distribuției farmaceutice en-gross, în Romania, acționează peste 500 de depozite de calibre diferite. Putem clasifica depozitele farmaceutice în trei grupe utilizând criteriile: arie de acoperire și cifra de afaceri realizată:

  1. Mari: arie națională, cifră de afaceri peste 30 mil USD/an
  2. Medii: arie regională, cifră de afaceri aproximativ 10 mil USD/ an
  3. Mici: arie locală, cifră de afaceri mai puțin de 1 mil USD/ an

Distribuția en- detail - farmacii

Farmacia este instituția sanitară care are ca obiect de activitate prepararea, conservarea, eliberarea medicamentelor și altor produse farmaceutice de uz uman, produse igienico-cosmetice și tehnico-medicale.

După specificul activității farmaceutice sunt:

  1. farmacii publice (de circuit deschis) urbane sau rurale, care asigură asistența în ambulatoriu cu medicamente a populației.
  2. farmacii de spital (de circuit închis) care asigură asistența cu medicamente a bolnavilor internați în instituțiile sanitare (spitale, sanatorii, etc.) ale Ministerului Sănătății, ale altor ministere cu rețea sanitară proprie, alte instituții sau asociații.

Farmaciile unităților sanitare - spitale sau policlinici - sunt integrate în structura organizatorică a acestora ca secții ale unităților sanitare. Farmaciile aparținătoare diferitelor asociații funcționează independent, după regimul farmaciilor de circuit deschis.

Farmacia de circuit închis este secție a unității sanitare în cadrul căreia se află și are ca obiect de activitate asigurarea asistenței cu medicamente a bolnavilor spitalizați. Farmaciile din structura spitalelor se pot aproviziona direct de la producător.[3]

Legislația română specifică faptul că: farmacia are ca obiect de activitate prepararea, conservarea si eliberarea medicamentelor de orice natura și de orice fel în conformitate cu prevederile Farmacopeii Române și cu standardele internaționale; eliberarea medicamentelor, a celorlalte produse farmaceutice, tehnico - medicale, igienico - sanitare, parafarmaceutice autorizate și/sau înregistrate la Ministerul Sănătății se va face in conformitate cu dispozițiile în vigoare ale acestuia.

Eliberarea cu amănuntul a produselor medicamentoase se realizează la nivelul farmaciei.

Produsele medicamentoase OTC se pot elibera cu amănuntul și prin drogherii[4].

În ceea ce privește unitățile de distribuție cu amănuntul, respectiv farmaciile, în România, se poate semnala o creștere mare a numărului acestora datorită inițiativei particulare manifestate în acest domeniu. Potrivit datelor preluate din surse statistice, a crescut atât numărul de farmacii cât și numărul de depozite, ca și volumul vânzărilor cu amănuntul și cu ridicata de medicamente.

Indiferent de nivelul de desfășurare a activității de distribuție a produselor farmaceutice este necesară prezența la conducerea unității de desfacere a personalului de specialitate: farmaciști - în cazul depozitelor farmaceutice și farmaciilor, asistenți de farmacie în cazul tehnofarmurilor. În cazul OTC-urilor comercializate în alte unități decât cele clasice, este situația întâlnită în afara granițelor României, nu este necesară prezența personalului de specialitate, însă gama sortimentală comercializată este foarte redusă și sunt prevăzute condiții speciale de transport, depozitare și manipulare.

Toate unitățile de desfacere trebuie să îndeplinească normele legale prevăzute pentru: transportul, depozitarea și manipularea produselor farmaceutice.

O situație specială este cea a comercializării produselor incluse în gama narcoticelor pentru care, în plus față de normele în vigoare pentru operațiunile legate de distribuția medicamentelor, trebuie să fie asigurat un sistem de protecție și limitare efectivă a accesului personalului neautorizat.

Distribuția informală de medicamente

În special în cazul țărilor slab dezvoltate există o rețea paralelă de distribuție a medicamentelor, informală, cel mai adesea și ilegală ce intră într-o competiție neloială cu distribuitorii autorizați. Prin intermediul acestora se comercializează:

  • medicamente ce nu dispun de autorizație de comercializare în țara respectivă;
  • medicamente ce se eliberează, în condiții uzuale, numai pe bază de prescripție medicală;
  • medicamente piratate.

Distribuția produselor medicamentoase din gama OTC a înregistrat, la nivel mondial, în ultimii 10 ani o tendință de deplasare a comercializării acestora în sfera unor intermediari aflați în afara sistemului clasic de distribuție. Este vorba în special de supermagazine și marile suprafețe comerciale, care și-au diversificat oferta, sporindu-și în acest fel gradul de atractivitate.

- dintre toate medicamentele disponibile pe piața internațională 7% sunt contrafaceri. În unele țări procentul acestora depășește 50%.

În paralel cu acest fenomen s-a înregistrat o creștere a gradului de informare a pacienților, în privința produselor medicamentoase, însoțită de dezvoltarea tendinței de automedicație, în urma unor experiențe pozitive înregistrate în utilizarea OTC-urilor.

Aceste două fenomene au condus la deplasarea cererii pentru OTC-uri în afara canalelor clasice, în condițiile în care atractivitatea noilor puncte de desfacere este net superioară farmaciilor și drogheriilor.

Considerăm necesară, în această situație, o analiză atentă a farmaciei în calitate de punct de desfacere pentru produse OTC. O astfel de analiză tip SWOT a fost efectuată pentru a identifica trăsăturile acestui sistem de distribuție în decursul următorului deceniu:

Farmaciile punct de desfacere pentru OTC-uri

Tabel 1

Puncte tari

•   au un volum minim al desfacerilor asigurat grație sistemului sanitar public

•   reprezintă sistemul tradițional de aprovizionare cu medicamente

•  beneficiază de avantajul proximității

•   au clienți fideli

•   sunt organizate în sistem de rețea cu multe puncte de desfacere

•   nivel ridicat de pregătire profesională a personalului

•   comportament etic și puternic motivat profesional al personalului

Puncte slabe

•    interes comercial scăzut, datorat reglementărilor legale privind produsele ce pot fi comercializate prin intermediul farmaciilor

•   imagine negativă datorată asocierii cu starea de boală

•   imagine negativă datorată asocierii cu costuri ridicate

•    slabă pregătire economică a personalului de specialitate

•   costuri ridicate cu personalul, dificil de redus printr-o politică de concedieri

•   dependența de depozite farmaceutice

•   rețea cu prea multe puncte de desfacere, într-un domeniu ce intră în recul

•   activitate de marketing restricționată de prevederile legale

Șanse

•   creșterea atenției acordate domeniului farmaceutic in mediul economic și politic

•   creșterea gradului de instruire în domeniile medicale

•   sporirea gradului de atenție acordat persoanelor în vârstă

•   sporirea gradului de atenție acordat stării proprii de sănătate a populației

•   impactul ridicat al organismelor centralizate

Riscuri

•   consolidarea pozițiilor pe piață cucerite de marile companii comerciale

•   dependența de subvențiile publice

•    schimbări în legislația de specialitate în direcția anulării unor măsuri cu caracter protector în domeniu

•   limitarea sau restricționarea comerțului prin corespondență

•   o posibilă revocare a dispozițiilor referitoare la prețul medicamentelor

Sursa BBE Handelbericht Apotheke 2010, citat de Breuer R, Winter K.H. în lucrarea OTC -Marketingmanagement, Wiesbaden, Editura Gabler, 2000

Tendința rămâne de consolidare și stabilizare a pieței, iar din punct de vedere al politicii de distribuție se manifestă:

  • fie prin constituirea unor alianțe;
  • fie prin extinderea activității de distribuție în amonte: implicarea în activități de producție, sau în aval prin achiziționarea sau înființarea de farmacii;
  • fie prin realizarea unei selecții “naturale” prin lipsa de competitivitate a unor adversari.

Integrarea verticală reprezintă una dintre soluțiile care pot conferi distribuitorilor de medicamente consolidarea poziției pe o piață. Extinderea rețelei de distribuție la nivel en-detail pentru marii distribuitori poate conduce la un grad ridicat de control al pieței, la posibilitatea de a oferi consumatorilor finali medicamente la prețuri mai mici decât competitorii, precum și la posibilitatea de a negocia cu producătorii de pe poziții de forță.

Integrarea orizontală - crearea de lanțuri de farmacii poate conduce la o mai bună acoperire a pieței, la creșterea capacității de a negocia cu furnizorii, precum și la o reducere globală a costurilor, care în final va avantaja pacienții.

Creșterea tendințelor în achiziția de companii specializate în distribuție sau obținerea licențelor de distribuție pentru produse farmaceutice este o strategie utilizată de marile companii în vederea consolidării poziției deținute pe piață. Acest gen de opțiune strategică poate consolida poziția deținută de companie pe o piață pe termen mediu și lung.

Motivul pentru care, la nivel internațional, companiile producătoare de produse farmaceutice devin interesate în formarea unui sistem propriu de distribuție îl constituie tendința manifestată în ultimii ani pe piața farmaceutică americană. În ultimii ani piața farmaceutică din S.U.A a înregistrat apariția unor distribuitori de mari dimensiuni ce sunt capabili să ofere avantaje în livrarea medicamentelor, dar au întocmit o listă de medicamente pe care medicii trebuie să o ia în considerare atunci când prescriu un anume tratament, sistem care le permite să acorde reduceri semnificative de preț. Un alt aspect ce trebuie luat în considerare constă în faptul că mai mult de jumătate din totalul pacienților americani își procură medicamentele prin intermediul marilor distribuitori. În acest fel, medicii sunt practic forțați să prescrie anumite medicamente, iar companiile producătoare sunt obligate să țină cont de opiniile și interesele distribuitorilor dacă doresc ca produsele lor să fie utilizate efectiv.

“Controlul distribuției îi permite producătorului de medicamente să câștige accesul pe noi segmente de piață și să obțină informații despre medic, farmacist și pacient, informații care sunt incluse în baza de date a distribuitorului. Aceste informații sunt vitale pentru activitatea de marketing și pentru cercetarea și dezvoltarea de noi medicamente”.[5]

 

[1]    G.A.Churchill, Jr, J.P.Peter, Marketing: Creating Value for Customers, Richard D.

Irwin, Inc.&Austen Press, Burr Ridge, 1995

[2]  Ordonanța de Urgență Nr.152, Decembrie 1999

[3]   Ordonanța de Urgență Nr.152, Decembrie 1999

[4]   idem

[5] Bucurescu, S.T., Cuparencu, B., Ponoran, V., Marketing pentru industria farmaceutică, Cluj- Napoca, Editura Dacia, 1999, pag. 163

Loading...