loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Încă din antichitate a existat preocuparea de a multiplica anumite forme artistice greu accesibile, astfel încât rezultatul să fie capabil de aproximativ aceleași efecte (fiindcă exista totuși și atunci conștiința faptului că acest rezultat nu prezintă un '“interes estetic” similar cu originalul).

Sunt cunoscute astfel copiile romane realizate după capodopere ale sculpturii și picturii grecești, atât în perioada clasică, cât și în Evul Mediu și mai ales în perioada Renașterii. Pentru aceste perioade, există copiile și replicile, considerate drept succedanee sau înlocuitori de artă.

Copia artistică reprezintă lucrarea ce se realizează după original (de către cineva înzestrat cu talent, el însuși un creator), pe care îl respectă, de la procedeele tehnice până la mici particularități de formă, culoare, materie și spațiu. Uneori, dimensiunile copiei variază ușor față de cele ale modelului original.

Replica este exemplarul realizat manual de către un artist după o operă existentă, în condițiile în care datele, coordonatele și eventual subiectul acesteia nu sunt respectate întocmai, ci devin doar pretext pentru noua formă.

O dată cu apariția ““erei industriale", pe baza noilor cunoștiințe tehnice și științifice, încep să se realizeze în serii mai mari sau mai mici așa numitele reproduceri.

Reproducerea este forma obținută cu mijloace mecanice, chiar în condiții industriale, ce reconstituie, mai mult sau mai puțin fidel, exemplarul unei opere existente, la nivelul elementelor vizuale principale.

Inițial, reproducerile erau obținute prin procedee având la bază principiile gravurii în lemn, în metal sau lito. Apoi, perfecționându-se tehnicile fotografiei, ale înregistrărilor pe pelicula de film, ale înregistrărilor pe disc și bandă magnetică, se amplifică producția de diapozitive, filme, discuri, benzi de magnetofon, casete audio și video etc.

Înlocuitorii tehnici și industriali de artă sunt produse ce preiau cu mijloace industriale și la scara marilor serii diverse efecte decorative, ornamente, concepute pentru forme utile sau prevalent utile.

Înlocuitorii sunt așadar produse care, pe de-o parte, s-ar atașa domeniului artelor decorative, dar care, pe de altă parte, provin din sfera produselor industriale.

Pentru exemplificare, nu pot fi omise:

  • formele de ceramică realizate în serie, decorate prin calcomanii ;
  • formele de sticlă cu decorațiuni realizate prin turnare sau ștanțare în spiritul celor pe care artiștii le obțin prin gravare, pictare, sablare sau altele ;
  • panourile decorative realizate din materiale textile, în tehnicile imprimeurilor ;
  • covoarele produse industrial ;
  • unele “replici" ale broderiei produse, de asemenea, pe cale industrială ;
  • formele de metal, de la servicii de masă până la bijuterii.

Pentru unele obiecte, cum ar fi cele din ceramică, sticlă, pentru unele obiecte de uz casnic din metal, concepute în spiritul formelor artistice decorative, dar realizate cu mijloace industriale, în serie, astăzi pot fi reținute două direcții de dezvoltare a producției lor:

  • o direcție se referă la produsele care, ca forme și decorații, par a fi “continuări" sau imitații ale unor serii reușite de altă dată; ele au căutare poate, din dorința păstrării legăturilor cu tradiția, chiar prin intermediul obiectelor funcționale;
  • cealaltă direcție se referă la preluarea cu statut de prototip a unor reușite sau conceperea unor replici industriale ale acestora; aceste forme se apropie mai mult de familia formelor “tip design".

Bijuteriile merită și ele să fie reținute. Procedeele industriale moderne permit obținerea unor bijuterii-gablonzuri din imitații ale metalelor nobile și pietrelor prețioase, prin încrustare, montare, turnare, ștanțare, filigranare, emailare, care diferă vizual relativ puțin de formele artistice unicat.

Această industrie își datorează apariția spiritului de inventivitate al secolului al XIX-lea Emile Bayard (Arta de a recunoaște bijuteriile vechi) scrie: “Aceasta este propriu-zis începutul «imitației», deoarece, pentru a fi accesibilă tuturor pungilor, bijuteria trebuie să rezolve problema dificilă de a seduce la un preț «rezonabil», de unde și introducerea procedeelor mecanice în fabricarea ei și prezentarea aurului ca «foaie de ceapă», simbolic. Paralel, formele se vulgarizează prin executarea în serie și imitația, ștanțarea, galvanoplastia își dădură frâu liber pentru a satisface toate gusturile, până în zilele noastre chiar”.

Și în domeniul țesăturilor s-a atins de la început o extraordinară perfecțiune tehnică, dublată de nu mai puțin uluitoare calități estetice. Egiptenii au fabricat tapiserii, covoare, perne împodobite cu desene de o mare finețe, ale căror modele supraviețuiesc și astăzi. Țesături splendide ale unor popoare dispărute demonstrează gustul rafinat al artizanilor. Țesutul a multiplicat tehnicile prin combinații variate de fire și materii diferite și, începând cu secolul al XIX-lea s-a mecanizat prin introducerea războiului de țesut Jacquard[1]; secolul al XX-lea a văzut apărând o întreagă gamă de procedee noi, unele mai ingenioase decât altele.

Se apreciază că succedaneele artistice îndeplinesc o funcție pozitivă în cadrul vieții sociale contemporane, permițând accesul tot mai larg al oamenilor, de cele mai diverse categorii, la adevăratele valori.

Pe lângă succedanee, întâlnim în producția curentă o altă categorie de forme, îndeplinind o funcție negativă, numite surogate.

Prin surogat, la nivelul vorbirii curente, se înțelege produsul realizat industrial, din materiale necostisitoare, prezentând totuși asemănări cu cele scumpe, chemat să înlocuiască pe piață un alt produs, de calitate superioară, care ori nu se găsește, ori, dacă se găsește, nu este accesibil tuturor cumpărătorilor datorită prețului său ridicat.

Cauzele acestei expansiuni ar putea fi :

  • ascensiunea vieții burgheze, dobândirea conștiinței de sine a acestei societăți, care și-a impus normele ei producției estetice. Abundența materială a acestei clase, excesul de mijloace față de necesități, dorința de promovare vizibilă se materializează în mărfurile surogat. Și aceasta pentru că noua clasă în curs de emancipare nu dispune de o scară valorică fundamentată cultural;
  • dezvoltarea rapidă și impetuoasă a producției industriale. Lărgirea și diversificarea producției, automatizarea acesteia, perfecționarea tehnologică, eficiența economică maximă sunt fenomene pozitive din punctul de vedere al societății contemporane, având însă efecte negative asupra personalității umane și jucând un rol important în proliferarea surogatelor;
  • modificarea relației creație - producție - consum. “Multiplicarea’” în masă a produselor a depersonalizat munca detașând omul de procesul de fabricare, în condițiile în care “modelul”” era creat de alții; de obicei, actul creator rămâne privilegiul unei elite.În același timp condiționarea omului de către obiectele ce-l înconjoară denaturează întrebuințarea normală a acestora, generând relații de afecțiune, dependență.
  • dezvoltarea vieții economice din jurul vechilor nuclee de viață urbană - cetățile - și apariția noilor cartiere de la periferia orașului. Această categorie de cauze are implicații deosebit de profunde. Populația eterogenă aflată în discuție, provenită de obicei din lumea satului, nu mai menține legătura cu valorile civilizației rurale, dar nu este capabilă să asimileze nici valorile civilizației urbane, fiind insuficient instruită. Speculând asemenea stări de dezorientare estetică, surogatele urmăresc să epateze prin coloritul strident, anecdotica subiectelor, gesturile, pozițiile sau atitudinile personajelor.

Caracterul nociv al surogatelor este evident. Intervine astfel:

  • mai întâi, problema confuziei dintre arta autentică și produsul ce se pretinde drept echivalent al acesteia, fără însă a poseda aceleași calități estetice;
  • în al doilea rând, problema mentalităților și comportamentului subcultural, cu implicații morale negative vehiculate prin intermediul compozițiilor specifice surogatelor de artă;
  • în al treilea rând, problema deformării sau alterării sensibilității estetice la mase de milioane și milioane de oameni, absorbiți de astfel de preocupări ce nu mai au nimic comun cu sensul artei adevărate.

Industria surogatelor de artă proliferează astăzi printr-o vastă rețea de microîntreprinderi prospere, care își desfac produsele în locuri de maxim interes public.

 

J.M.Jacquard (1752-1831), mecanic francez

Loading...