loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Mulți autori leagă începuturile designului conștient de Școala Bauhaus, fondată după primul război. Dar premisele acestei conștiințe apar încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea începutul secolului XlX-lea:

> La sfârșitul secolului al XVIII-lea în SUA - Shakers - membrii unei secte de origine creștină, refuzând condițiile de viață ale claselor defavorizate, creau și fabricau produse (mai ales mobilier) fără decorațiuni, dar cu elementele componente structurate într-o perfectă ordine de puritate și simplitate. Dorința lor de armonie între funcție și formă prefigurează funcționalismul.

> În perioada 1860-1900 apare în Anglia, sub influența lui William Morris, o mișcare numită “Arts and Crafts”.

Pentru a lupta împotriva rupturii dintre producție și consum, William Morris orientează creația spre o tentativă de reîntoarcere la artizanat. Produsele astfel realizate, au un preț mai mare, dar succesul lor îi incită pe industriași să-și adapteze și să-și modifice câteva dintre modelele lor.

„Morris and Co-Ltd.” fondată în 1861 se ocupa de decorațiuni murale, mobilier și vitralii. Spre sfârșitul anilor 1880, exemplul englez făcea înconjurul Europei continentale, ideea lui Morris fiind îmbrățișată de numeroși artiști. „Art and Crafts” organiza expoziții de mobilă, tapiserie, obiecte uzuale, apreciindu-se că expoziția din 1893 a reprezentat prima manifestare a stilului modern.

Revenirea la o producție artizanală într-o epocă caracterizată de producția mecanizată și de concentrarea urbană a reprezentat o mare contradicție istorică. Această mișcare este o formă de renaștere a Artelor Decorative. Și tot ea a dat naștere graficii publicitare, cu deosebire afișului (ramură fundamentală a designului comunicațiilor vizuale).

“Art and Crafts” și-a propus drept țeluri programatice “structura rațională a obiectului, logica fără compromisuri» în folosirea materialelor și exprimarea procesului de fabricație direct în valori plastice.

Această mișcare s-a bucurat de un renume deosebit, având o mare influență și asupra arhitecturii. Casa lui W. Morris, „ Red House”, este primul exemplu de design total, de ansamblu, conceput ca o operă de artă, la care fiecare detaliu este ales cu multă grijă.

De remarcat în această perioadă Aesthetic Movement, cu puternice influențe estice, devenind un stil britanico-oriental. Liniile urmate în design erau simple, curate, lipsite de aglomerări, definind un „stil de viață” pentru clasa mijlocie aflată în plin progres. Cei mai mari susținători au fost Oscar Wilde și Aubrey Beardsley, care au propagat doctrina „artă de dragul artei”, simbolul principal fiind motivul „floarea-soarelui”.

Mulți designeri americani au fost inspirați de idealurile englezilor și demonstrațiile lor conform cărora un stil național poate fi promovat prin raportarea la formele tradiționale. Astăzi, acest stil atrăgător are o mulțime de admiratori.

> L’Art nouveau este o mișcare specifică sfârșitului secolului al XIX-lea începutul secolului al XX-lea ce s-a afirmat în principal ca o reacție împotriva tendinței de uniformizare și sărăcire formală a obiectelor în producția de larg consum. Tendințe ale acestei mișcări apar simultan în diverse țări ale Europei :

  • Jugendstil în Germania;
  • Stile Liberty în Italia;
  • Sezession în Austria;
  • Modern Style în Anglia;
  • Nieuwe Kunst în Țările de Jos.

Dacă stilul Art Nouveau este reprezentat în numeroase țări, nu trebuie să se înțeleagă că particularitățile naționale sunt absente. Gruparea artiștilor acestei mișcări sub un singur generic este determinată de numeroasele puncte comune: opoziția lor la istoricism, căutarea unei „arte totale” , care să răspundă tuturor aspectelor vieții, înlăturarea diferențelor dintre „artele majore” și „artele minore”.

Există două variante stilistice ale mișcării, bazate pe funcția expresivă și constructivă a liniei. Una este varianta liniei sinuoase, ondulatorii, ce apare mai frecvent în Franța (H. Guimard, E. Galle), Belgia ( Henri van de Velde ), Olanda ( Jan Toorop ), Germania (H. Vogeler), SUA (Confort Tiffany). A doua este varianta geometrizantă, ce se afirmă mai ales în Anglia ( Ch. Rennie Mackintosh ) și în Austria (J. Hoffmann ).

Arta 1900, cu toate marile contradicții ce au caracterizat-o și cu toate că nu și-a realizat decât în mică măsură țelurile sale programatice, rămâne totuși cea care a încercat prima organizare stilistică coerentă a întregului ambient într-o viziune nouă, originală, contemporană. Pozițiile proartizanale și aparent antimașiniste ale unora din creatori au avut două cauze principale :

  • neînțelegerea rolului creației designerului chiar de către industriași ;
  • nivelul tehnic încă insuficient la acea vreme al proceselor de fabricație.

Acestea au dus, deseori, la rezultate nefericite, compromițând valoarea estetică a prototipului și, implicit, chiar a conceptului de design.

Formele caracteristice acestei perioade fac adesea referiri la formele din natură, iar elementul decorativ devine el însuși element funcțional. Materialele favorite au fost: sticla, lemnul prețios, fierul forjat, vitraliile, faianța, porțelanul, bronzul, piatra, materialele nobile. Este o primă tentativă de a reuni arta cu tehnica, elementul decorativ devenind el însuși element funcțional.

Art Nouveau a fost o mișcare cu un puternic impact , practic legată de manifestările sociale progresiste, propagatoare ale ideii răspândirii frumosului în toate mediile cotidianului.

În România s-a dezvoltat o arhitectură Art Nouveau la București, Timișoara, Oradea, Cluj, Târgu-Mureș, Craiova, Brăila, cu trăsături caracteristice în ornamentația clădirilor și a interioarelor.

> Art Deco, moment stilistic, considerat multă vreme ca o prelungire a mișcării Art Nouveau, a apărut în Franța, definindu-se cu ocazia expoziției de arte decorative de la Paris, din anul 1925. S-a răspândit apoi în Marea Britanie și SUA, devenind extrem de popular datorită asocierii cu stilul de viață hollywoodian.

Art Deco s-a conturat ca o sinteză între viziunea       geometrizantă,    viziunea

ornamentalistă și diferite versiuni ale figurantismului modern, remarcându-se, mai ales, prin arhitectură, mobilier, textile, grafică de carte.

Werkbund (1907-1934), fondată în Germania de către arhitectul Hermann Muthesius și puternic influențată de W. Morris, regrupează, în număr egal, artiști și întreprinderi cu caracter industrial și artizanal.

Obiectivele sale sunt de ordin social : să înnobileze munca prin cooperarea artei, industriei și muncii manuale. Ele sunt însă, în aceeași măsură, de ordin economic : ameliorarea calității produselor germane și favorizarea exporturilor.

Această asociație și-a creat un centru de studii în care echipe combinate elaborau prototipuri și metode noi, ce erau omologate și propuse industriei.

Astfel, atelierul de design de la A.E.G. a fost un model unde s-au conceput proiecte de uzine, clădiri, până la ambalaje, elemente de grafică publicitară și chiar imprimatele societății. Cele mai avansate concepții mizau pe industrie și standardizare și aveau ca principiu estetic director al designului calculul matematic și producția industrială standardizată.

Deutscher Werkbund a stimulat apariția primei organizații englezești a industrial - designului propriu-zis, D.I.A. (Design and Industries Association) în anul 1915, organizație ce-și propunea “găsirea
echilibrului între un design bun și eficacitatea industriei" ș
i se întemeia pe teze după care ""condiția fundamentală a unui design bun este adecvarea la funcție"".

> Constructivismul a influențat noile forme industriale, în primul rând prin tezele generale, valabile pentru ambele sale variante :

  • constructivismul estetic, fondat de Naum Gabo și Antoine Persner ;
  • constructivismul practic (numit și productivism), propriu lui Vladimir Tatlin și Alexander Rodscenko.

Prin folosirea celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, constructiviștii nu numai că au folosit cu precădere cele mai noi materiale, tehnologii și metodologii tehnico-industriale, dar au fost și neobosiți inventatori. Avant-garde-ul rusesc a fost inspirat de cubism și futurism. Mai târziu a avut noi forme de exprimare a dorinței de încheiere a sistemului capitalist prin promovarea unei scheme democratice pentru producție și distribuție. Artiștii au început o promovare a esteticului și a unei abordări a designului care era aliată producției industriale. Decorațiile erau adesea realizate prin motive geometrice, pe un fundal alb, dând o puternică senzație de dinamism și modernism.

Semnificative pentru fenomenul design sunt experiențele întreprinse la „Bauhaus” (1919-1933), institut de arhitectură și arte aplicate fondat de Walter Gropius în anul 1919, ce funcționează la Weimar. Bauhaus sau „Casa Construcției” își propunea o activitate complexă, cu caracter pragmatic, fondată teoretic pe ideea edificiului arhitectural ca operă totală,

Printre artiștii de seamă ai mișcării Bauhaus se remarcă: arhitecții Mies van der Rohe, Hannes Mayer, Walter Gropius; pictorii Lyonell Feininger, Oskar Schlemer, Laslo Moholy-Nagy, Paul Klee, Wassily Kandinsky.

Bauhaus a constituit un adevărat laborator pentru studiul formelor estetice vizuale moderne, experiențele efectuate urmărind înțelegerea artelor vizuale, a arhitecturii, sculpturii, picturii, graficii, formelor decorative din ceramică, sticlă, metal, mobilier, textile, în condițiile noilor realități industriale.

Sunt studiate:

  • posibilitățile de expresie estetică ce pot fi obținute folosind aluminiul, unele aliaje pe bază de nichel și crom, diverse emailuri și glazuri ;
  • efectele de textură, structură și modul în condițiile edificiilor realizate din beton armat ;
  • posibilitățile de transpunere în material a intenției și concepției artistului privind forma ce urmează a fi realizată prin folosirea utilajelor perfecționate ;
  • obiectele de uz comun capabile să încânte privirea fără a recurge la decorațiuni și ornamente ;
  • modalitățile ce nu necesită cheltuieli mari pentru amenajarea cu gust a locuințelor, birourilor, halelor de lucru, vestimentația, mobilierul cu valoare proponderent funcțională.

Cu o influență considerabilă până în zilele noastre, această școală a pus accent pe responsabilitatea socială a creatorului.

Numeroși artiști și arhitecți din diverse țări, sub imboldul Bauhaus-ului, s-au dovedit preocupați de noua condiție a formelor funcționale realizate industrial.

Impactul Bauhaus-ului se explică, de asemenea, prin personalitatea membrilor fondatori și prin filozofia lor. În jurul lui Walter Gropius s-a dezvoltat o imagine de marcă foarte puternică și o veritabilă identitate fondată pe idei puternice, ca o filozofie a formei și a esteticii, capabile să rezolve probleme complexe în scopul găsirii unui răspuns universal pentru obiectul ideal. Influența      Bauhaus s-a exercitat prin intermediul altor școli de artă de la Harward sau prin New Bauhaus de la Chicago, primele materializări ale acestor idei fiind realizările de arhitectură verticală americană.

Loading...