Pin It
  1. Noi coordonate ale dezvoltării socio-economice

Concentrarea industrială, dezvoltarea fenomenului ecologic, informatizarea puternică a tuturor domenilor de activitate, evoluția accelerată a tehnologiilor, dezvoltarea au făcut din perioada anilor ’80 o perioadă de legătură (tranziție) cu influență și asupra domeniului designului.

Se apreciază că, actualmente, suntem cu toții angajați spre o lume a comunicațiilor: ordinatoare, video-transmisii, telecopiatoare, rețele INTERNET, sateliți care generează o asemenea abundență de informații, încât problema care se pune nu este aceea a accesului la date, ci a posibilității de selectare a celor necesare.

În aceste condiții, designerii încearcă să se adapteze din ce în ce mai bine restricțiilor și realităților tehnice și economice. Mondializarea anumitor produse, deschiderea piețelor, conduc spre un design în care diferențele legate de origini și culturi se reduc în mod progresiv. Diferențele ce apar corespund unor particularități strategice ale întreprinderilor și țărilor, în ceea ce privește imaginea, produsele și piețele de desfacere.

Numeroase lucrări tratează mutațiile profunde ale universului nostru socio- economic și anumite puncte-cheie, cu incidență directă asupra designului, merită evocate:

  • imprevizibilitatea viitorului, în contextul actual, marcat de fenomene ca: tendințe integraționiste, mișcări culturale sau religioase, evoluția țărilor din blocul comunist, ce au bulversat previziunile futurologilor. În aceste condiții toți ”actorii" sistemului socio-economic trebuie să continue să trăiască, să construiască, să inventeze, să producă, într-un cuvânt să contribuie la evoluția acestui teatru al lumii, în care sunt, în mod egal, spectatori.
  • structura diferită a mediului, ceea ce implică o viziune simultană detaliată asupra fiecărui element și o viziune globală a întregului. O întreprindere cu toate componentele sale și mediul său este un sistem complex, iar rolul esențial al managerului este de a ști să-l orienteze. Numărul parametrilor, eventualele consecințe ale unei variații, amplitudinea variațiilor pot face să scape din vedere tendințele semnificative, oportunitățile și riscurile.
  • evoluția gândirii și a culturii economice. Peste tot, dezvoltarea grupurilor industriale s-a datorat talentului managerilor și atenției, din ce în ce mai mari, date gestiunii resurselor umane, astfel că creșterea numărului de psihologi în întreprinderi este un fenomen al sfârșitului de secol XX. Dezvoltarea spiritualității lumii moderne, valorile morale ale generațiilor tinere sunt, de asemenea, parametrii prin care se aspiră la îmbunătățirea calității vieții.
  1. Un nou tip de concurență

Deschiderea frontierelor, creșterea investițiilor necesare dezvoltării, punerea în aplicare a noilor tehnologii au modificat în profunzime configurația concurenței care s-a lărgit, în cele mai multe cazuri la dimensiuni planetare, prin:

  • substituirile tehnologice. Apariția unei noi tehnologii poate provoca dispariția temporară sau definitivă a unor domenii ale industriei; de exemplu, apariția ceasului cu cuarț, a compactdiscului, a aparatului video etc. Industria nou consacrată însă trebuie să-și găsească noi canale de distribuție.
  • fenomene legate de evoluția consumatorilor. În cea mai mare parte, un consumator dispune de resurse limitate. Obiceiurile de consum depind de numeroși factori ce pot fi clasați după categorii socio- profesionale, stil de viață etc. și sunt legate conștient sau nu de problema delicată a alocării acestor resurse (nu numai financiar, dar și din punct de vedere al timpului și spațiului). Micșorarea vârstei de pensie, creșterea speranței de viață au determinat apariția unei noi generații de consum (papy-boom), pentru care nu s-au definit necesitățile specifice de consum.
  • schimbări legate de modă. Un mare număr de industrii, în special cele din domenii ca: sport și turism, vestimentație, produse de lux, mobilier, iluminat, parfumerie, cosmetică depind de modă.
  • fenomenul ecologic. În fața designerilor se află o nouă misiune: crearea de produse care să răspundă nevoilor omenirii fără a pune în pericol mediul înconjurător, de care depinde însăși supraviețuirea noastră. În acest context, nu există altă alternativă decât o restructurare fundamentală a actualei culturi a produsului (product culture).
  1. Mutații în domeniul strategiilor întreprinderilor

Mutațiile survenite în domeniul resurselor manageriale, în economia mondială, tehnicile de comunicație, societate, distribuție, reglementările guvernamentale în ceea ce privește activitatea economică, au afectat strategiile întreprinderilor.

După anii ’60, când s-a dezvoltat sistemul de “strategie unită descentralizată", puterea de decizie strategică nu mai este concentrată în mâinile câtorva conducători. Acest sistem a dezvoltat în întreprinderi ceea ce se numește o “mentalitate de strategie" la toate eșaloanele ierarhice. Iar factorii responsabili complecși, interactivi și decisivi în punerea în practică a noilor strategii sunt:

  • relansarea creșterii economice mondiale;
  • maturitatea pieței produsului;
  • fragmentarea pieței;
  • exporturile țărilor în curs de dezvoltare;
  • maturitatea tehnologică și difuzia de noi tehnologii;
  • mondializarea pieței (apariția societăților multinaționale).

Mondializarea pieței accentuează toate tendințele menționate, cu excepția primelor două. Ea se manifestă prin apariția de societăți multinaționale, ce încearcă să adapteze produsele lor la piața locală sau, mai concret, prin apariția de produse mondial normalizate și a mărcii universale.

Strategiile întreprinderilor presupun, în aceste condiții, schimbări fundamentale în structurile și procedurile întreprinderii, începând cu procesul de dezvoltare a produselor. Nu se poate permite divizarea procesului de punere în aplicare a proiectului într-o serie de etape secvențiale. Diferitele faze de dezvoltare trebuie realizate frontal, prin colaborarea tuturor experților (ingineri, designeri, experți în calitate etc.).

Japonezii au fost primii care au adoptat această metodă, fiind un exemplu, începând de la domeniul automobilelor, al informaticii și până la cel alimentar.

Procesul de dezvoltare accelerată a produselor implică un design superior din punct de vedere calitativ în ceea ce privește fabricația; este tactica introdusă de Procter & Gamble: grăbirea studiului unității de producție și organizarea producției.

Accelerarea procesului de dezvoltare a produselor a făcut obiectul unui studiu comparativ foarte edificator, din care rezultă că faza inițială a studiului produsului este mult mai lungă în cazul întreprinderilor japoneze decât în cadrul celor americane. La japonezi, partea a doua a studiului este realizată paralel cu faza de dezvoltare. Acest demers permite evidențierea revenirii asupra deciziilor referitoare la design. Rezultatul imediat este un ciclu concepție-produs de 20 de săptămâni în cadrul întreprinderii japoneze, în condițiile în care la întreprinderile americane acest ciclu reprezintă aproximativ 30 de săptămâni.

Pentru ca această metodă să fie eficace, tensiunile între servicii, timpul, costurile și riscurile trebuie reduse la minimum. Posibilitățile de comunicație, de integrare și de sinteză ale designului capătă astfel o valoare inestimabilă.

După unii autori, designerul este în măsură să sugereze tipul de risc pe care întreprinderea este îndreptățită să și-l asume pentru a-și asigura reușita în contextul actualei concurențe. Procesul de dezvoltare a produselor depinde de resursele imaginative ale designerului, de capacitatea sa de a stabili legături posibil de aplicat în practică.

În ceea ce privește evoluția în viitor a designului, proiectarea traiectoriei sale implică:

  • extinderea noțiunii de design și a participanților săi; dezvoltarea noilor modele care să-i încurajeze pe oameni să nu ia în considerare numai forma lucrurilor, ci și impactul uman, cultural și în mediu al obiectelor;
  • designul contextelor: designul trebuie să fie în concordanță cu mediul în care trăim și să ghideze dezvoltarea unei vieți umane pentru toți oamenii din acest context;
  • reevaluarea inițiativelor și reproiectarea instituțiilor, în așa fel încât ceea ce face designerul să creeze valori egale pentru economiile umane și naturale;
  • reproiectarea căilor de promovare a integrității și totalității creației omenești;
  • reproiectarea și modernizarea tehnologiilor care dau forma lumii și susțin abilitatea de a proteja interesele comunităților conectate între ele la scară globală;
  • proiectarea comunicațiilor ce populează viziunile noastre, promovarea unei conștientizări crescute, aprecierea și înțelegerea a ceea ce este în pericol și a ceea ce se cere pentru o lume mai echilibrată.