loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Linia delimitează și circumscrie toate obiectele vizibile, producând o infinită diversitate de forme. Linia poate avea conotații multiple în funcție de traiectorie, lungime, grosime, poziție, grupare, succesiune, amplasare. Se evidențiază, ca importanță în raport cu forma obiectelor, liniile drepte și liniile circulare.

Prin diferitele combinații și varietăți ale acestora, rezultă următoarele categorii de obiecte :

  • obiecte compuse numai din linii drepte, cum este cubul sau numai din linii circulare, cum sunt cilindrii, conurile etc.
  • obiecte compuse din linii drepte, din linii circulare și din linii în unele porțiuni drepte, iar în altele circulare.
  • obiecte compuse din liniile enumerate mai sus, la care se adaugă linia sinuoasă sau ondulată, care produce mai multă frumusețe decât celelalte (flori, forme ornamentale) și, din acestă cauză, denumită linia frumosului.
  • obiecte compuse din toate liniile menționate, asociate cu linia serpentină, care are puterea de a adăuga grație frumosului, prin ondulațiile și meandrele pe care le descrie simultan, în diferite direcții.

În general, liniile drepte sunt supuse legilor proporților, care determină armonia; în același timp, au cea mai mică valoare ornamentală. Ele pot fi subțiri sau groase.

Liniile subțiri sunt mai flexibile, mai suple, un mijloc de expresie a mișcării; liniile groase sunt mai rigide și mai greoaie.

Liniile orizontale sunt calme și statice, cele verticale par ferme, iar cele oblice par întodeauna dinamice și sugerează deplasarea.

Liniile frânte par neliniștite și rupte, liniile curbe care se dezvoltă larg pot sugera plenitudinea, iar o linie care curge dezordonat creează impresia de agitație.

Liniile circulare, mai ales cele combinate, devin ornamentale, includ conținuturi variate și atrăgătoare.

Asocierea mai multor feluri de linii amplifică rezultatele expresive, datorită contrastului lor implicit.

Raporturile dintre linii duc la intuiția de forme. Aceste raporturi pot fi examinate din punct de vedere matematic, arhitectonic, estetic, al proporțiilor. Prin linii se separă și se subdivide suprafața, se exprimă proporțiile și se simbolizează mișcarea.

Cu ajutorul liniilor se transpune imaginea unei idei, obținându-se desenul.

Liniile au deci, o funcție constructivă, dar și una expresivă, aceasta din urmă permițând diagnosticarea trăsăturilor subiective ale temperamentului și sensibilității autorului unui desen.

Rolul estetic al liniei a variat în funcție de concepțiile stilistice, fiind socotit ca fundamental în clasicism, neoclasicism (pentru capacitatea sa abstractivă), în simbolism (pentru capacitatea de a exprima ritmurile organice ale artistului.)

 

Popescu M.(coordonator), Dicționar de artă, Editura Meridiane, București, 1995.

Loading...