loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În contextul economic actual marcat de globalizarea fenomenelor de recunoaștere tot mai largă a interdependențelor dintre mediu și dezvoltare, asistăm la creșterea exigențelor societății privind protecția mediului, exigențe concretizate în reglementări din ce în ce mai severe.

Sub presiunea acestor reglementări și ținând seama de creșterea importanței criteriilor ecologice în departajarea produselor și serviciilor de piață, în condițiile unei oferte diversificate și deosebit de dinamice, tot mai multe organizații sunt preocupate să-și îmbunătățească performanțele de mediu.

În acest scop, multe organizații alocă sume importante din volumul lor de investiții, ceea ce favorizează cercetarea-dezvoltarea de procese și produse compatibile cu mediul environmental-friendly”.

Dacă prin design se dorește contribuția la reinventarea lumii, el trebuie să răspundă prompt și cu mult curaj acestor mutații: filozofia calității și a mediului, limitarea resurselor naturale, identitatea culturală, promovarea biotehnologiei, dezechilibrele demografice etc.

Filozofia calității înlocuiește astăzi mitul calității. Bineînțeles, nu este vorba numai de calitatea produselor și serviciilor, ci și de calitatea relației cu obiectele, calitatea vieții personale, intelectuale și culturale, calitatea mediului.

După anii consumului cu orice preț, apare o anumită formă de moralizare a consumului, ca de exemplu preocuparea care există actualmente pentru produsele cu durată de viață lungă, transgeneraționale sau pentru produsele multifuncționale, precum și interesul permanent pentru mai buna utilizare a resurselor naturale.

Proiectarea și realizarea noilor produse este pentru multe companii o activitate care întrerupe mersul normal al lucrurilor, ceea ce face ca designerii să fie priviți ca agenți ai schimbării.

Practica eco-designului vizează ca îmbunătățirea produsului să determine într-un ciclu de viață reducerea consumului de energie, de deșeuri, de radiații și de toxine. Designul produselor durabile trebuie însă să includă și concepte de „service ecologic'” cum ar fi: folosirea asociată a produselor, leasingul ambiental și utilizarea în comun. Nu sunt neglijate nici aspectele etice și sociale ce apar în procesul designului durabil.

Dezvoltarea durabilă urmărește concilierea pe termen lung, între necesitatea producției și a consumului, pe de o parte și protejarea unui mediu prielnic vieții, pe de altă parte. Această filozofie marchează totodată trecerea de la măsurile corective la cele preventive.

Pentru a satisface nevoile oamenilor din întreaga lume se impune pe de o parte reducerea la minimum a limitelor impuse de resurse, nivelul tehnologiei și al organizării sociale și pe de altă parte realizarea de bunuri dematerializate, un service ecologic orientat spre eficiență, economisire și revizuirea orientării resurselor.

Avantajul bunurilor imateriale este acela că cererea poate în mod virtual să crească la infinit fără să afecteze în mod negativ mediul înconjurător.

În contextul acestei evoluții, implicațiile manageriale ale eco-designului vizează în mod hotărâtor:

  • definirea politicii de eco-design și încorporarea în managementul de mediu al firmei;
  • alegerea între implementarea activității de eco-design cu resurse proprii sau cu ajutorul serviciilor externe de consultanță;
  • stabilirea serviciilor prestate prin activitatea de eco-design:

o designul metodelor de comunicare (atât în interiorul companiei, cât și cu piața)

o decorul comercial (arhitectura interioară, prezentarea mărfurilor):

o selecția și designul produselor cu ambalajele și grafica aferentă;

o satisfacerea cerințelor impuse de modă.

  • limitarea riscurilor de achiziție și a incertitudinii clienților față de calitatea produselor în stabilirea atributelor prețuite de client (evident dependente de experiență și încredere);
  • formularea specificațiilor obiectivelor de eco-design prin fixarea cadrului problemei, a metodelor utilizate și a mărimii efortului necesar, a graficelor de execuție și bugetelor, astfel încât să poată fi evaluat consumul de timp necesar, deci și costurile;
  • stabilirea unui „limbaj vizual” comun menit să dirijeze acțiunile designerului și să constituie o metodă utilă de interpretare vizuală a datelor calitative de marketing care definesc diferitele oportunități de segment, în ceea ce privește aspectul mărfii ori stilul de viață al consumatorului;
  • stabilirea conceptelor de bază ce trebuie aplicate în designul produsului în funcție de natura programului (în această etapă pot apărea diferite puncte de decizie care pot duce la revizuirea repetată a ideilor și direcțiilor) și, eventual, o evaluare preliminară a costurilor;
  • efectuarea detaliată a eco-designului prin rafinarea tuturor aspectelor exterioare ale produsului care țintesc consumatorul:

o proiectarea produsului, atât ca formă generală cât și detaliat;

o armonizarea rigorilor tehnologice cu cerințele eco-designului (adaptarea resurselor cu cererea, constrângeri de cost, profit așteptat etc.);

o reprezentarea tridimensională a produsului;

o studiul de fezabilitate și industrializare prin calcularea costurilor și evaluarea posibilităților tehnice.

  • realizarea proiectelor de execuție și a prototipurilor, deseori la parametri finali de finisaj exterior pentru testarea pieței și stabilirea prețului, chiar înainte de lansarea în producție;
  • lansarea în execuție a noului produs și urmărirea și evaluarea permanentă a calității în timpul procesului de producție;
  • ambalarea, marcarea, etichetarea ecologică a noilor produse, analizate din punctul de vedere al costurilor și profiturilor, dar și din punctul de vedere al beneficiilor oferite cumpărătorului;
  • definirea canalelor de distribuție și desfacere, a serviciilor post-vânzare, care pot crește valoarea produsului, pot influența și consolida decizia clientului de a-l cumpăra.

Acest demers nu poate fi conceput în afara reglementărilor ce vizează introducerea la nivel macroeconomic a sistemelor de promovare a produselor ecologice ( de exemplu prin marcare ecologică) și nici în afara modelelor naționale, regionale și internaționale de management de mediu ( de exemplu modelul promovat de standardele internaționale ISO seria 14000).

Marcarea ecologică reprezintă un instrument real de promovare a produselor care se disting prin caracteristici ecologice, în măsură să influențeze pozitiv decizia de cumpărare, în condițiile unei oferte deosebit de diversificate.

A doua grupă de standarde din seria ISO 14000 este destinată ținerii sub control a impactului produselor și serviciilor asupra mediului. Ele oferă, în egală măsură, instrumente care servesc la optimizarea deciziilor unei organizații referitoare la îmbunătățirea produselor și serviciilor sale, ca și a deciziilor care se iau de către acei responsabili cu elaborarea politicilor de mediu, la nivel macroeconomic.

Standardele ISO 14000 se referă în principal la marcarea ecologică și la analiza ciclului de viață al produselor.

În concluzie:

  • eco-designul va continua să păstreze sau să câștige un loc important în managementul firmei în strânsă conexiune cu politica de mediu, promovând principiul cunoașterii cerințelor legale referitoare la mediu, aplicabile produselor, serviciilor și proceselor tehnologice;
  • eco-designul afectează totalitatea compartimentelor și activităților unei companii mai ales cercetarea-dezvoltarea, producția, utilizarea etc., reflectând situația concretă a firmei privind natura, dimensiunile și impactul activităților, produselor și serviciilor sale asupra mediului;
  • eco-designul necesită alocarea unor resurse importante, dar succesul pe piață al produsului poate determina performanțe financiare importante (vezi Philips, Electrolux) , alături de cele sociale și mai ales de cele referitoare la protecția mediului;
  • eco-designul se raportează la fiecare aspect al funcționării unei firme, de la producție la finanțe, marketing, distribuție;
  • eco-designul presupune utilizarea aptitudinilor creative și integratoare ale designerilor, priviți ca promotori ai schimbării și integrării continue a sistemului de management de mediu și prevenirea poluării.

Eco-designul este, așadar, un domeniu de cea mai mare importanță în întreaga gamă de activitate a unei companii, influențând toate funcțiunile economice tradiționale și acționând ca interfață între firmă și piețele sale.

Fără eco-design nu pot fi dezvoltate noi produse ai căror parametri ecologici să fie considerați alături de cei legați de sănătate, ergonomie, siguranță și frumusețe. Și toate acestea puse în slujba consumatorilor.

Loading...