Economie

Un număr tot mai mare dintre cei implicați, sub o formă sau alta, în activitățile de turism sunt conștienți de efectele provocate de dezvotarea turistică, de impactul acestor activități asupra populației și ambiantului. În ultimii ani, deceniile nouă și zece ale secolului XX, s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic și evită suprasolicitarea resurselor, poluarea și orice alte impacte negative asupra mediului.

Noțiunea de impact presupune analiza relației turist - resursa turistică - produs turistic, care se desfășoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii și acțiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul respectiv.

Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:

• • cadrul natural și varietatea potențialului turistic;
• existența unei infrastructuri generale, care asigura circulația, accesul și informarea;
• prezența unor structuri turistice de cazare, alimentație publică, agrement.

Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact, care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

Impactul politic

Este determinat de poziția în politica turistică a guvernului privitoare la industria ospitalității, care pentru cazul României considerăm că ar trebui să aibă următoarele direcții:

• turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte în viitor cu sprijinul statului;
• folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului național, cu asigurarea protecției acestora;
• ridicarea calității amenajărilor turistice și a serviciilor turistice și prin îmbunătățirea politicii de resurse umane;
• modernizarea infrastructurii generale și extinderea ei în folosul dezvoltării turismului;
• rolul și dimensiunea sectorului privat în turism trebuie să fie mărite considerabil.

În cele ce urmează vom face o analiză a tipurilor de impact. Existența și evoluția omului, a societății în ansamblul său sunt determinate de calitatea mediului. În acest sens mediul, definit prin totalitatea factorilor naturali și a celor creați prin activitățile umane aflați în strânsă interacțiune, influențează echilibrul ecologic, determină condițiile de viață, de muncă și perspectivele dezvoltării societății

Desfășurarea eficientă a activităților turistice presupune existența unui mediu înconjurător adecvat, având calități superioare atât în privința condițiilor naturale, cât și a celor create de om. Printre motivațiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de destindere, de recreere, de odihna activă într-un mediu agreabil, cu o natură nealterată: aer curat, apă, soare, zăpadă, liniște, peisaje reconfortante. Altfel spus, mediul și calitatea acestuia reprezintă condiția fundamentală a desfășurării activităților turistice.

Amenajarea și valorificarea prin turism a naturii și a valorilor culturale, fără discernământ și la întâmplare, pot produce în timp și spațiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de mediu.

Impactul social

Se manifestă prin influența pe care o are turismul asupra modului de viață tradițional al locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual și profesional. În condițiile în care modul de viață socio-economic are tot mai acute tendințe de generalizare și uniformizare, păstrarea unor elemente cu specific tradițional, vor ocupa un loc important în viitorul așezărilor incluse în activități turistice.

Acestea reprezintă căile de păstrare a unei identități socio-culturale, de dobândire a unei personalități distincte în cadrul turistic local, național și chiar mondial. Această valorificarea prin turism a patrimoniului natural și cultural al unei zonei turistice prezintă ,în plan social, atât un impact pozitiv, cât și unul negativ.

Impactul , pozitiv se exemplifica prin:

• creșterea șansei sociale și profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în servicii turistice și infrastructură generala;
• crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri (elevi, studenți, etc.) și femei;
• asigurarea și dezvoltarea progresului social, de creștere a curățeniei și igienei publice, a confortului general în localitățile turistice;
• scăderea diferențelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor realizate;
• dezvoltarea sentimentelor de înțelegere și toleranță deoarece schimburile interculturale între turiști și populația gazdă facilitează dispariția barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale.

Impactul negativ se poate materializa prin:

• perturbarea și distrugerea treptată a modului de viață tradițional, în cadrul structurilor sociale;
• acceptarea de către populația locală a unor influențe negative în plan social.

Pentru populația din zonele rurale bunăoară, dezvoltarea în timp și spațiu a activităților turistice poate conduce la renunțarea la modul de viață și la ocupațiile tradiționale (pastorale, silvicultură, artizanat și mică industrie, etc.) în favoarea unor activități și servicii turistice care aduc venituri mai rapide și mai importante.

Aceasta reprezintă o situație strălucită din Caraibe ce pune în valoare implicarea comunității locale. Hotelul este situat în cea mai săracă parte din Antigua, în apropierea a două plaje frumoase. Din cauza inițiativelor proprietarilor și a managerilor hotelului, ce au asigurat comunitatea locală de beneficiile turismului, nu este nevoie de chei la camerele turiștilor. Clienții hotelului Curtin Bluff sunt liberi și în siguranță într-un mediu ce este în plus și prietenos din cauza comunității sale locale. Conform spuselor managerului Rob Sherman “noi avem grijă de sat și ei au grijă de noi”. Hotelul are un grad de ocupare de 85% anual și este unul din cele mai de succes din Caraibe. Curtin Bluff finanțează studiile în străinătate a 5 copii băștinași din fondurile alocate satului (la un cost de 100.000$). În fiecare an, trimite 15 dintre angajații în funcții superioare peste hotare pentru cursuri de perfecționare. Angajații sunt bine plătiți și, în mod excepțional, beneficiază de un fond de pensionare. Schimbarea conducerii se face rar (mulți sunt acolo de 30 de ani) și 75% din afaceri se repetă. Curtin Bluff încurajează și comunitatea locală să preia activități pentru salvarea și înfrumusețarea mediului. Tinerii sunt încurajați și răsplătiți pentru fiecare copac pe care îl plantează. Hotelul folosește fonduri pentru a le oferi tinerilor din sat șansa de a se antrena pentru tenis de câmp - mulți au devenit antrenori la hotel și astfel comunitatea furnizează principalele “talente” ale insulei în acest domeniu.

Acest exemplu din Caraibe aduce o altă lumină în înțelegerea dezvoltării de durată. Aici nu este vorba doar de responsabilitatea guvernului sau a noilor turiști, de parcuri naționale sau de parcuri de animale. Este vorba și despre populația locală și legăturile dintre aceasta și sectorul privat.

Impactul economic

Materializat prin dezvoltarea locală și regională a localităților mai puțin favorizate sub aspectul resurselor economice, impactul economic total se concretizează în volumul determinat de cheltuielile turistice.

Din acest punct de vedere măsurarea impactului economic poate ține seama de trei elemente:

• impactul direct care evidențiază efectele primei runde de circuit monetar provenit de la turist;
• impactul indirect măsoară efectele derivate ale rundelor adiționale cauzate de recircularea unității monetare inițiale a turistului;
• impactul indus (stimulat) comensurează efectele derivate cauzate de angajații unei firme turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor în alte sectoare de afaceri.

În această situație impactul economic total este egal cu efectele impactului indirect plus impactul indus al cheltuielilor turistului. În mod logic efectul multiplicator al turismului (K) este exprimat prin însumarea celor trei impacturi, raportate la impactul direct:

impactul  direct + impactul  indirect + impactul  indus

impactul _ direct

Rezultă că orice cheltuială inițială a unui turist trece prin numeroase runde; asemănător cu impactul provocat de o piatră aruncată într-o oglindă liniștită de apă, suma inițială a cheltuielilor turistului reverberând, răspândind cercuri concentrice tot mai largi, dar și din ce în ce mai puțin sesizabile, în economia unui areal turistic.

Privind din acest unghi, se pune problema dezvoltării unui sector turistic durabil. Conceptul de turism durabil este de dată mai recentă, fiind determinat de procesul de creștere a populației, de dorința de ridicare a nivelului trai ca și de cunoașterea capacității de suport a mediului.

Dezvoltarea durabilă se bazează pe următoarele principii esențiale:

• stabilirea limitelor ecologice, a standardelor și normelor de consum, cu reducerea consumurilor nejustificate;
• redistribuirea activității economice și realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor esențiale ale vieții, și în același timp creștere economică;
• menținerea unui optim de populație, creșterea demografica fiind în concordanță cu potențialul ecosistemelor exploatabile;
• conservarea resurselor de bază și păstrarea arealelor naturale care susțin patrimoniul genetic al florei și faunei;
• acces legal la resurse, creșterea efortului tehnologic și folosirea rațională a acestora;
• stabilirea unei rate minime de exploatare și de consumare a resurselor așa zise “inepuizabile”;
• controlul comunitar, rolul comunității locale asupra luării deciziilor de - dezvoltare locală;
• asigurarea unui management al tuturor resurselor care să pună accent pe calitate.

Pornind de la punctele cheie ale dezvoltării durabile, impactul activităților turistice presupune următoarele:

• creșterea viabilității unor localități cu resurse naturale reduse;
• utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dotări turistice corespunzătoare;
• creșterea veniturilor bănești ale locuitorilor în condițiile reducerii pășunatului și a exploatărilor silvice;
• creșterea puterii economice a localităților, prin obținere de noi venituri din noi taxe și impozite locale;
• încurajarea activităților tradiționale, mai ales a acelora cu caracter artizanal și de mică industrie tradițională ;
• dezvoltarea unui comerț specific bazat pe produsele economice locale și meșteșugărești;
• veniturile obținute din turism și comerțul specific acestui cadru, pot contribui la susținerea acțiunilor de modernizare a obiectivelor culturale, de refacere ecologica a peisajelor valoroase;
• aportul de profit și devize - ca urmare a activităților de primire, găzduire, transport și alimentație publică - vor reprezenta o contribuție importantă în planul dezvoltării locale.

Dar dezvoltarea economică are și repercusiuni negative, mai ales când se depășesc anumite limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant.

Prezența reliefului variat, cu suprafețe împădurite sau vegetație apreciabilă reprezintă modalitatea cea mai simplă de reducere și răspândire a factorilor poluanți. Important este ca exploatarea resurselor naturale (lemn, piatră, cărbune, petrol, sare, etc.) dintr-o zonă să se facă rațional, pentru a păstra și permanentiza un potențial natural atractiv și valoros, ca și pentru: reducerea efectelor de poluare naturală și antropică, prevenirea fenomenelor de deșertificare ori de degradare a apelor, solului și vegetației, menținerea unui climat plăcut și stabil, în scopul menținerii și păstrării atractivității peisajului.

Pădurea are și ea un rol deosebit în bilanțul căldurii, în acumularea, curățarea, reglarea distribuției resurselor de apă, reducerea acțiunii vânturilor puternice, în formarea solurilor și permanentizarea unor nișe ecologice de floră și faună.

Impactul negativ al activităților economice este exprimat de:

• presiunea asupra exploatării resurselor;
• distrugerea treptată a mediului înconjurător;
• utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe calitativ, la consum mare de materii prime și energie, precum și la creșterea poluării prin produse secundare.

Impactul cultural

Este dominat de relația dintre turiști și populația locală, care nu este întotdeauna benefică în plan local.

Aspectele pozitive sunt date de:

• dezvoltarea și revigorarea tradițiilor culturale și religioase;
• diversificarea formelor de artizanat;
• favorizarea creșterii interesului populației locale pentru păstrarea și conservarea obiectivelor de interes turistic, naturale și culturale, care astfel pot fi valorificate;
• inițierea unor noi acțiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la mănăstiri, cu scopul satisfacerii sentimentului de sacralitate creștină, de respect față de valorile morale.

Aspectele negative sunt mai numeroase, iar apariția lor se face simțită după un interval relativ mai lung de timp:

• apariția de schimbări a mentalităților, a valorilor morale sub influența turiștilor, păstrarea unor obiceiuri, datini doar pentru că sunt pe gustul turiștilor, apariția kisch-ului;
• adaptarea și copierea de către rezidenți a unor atitudini și comportamente noi, atribuite turiștilor;
• apariția unor potențiale conflicte și antagonisme, atunci când turismul devine fenomen de masă, suprasaturat, și conduce la dispariția sentimentului de mândrie față de propria cultură;
• creșterea costului vieții, dezvoltare ultrarapidă a modelului societății de consum, distrugerea treptată a spontaneității sociale, pe plan local.

Impactul turistic

Turismul este o industrie care permite încasări în moneda națională precum și în valută, și care contribuie la dezvoltarea comunităților locale creând noi locuri de munca. El diferă de alte industrii prin aceea că clientul se deplasează în țara sau zona turistică dorită, pentru un anume produs turistic.

Derularea activităților turistice necontrolat, aleator, fără luarea în calcul a standardelor de amenajare și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influențate de două mari grupe de factori^[1]:

• factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice(industria, agricultura, transporturile și alte domenii de activitate);
• factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism și agrement.

Chiar dacă activitățile turistice nu agresează mediul, precum unitățile industriale, nu se poate ascunde faptul că și turismul are influențe negative asupra mediului ambiant.

Impactul pozitiv este reprezentat de:

• creșterea numărului de unități de cazare, îndeosebi în așezările urbane și rurale defavorizate;
• sporirea numărului de unități de alimentație publică, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume și fructe, etc.);
• crearea condițiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, care de asemenea poate pune în valoare resursele locale (cai, calești, sănii, bărci, instalații tradiționale de agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.);
• dezvoltarea unui comerț specific cu produse de artizanat, albume, pliante, hărți, ghiduri, diapozitive, CD-uri, etc.;
• modernizarea principalelor căi de comunicație și de acces spre punctele de interes turistic;
• activitățile turistice pot interveni în asigurarea unor servicii care să se integreze ambiental și situate la prețuri rezonabile;
• oferă șansa creșterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului din turism, îndeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscători de limbi străine;
• crearea condițiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea să se poată practica pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomerației din sezonul turistic;
• creșterea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investiții în turism.

Impactul negativ este determinat în primul rând de acțiunea distructivă a turiștilor asupra resurselor turistice. Acțiunile distructive - în multe cazuri inconștiente, datorată în special lipsei de educație turistică și ecologică - pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele la care se conturează o evidentă concentrare turistică și în condițiile în care dotările și amenajările turistice nu corespund cerințelor de protecție a mediului.

Ele sunt provocate de:

• circulația turistică necontrolată mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra solului, vegetației, perturbării faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declanșarea de incendii, împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducând până la dispariția unor specii. Circulația turistică necontrolată, în grupuri mari, are influențe negative și asupra obiectivelor culturale;
• lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele și traseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulări de deșeuri, gunoaie, etc.;
• distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea și circulația în locuri interzise, cu abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin producerea de: gaze de eșapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intensă circulație turistică, aglomerarea parcărilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice;
• exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valențe turistice (ape minerale, nămoluri, gaze de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate ș.a.). Se impune limitarea exploatării acestor resurse în raport cu valoarea rezervelor omologate, cu asigurarea unei exploatări raționale. Un rol important îl are respectarea perimetrelor hidrogeologice și a normelor sanitare de protecție a hidrozăcămintelor cu valoare balneară;
• structurile turistice de primire, alimentație publică nu prezintă dotări de folosire a energiei alternative, a reciclării și epurării apelor utilizate, a depozitării și compostării gunoaielor.

În condițiile dezvoltării activităților turistice într-un ritm rapid, fenomenul de impact negativ poate fi exprimat și prin:

• tendința de extindere a structurilor și serviciilor turistice, în loc de utilizare complexă a dotărilor existente;
• creșterea gradului de urbanizare a localităților;
• afluxul extins de turiști conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente și diversificarea formelor de poluare.

În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezervații și parcuri naționale, se pune problema dezvoltării unui turism controlat și dirijat (ecoturism).

Activitățile turistice într-o arie naturală protejată trebuie să fie în concordanță cu capacitatea de încărcare ecologică și cu particularitățile ecosistemelor existente. Amenajarea și valorificarea turistică adecvată și prudentă, ca și gestionarea eficace trebuie să devină punctul forte pentru păstrarea integrității ecologice a unor astfel de resurse.

Principiul director al dezvoltării turismului într-o astfel de zonă protejată trebuie să fie acela de exploatare echilibrată a tuturor resurselor naturale, umane și culturale, într-un mod care să asigure satisfacții deosebite turiștilor și posibilități de dezvoltare echilibrată și durabilă a așezărilor turistice aferente. Deși la prima vedere activitățile turistice sunt poate cel mai puțin poluante, totuși în timp ele conduc treptat și la poluarea mediului înconjurător.

Pe primul loc se situează dezvoltarea excesivă pe orizontală sub influența directă a creșterii populației și a creșterii mediului urban, cu dispariția terenurilor naturale și a pădurilor, și nu în ultimul rând a terenurilor agricole prin extinderea infrastructurii. În al doilea rând, circulația turistică intensă, cu vehicule particulare, în exces de viteză, generează mai multe forme de poluare (a aerului, sonoră, tasarea solului, ș.a.). Evaluarea impactului turismului asupra cadrului natural se traduce prin
prezentarea principalelor efecte nedorite care se pot produce și care influențează echilibrul ecologic, al ecosistemelor componente.

De asemenea, nu trebuie uitat că turismul este legat în dezvoltarea sa - în virtutea efectului multiplicator al activităților turistice - de industrie și agricultură, care practicate în/sau apropierea ariilor protejate conduce la modificări ireversibile asupra mediului înconjurător.

Încercările de reducere a impactului negativ, respectarea cerințelor de protecție a mediului, acordarea unui sprijin real unor astfel de activități, realizarea unor colaborări multidisciplinare pot deschide calea dezvoltării durabile a oricărei forme de turism^[2].

^[1] Istrate I., Bran Florina, Roșu Anca Gabriela - Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, București, 1996, p.244.

Subcapitol preluat din Nistoreanu, P. - Ecoturism și turism rural, Ed. A.S.E., București, 1999.