loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pe măsura extinderii ecoturismului, s-a simțit nevoia organizării unor structuri bine definite, care să poată permite o cât mai bună penetrare a acestuia în rândul comunităților. În consecință, au luat naștere o serie de organisme care se ocupă strict de această problematică. Pe lângă acestea, în cadrul unor organizații deja consacrate au început să se înregistreze preocupări distincte vizând ecoturismul.

Aceste structuri, indiferent de natura lor, joacă un rol major în procesul definirii ecoturismului ca o modalitate reală pentru conservarea și dezvoltarea comunităților în spiritul durabilității.

Rolul fundamental al unei organizații de ecoturism este de a contribui la minimizarea efectelor negative ale ecoturismului și la maximizarea celor pozitive.[1] [2]

Principalele considerente din care ia naștere un organism axat pe probleme de ecoturism sunt: administrarea resurselor (naturale și culturale); colectarea și diseminarea informațiilor despre ecoturism; conferirea unei puteri pe piață sporite prin asocierea micilor tour operatori; existența unor interese de tip economic într-o anumită comunitate.

Interesul organizațiilor implicate în domeniul ecoturismului se poate îndrepta în una sau mai multe din următoarele direcții:

  • cercetare;
  • reglementare;
  • standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate, elaborarea de ghiduri);
  • dezvoltarea economică a domeniului (prin obținerea unor rezultate pozitive de către firmele de profil);
  • consultanță;
  • educarea consumatorilor și a prestatorilor;
  • formularea și implementarea unor politici;
  • atragerea de fonduri pentru comunitățile locale și pentru conservarea biodiversității;
  • dezvoltarea unor instrumente și strategii manageriale.

La nivel mondial există o serie de organisme care sunt specializate în problematica ecoturismului, dar și altele care, deși nu sunt exclusive, ating totuși prin preocupările lor și acest domeniu. Fiecare dintre ele acționează, după posibilități, pe o arie mai mare sau mai mică. De reținut este faptul că ele există, și chiar dacă sunt într-o fază de debut, pot constitui premisele creerii unor organizații puternice, care să implice cât mai mulți stakeholderi* din sfera relativ nouă a ecoturismului.

Cea mai importantă organizație este Societatea Internațională de Ecoturism (TIES). Aceasta a luat ființă în 1990, urmărind, încă din prima zi, „ să asiste cât mai multe asociații profesionale care se străduiesc să facă din ecoturism un mijloc util în activitatea de conservare și dezvoltare durabilă” (Megan Wepler Wood - președinte și fondator). TIES numără în prezent circa 1600 de membri din 110 țări (fie persoane fizice, fie asociații, organizații etc.) având înscrise următoarele obiective pe termen lung: desfășurarea unor programe educaționale și traininguri,
furnizarea de informații tuturor celor interesați, elaborarea unor coduri în domeniu, crearea unei rețele internaționale instituționale și profesionale, cercetarea și dezvoltarea unor modele economice.

Obiectivele TIES sunt ambițioase, dar concretizarea lor nu este imposibilă, ținând cont de faptul că sunt reunite o serie de personalități în domeniu și că posibilitățile de extindere sunt practic nelimitate.

O serie de state și-au creat propriile societăți de ecoturism. Dintre acestea amintim pe cea din Australia și din Japonia care desfășoară activități susținute vizeazând aspecte multiple ale ecoturismului.

Ecoturism Australia (EA) a fost fondată în 1991, ca o asociație non-profit, incluzând societăți care administrează spații de cazare, tour operatori, agenții de turism, manageri ai ariilor protejate, studenți și profesori, consultanți, asociații regionale și locale, toate având punct comun preocuparea pentru dezvoltarea și promovarea industriei ecoturismului. Este remarcabil faptul că, în viziunea statului Australian, ecoturismul însuși poate fi văzut ca o ramură economică distinctă. Obiectivul general al EA este „de a fi lideri în asistarea activităților de ecoturism pentru a deveni durabile, viabile economic și responsabile din punct de vedere social și cultural”.

Pe lângă aspectele care țin de desfășurarea generală a turismului de tipul eco în sfera durabilității (obiectiv prioritar pentru orice organizație de acest tip), Ecoturism Australia și-a concentrat activitatea și pe elaborarea unor programe de acreditare. Este vorba despre NEAP - Programul de Acreditare pentru Ecoturism și Turism în Natură și Programul de Atestare Ecoguide.

NEAP este, de departe, centrul preocupărilor asociației. Aplicat inițial doar în Australia, programul vizează identificarea și etichetarea adevăratului turism de tipul eco și în natură. Actualmente el este exportat în întreaga lume sub denumirea de Standardul Internațional pentru Ecoturism.

Scopul acestui program este de a certifica produse care se bazează pe principiile ecoturismului, fiind o garanție pentru o prestație corespunzătoare și din punctul de vedere al durabilității. NEAP acreditează produse și nu companii, circumscrise unuia din următoarele trei domenii: cazare, circuite, obiective turistice.

Programul Ecoguide are un domeniu de activitate mai restrâns, el atestând anumite capacități ale ghizilor care deservesc programe din sfera ecoturismului sau turismului în natură. Este o completare a NEAP dar cu centrarea pe persoane fizice.

O altă organizație care se remarcă la nivel de stat este Societatea de Ecoturism din Japonia (JES), înființată în 1998. Ideile exprimate de membri săi sunt o combinație între practic și durabil, ecoturismul fiind văzut ca o activitate care necesită o viziune mai largă a practicanților și o înțelegere mai profundă.

Pornind de la alegerea logo-ului ca fiind caracterul chinezesc Kanji pentru „pădure”[3], JES dezvoltă o adevărată filozofie despre importanța acestui sector vegetal la nivelul planetei. În opinia societății, ecoturismul nu poate exista două prin simpla întâlnire dintre cererea și oferta turistică. Este nevoie de cel puțin cinci elemente pentru realizarea unui produs ecoturistic, elemente care trebuie să coexiste în baza unui respect reciproc: comunitatea locală, guvernul, cercetătorii, turiștii și industria turistică. Succesul sau eșecul ecoturismului depinde de oamenii implicați, pentru că numai ei pot decide modul în care valorifică atracțiile locale, înțelegând și importanța conservării lor pentru generațiile viitoare.

Societatea de Ecoturism din Japonia admite că au existat și o serie de eșecuri în rândul ofertanților niponi, eșecuri legate de implementarea ecoturismului. De aceea, asociația se consideră încă în faza de început, având nevoie de o cooperare la nivel mondial. În acest sens, ecoturismul apare ca un mijloc din ce în ce mai relevant de cunoaștere a cât mai multor culturi și de însușire a experiențelor diverselor organizații. Aceste experiențe sunt cunoscute atât de promotorii ecoturismului și, pe măsura adaptării lor la situațiile locale, și de către publicul larg.

Încercarea de clasificare și justificare a localizării organizațiilor ecoturistice la nivel mondial s-ar solda cu un eșec pe de o parte deoarece ecoturismul este încă într-o fază incipientă ca organizare, iar pe de altă parte deoarece acestea sunt răspândite în întreaga lume, neuniform, chiar pe teritoriile unor state mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic. Ca exemplu în acest sens amintim Societatea de Ecoturism din Kenya (ESOK) și Societatea de Ecoturism din Pakistan (ESP).

ESOK a fost fondată în scopul definirii cât mai concrete a politicilor și standardelor turistice încercând să reunească operatorii din industria turistică, comunitățile gazdă și pe cei care se ocupă de conservarea diferitelor obiective.

În sens propriu, țelul ESOK este de a promova Kenya ca destinație turistică prin punerea în valoare a turismului durabil, a ecoturismului, prin valorificarea conștientă și controlată a atracțiilor pe care se bazează turismul, precum și prin implicarea comunităților și a celor care au obligația conservării patrimoniului.

Asia este reprezentată cu succes la nivel de organizații ce promovează ecoturismul și de către societatea de profil din statul Pakistan. Membră a TIES, ESP are 400 de membri cu drepturi depline, 1200 de membri cu anumite drepturi și 6 membri principali. Ea se concentrează pe activități de promovare a ecoturismului în special în zonele montane mai sărace. Turismul este văzut ca o posibilitate reală de creștere a veniturilor și de relansare economică. De asemenea are în vedere distribuirea de materiale de specialitate pentru cei interesați și oferă consultanță la cerere. Ca organism abilitat ESP oferă pachete de servicii în Pakistan pentru familii, cercetători, studenți sau elevi în scopul înțelegerii de către aceștia a importanței culturii, patrimoniului și vieții oamenilor din zonele montane în special. Invitația lansată întregii lumi de către ESP se rezumă în propoziția „ Veniți și alăturați-vă nouă pentru a ajuta natura care este viitorul nostru”.

Faptul că ecoturismul poate fi promovat și de către organizații care nu implică neapărat întregul teritoriu al unui stat este dovedit de societăți cum ar fi Societatea de Ecoturism din Saskatchewan (ESS, din Canada) sau Asociația de Ecoturism din Virginia (VETA, din S.U.A.). Remarcabil este interesul și conștientizarea de către grupuri restrânse de oameni a importanței fenomenului turistic sub forma sa eco și încercarea de a extinde aceste acțiuni pe o arie cât mai mare.

ESS promovează și susține atât dezvoltarea industriei ecoturistice din zona Saskatchewan cât și protejarea și perpetuarea ecosistemelor naturale și culturale. Organizația aspiră spre: respectarea reală a naturii și a valorilor reale; întâmpinarea dorințelor clienților dar niciodată pe seama distrugerii mediului înconjurător; atingerea celor mai înalte standarde de etică, onestitate și integritate; sensibilizarea față de diferitele culturi locale și respectul pentru acestea; generarea unor experiențe personale care determină o conștientizare a importanței mediului natural; alocarea unei părți din fondurile obținute din activitatea ecoturistică pentru prezervarea resurselor; respectarea comunităților locale; colaborarea, crearea unui spirit de echipă și a respectului între partenerii implicați în activități ecoturistice; libertatea de acțiune a membrilor concordantă cu standardele și valorile societății.

Dintre inițiativele demne de luat în considerare ale ESS, amintim Programul de Acreditare Horizons care certifică obiective și afaceri centrate pe respectarea principiilor ecoturismului. Dintre avantajele programului pentru ofertanții de produse turistice remarcăm: acordarea de asistență în vederea îndeplinirii condițiilor pentru certificare; suport pentru diversificarea unei afaceri existente sau atracții spre domeniul ecoturismului; idei de promovare și dezvoltare a unei afaceri în sfera ecoturismului; oportunitatea promovării unei adevărate afaceri ecoturistice; promovarea pe site-ul societății.

Ca organism regional, Asociația de Ecoturism din Virginia (VETA) are trei obiective fundamentale: protejarea resurselor naturale din regiune; dezvoltarea, și promovarea unei adevărate industrii ecoturistice în statul Virginia; promovarea unor experiențe sigure, de calitate pentru ecoturiști.

Apariția și dezvoltarea în ultimii ani a Internetului a permis apariția unui nou model de colectare și distribuire a informațiilor din orice domeniu. Astfel, iubitori ai naturii din Europa s-au reunit și au creat un site cuprinzător numit Eco-Tour, sub girul Comisiei Europene. Site-ul este extrem de util pentru cei interesați de lumea ecoturismului: produse oferite, tipuri de obiective, materiale scrise. Acestea se regăsesc în mai multe limbi și sunt accesibile pentru toată lumea. Eco- Tour se definește ca un centru al informațiilor pentru toți utilizatorii de Internet care doresc să-și planifice o vacanță respectând cerințele de conservare și protejare a mediului înconjurător. Site-ul reunește informații despre ofertanții de locuri de cazare (hoteluri și alte forme), regiuni și stațiuni turistice, produse turistice și numeroase modele întâlnite în diferite țări.

În cadrul Uniunii Europene, ecoturismul este văzut ca un factor economic important în special în zonele rurale și de aceea, interacționând cu agricultura, poate contribui cu succes la dezvoltarea comunităților locale. Eco-Tour este pe de o parte interesat să ofere micilor întreprinzători din acest domeniu o posibilitate reală de promovare la nivel mondial și pe de altă parte să arate consumatorilor interesați diferite variante pentru petrecerea unor vacanțe de tip eco.

Tot o consecință a existenței Internetului este și apariția de dată mai recentă (mai 2000) a site- ului societății grecești Ecoclub. Acesta se vrea a funcționa ca o casă de “clearing” pentru ecoturism. Scopul este promovarea ecoturismului în întreaga lume, prin punerea în legătură a celor două părți: consumatorii și ofertanții de produse ecoturistice. De remarcat este faptul că site-ul oferă posibilitatea lansării unor întrebări și aflării unor răspunsuri pertinente din parte specialiștilor în domeniu. Moto-ul clubului este „În Natura Unitas” înțelegând prin aceasta necesitatea unei unități „în, cu și pentru natură”.

Merită să mai amintim rețeaua europeană Ecotrans, care, deși nu are preocupări exclusive de ecoturism, reunește organizații neguvernamentale și consultanți din 12 state europene (Germania, Austria, Portugalia, Grecia, Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Olanda, Franța, Italia, Spania, Elveția). Aceștia urmăresc să promoveze o bună practică a turismului durabil. Numele de Ecotrans include două principii de bază: pe de o parte legătura dintre ecologie și economie și pe de altă parte transferul liber de know-how în domeniu.

Alte organizații sunt: Ecobrasil, Asociation Ecuatoriana de Ecoturismo, The Fiji Ecotourism Association, The Swedish Ecotourism Society, Asociația de Ecoturism din Estonia, Ecological Tourism în Europe.

Preocupări în aria ecoturismului sunt înregistrate și la nivelul Organizației Mondiale a Turismului (WTO), cea mai puternică organizație din turism. Aceasta numără peste 130 de membri și a participat la 511 misiuni și 126 proiecte pe tot globul. De cea mai mare susținere au beneficiat continentele Africa și Asia[4]. Dacă se va urmări aceeași structură continentală a interesului OMT și în sfera ecoturismului acest lucru va fi un factor pozitiv deoarece continentele menționate au un imens potențial în acest domeniu. Pe de altă parte ar constitui un mijloc palpabil de ridicare a nivelului de trai în special în zonele extrem de sărace.

Implicații în activitatea ecoturistică la nivel mondial se mai înregistrează din partea Națiunilor Unite prin Programului Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP).

Pe lângă aceste organisme există în cadrul politicilor guvernamentale ale statelor anumite strategii care vizează domeniul ecoturismului. Multe dintre direcții au avut o strânsă legătură cu Anul Internațional al Ecoturismului.

Preocupări pentru ecoturism se înregistrează și la nivelul învățământului. Astfel, în cadrul Universității Griffith din Australia funcționează Centrul Internațional de Cercetări în Ecoturism. În România merită amintită și inițiativa unui profesor din Suceava care a pus bazele Grupului Ecologist Ecotouring.

 

  • De exemplu crearea unor parcuri naționale pe teritoriul a două state

[2]    Halpenny, E., Ecotourism -Related Organisations în Weaver, D. (ed.), The Encyclopedia of Ecotourism CABI, Wallingford, 2000

  • Toți cei implicați și influențați de o anumită decizie: investitori, acționari, tour-operatori, manageri de parcuri naționale, comunități locale etc.

[3]

[4]    Bran Florina, Simon Tamara, Puiu Nistoreanu, Ecoturism, Ed. Economică, București 2000, pag.43

Loading...