Economie

România are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datorează în parte condițiilor fizico-geografice care includ munți, câmpii, rețele hidrografice majore, zone umede și unul din cele mai vaste sisteme de deltă ale Europei (Delta Dunării). De asemenea, datorită poziției geografice a României, flora și fauna prezintă influențe asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud și componente continental europene dinspre nord-vest. În sfârșit, relativa stabilitate a populației în ultimii 60 de ani, lipsa mecanizării în sectorul forestier și dezvoltarea economică lentă au determinat o exploatare mai redusă a resurselor decât în majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general constă în diversitatea florei și faunei, inclusiv în existența unor populații de lupi, urși, capre negre și râși, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum și în existenta unor extinse habitate forestiere și alpine nealterate, asociate lanțului muntos al Carpaților.

Valoarea capitalului natural al României a impus de-a lungul timpului luarea unor măsuri de protecție a naturii. In prezent, Rețeaua Națională de Arii Protejate include un număr de 579 arii protejate (între care 13 parcuri naționale) ce reprezintă 5,18% din teritoriul României (1.234.710 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute internațional ca Rezervații ale Biosferei în cadrul Programului UNESCO - MAB, și anume: Retezat, Pietrosul Rodnei și Delta Dunării. Ultima este de asemenea înscrisă pe lista Patrimoniului Natural Mondial și pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanță internațională.

Tabelul nr. 1. Situația ariilor protejate în România

Suprafața României	23.839.100 ha
Suprafața ariilor naturale protejate	1.234. 608 ha
Ponderea ariilor protejate în total suprafață	5,18%
Din care: Delta Dunării ocupă din suprafața țării	2,43%

Sursa: MAPM, 2001

Parcurile naționale, naturale și rezervațiile biosferei dețin în țara noastră o suprafață de 1.132.176 ha și sunt distribuite în teritoriu conform tabelului nr. 2.

Tabelul nr. 2. Distribuția parcurilor naționale, naturale și a rezervațiilor biosferei în România

Parcuri naționale și naturale, Rezervații ale Biosferei	Suprafața (ha) ’	Județ
Balta Mică a Brăilei	17.529	Brăila
Bucegi	32.663	Argeș, Brașov, Dâmbovița, Prahova
Călimani	24.041	Bistrița-Năsăud, Harghita,           Mureș, Suceava
Ceahlău	8.396	Neamț
Cheile Bicazului - Hășmaș	6.575	Harghita, Neamț
Cheile Nerei - Beușnița	37.100	Caraș-Severin
Cozia	17.100	Vâlcea
Delta Dunării	580.000	Tulcea, Constanța
Domogled - Valea Cernei	60.100	Caraș-Severin, Mehedinți, Gorj
Grădiștea Muncelului - Cioclovina	10.000	Hunedoara
Munții Apuseni	75.784	Alba, Bihor, Cluj
Munții Măcinului	11.321	Tulcea
Piatra Craiului	14.800	Argeș, Brașov
Porțile de Fier	115.655,8	Caraș-Severin, Mehedinți
Retezat	38.047	Hunedoara
Rodna	46.399	Bistrița-Năsăud, Maramureș, Suceava
Semenic - Cheile Carașului	36.664	Caraș-Severin
TOTAL	1.132.174,8

Sursa: MAPM, 2001

Din păcate, această Rețea Națională a Ariilor Protejate este doar o "rețea pe hârtie" și nu una pentru care să existe planuri de mangement și care să fie administrată eficient. Singurele zone cu administrație proprie constituită la ora actuală sunt Rezervația Biosferei Delta Dunării, Parcul Național Retezat și Parcul Național Piatra Craiului.

De asemenea trebuie recunoscut faptul că majoritatea ariilor protejate din România s-au autoconservat în condițiile în care intervențiile umane asupra acestora a fost în regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine, există nenumărate exemple în care arii protejate au fost pur și simplu distruse, cu toate că încă mai figurează ca existente.

Totodată, se poate observa că în ultimul timp tot mai multe organizații non-guvernamentale și-au adus într-o oarecare măsură contribuția în protejarea unor arii protejate, chiar dacă nivelul profesional al acestora nu este întotdeauna la nivelul așteptărilor specialiștilor. Dar este la fel de adevărat că în România nu există persoane specializate în domeniu, ci numai în domenii colaterale, fapt pentru care există mari conflicte de idei între silvicultori, biologi, ecologi ș.a.

Există însă unele programe de finanțare internațională venite în sprijinul consolidării ariilor naturale protejate din țara noastră. După proiectul destinat Rezervației Biosferei Delta Dunării, derulat între 1994 și 2000, s-a demarat un proiect denumit “Managementul conservării biodiversității” (1999­2004), care și-a propus, printre altele, înființarea și consolidarea structurilor administrative pentru Parcul Național Retezat și Parcul Național Piatra Craiului, suportul financiar fiind asigurat în cea mai mare parte de Banca Mondială și Guvernul României. De asemenea, în anul 2000, prin începerea derulării proiectelor LIFE, au fost demarate acțiunile pentru stabilirea planurilor de management și a structurilor administrative pentru Balta Mică a Brăilei și pentru rezervația naturală “Mlaștina de la Satchinez”.

In lipsa structurilor administrative proprii, asupra celorlalte arii protejate se exercită de la an la an o creștere accelerată a presiunii antropice, materializată în special prin:

• • extinderea intravilanului în zonele din imediata apropiere sau chiar în interiorul ariilor protejate, cu scopul dezvoltării și realizării ulterioare a unor construcții sau chiar stațiuni turistice;
• supraexploatarea resurselor naturale, prin pășunat neadecvat și intensiv, defrișări ilegale, braconaj, turism necontrolat etc.;
• administrarea defectuoasă a facilităților turistice deja existente în interiorul acestor arii naturale, generând mai ales cantități impresionante de deșeuri;
• nerespectarea regimului de protecție, ca urmare a lipsei demarcării în teren a limitelor și a zonelor tampon ale ariilor naturale protejate.

Alte acțiuni demarate care merită menționate se referă la Acordul privind realizarea rezervației transfrontaliere “Delta Dunării și zona inferioară a râului Prut”, încheiat de către țara noastră cu Ucraina și Republica Moldova, precum și la crearea “Coridorului verde al Dunării” alături de Bulgaria, Ucraina și Republica Moldova, în fapt o rețea ecologică de nivel regional în Lunca Dunării.

Deci în prezent, pentru ariile protejate din România, se oferă o nouă șansă pentru a rezolva atât de complexele probleme legate de ariile protejate cum ar fi:

• o evaluare corectă a capitalului natural al țării;
• constituirea unei rețele de arii protejate care să acopere întreaga varietate a ecosistemelor din țară;
• administrarea eficientă a ariilor protejate pe baza unor planuri de management și prin intermediul unor administrații ale ariilor protejate.

Turismul în Rezervația Biosferei Delta Dunării

Potențialul turistic natural și antropic al Deltei Dunării îi conferă un caracter de unicat în Europa și chiar în lume, atât sub aspect ecologic, cât și al modului de habitat în mediul deltaic, printr- o deosebită varietate și originalitate peisagistică, morfohidrologică și faunistică. Sub aspect turistic, este una din cele mai reprezentative și mai valoroase zone din țară.

Aceste particularități ale deltei au generat declararea sa ca Rezervație a Biosferei, fapt ce a impus unele resticții în practicarea turismului. Astfel, este necesară promovarea doar a acelor forme de turism care să respecte condițiile de protejare și conservare a mediului. Corelate cu motivațiile principale de vizitare a deltei, aceste forme de turism sunt:

• turismul de cunoaștere (itinerant) - deține ponderea principală în circulația turistică din deltă, vizitatorii căutând să cunoască într-un timp cât mai scurt frumusețile deltei, locurile și oamenii din zonă, istoria și obiceiurile lor; sunt organizate excursii scurte sau circuite de 2-3 zile, pe itinerarii bine stabilite; cu unele restricții, poate fi practicat pe tot cuprinsul deltei;
• turismul de odihnă și recreere - este promovat în localitățile deltei și pe litoralul deltaic al Mării Negre, fiind preferat mai ales de turiștii români, datorită condițiilor naturale pe care le oferă zona; principalele puncte de sejur sunt satele Caraorman, Crișan, Maliuc, Mila 23, Jurilovca, Murighiol, Sulina, Sf. Gheorghe, Portița;
• turismul rural și forma sa particulară, agroturismul - constituie principala cale de dezvoltare economico-socială a localităților deltaice; cei mai mulți turiști sunt interesați de obiceiurile localnicilor, multe diferite față de restul țării, de satele tipic pescărești, cu case acoperite de stuf, de lotcile folosite ca principal mijloc de locomoție, de preparatele pescărești fără asemănare; în turismul rural sunt promovate localitățile Crișan, Sf. Gheorghe, Mahmudia, Murighiol, Caraorman, Pardina, Letea, etc.;
• turismul științific - se organizează având la bază cadrul natural original și deosebit de valoros, în special în rezervațiile naturale, floristice, peisagistice; această formă de turism, practicabilă în grup sau individual, este puțin poluantă și se adresează unui segment restrâns - specialiști, cercetători; accesul acestora este permis în zonele tampon și restricționat în zonele strict protejate;
• turismul balnear - se realizează prin valorificarea însușirilor curative ale nămolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate pentru tratarea reumatismului cronic;
• turismul pentru practicarea sporturilor - pescuit sportiv, vânătoare sportivă, sporturi nautice - este o formă de turism interesantă care se practică în punctele și zonele special amenajate de pe brațele Dunării, în lacuri și canale, stabilite de Administrația R.B.D.D.; aceste puncte trebuie dotate cu platforme pentru pescuit, puncte de închiriere de echipament și unelte de pescuit, bărci cu rame, cu pânze sau cu motor; sporturile nautice se pot practica în zonele Maliuc, Crișan și Uzlina, iar cantonamentele sportivilor canotori se realizează cu precădere la Maliuc, Caraorman, Crișan, Sulina, Sf. Gheorghe, Portița;

■ alte forme de turism - fotosafari, birdwatching, scufundări - sunt din ce în ce mai solicitate, dar dotările corespunzătoare și organizarea nu sunt încă la nivelul pe care îl așteaptă turiștii.

Prin natura sa, întreg teritoriul deltei îndeplinește o importantă funcție turistică. In mod practic însă, în prezent, o activitate turistică mai intensă se desfașoară doar în unele zone. Aceste zone turistice din R.B.D.D. sunt⁵⁹:

• zona turistică Chilia - Pardina, în care se pot desfășura turismul de odihnă și recreere, pescuitul sportiv, vânătoarea sportivă, etc.
• zona turistică Letea - C.A.Rosetti, cuprinzând grinduri și păduri, favorabilă odihnei și recrării, pescuitului, vânătorii, turismului științific și de cunoaștere, agroturismului, fotosafari- ului;
• zona turistică Tulcea - Mila 23, zonă caracterizată de o intensă circulație turistică, pentru odihnă și recreere, pescuit, agrement nautic, fotosafari, vânătoare sportivă;
• zona turistică Matița - Bogdaproste, constituită din areale de valoare estetică și științifică deosebită, destinată odihnei și recreării, pescuitului și vânătorii sportive, turismului științific pentru ornitologi și naturaliști;
• zona turistică Grindul Lupilor - Grindul Chituc, zonă turistică în dezvoltare, situată la sud de Complexul Razim - Sinoe, cu turism de odihnă și recreere, pescuit, plajă și înot, fotosafari, agrement nautic, cură heliomarină;
• zona turistică Dranov - Razim, la nord de complexul lacustru Razim, favorabilă dezvoltării curei heliomarine, agrementului nautic, odihnei și recreării;
• zona turistică litoralul marin Sulina - Sf. Gheorghe, unde studiile de specialitate confirmă existența unor condiții prielnice pentru cura heliomarină, dar pot fi dezvoltate și agrementul nautic, odihna și recreerea, pescuitul, vânătoarea sportivă, fotosafari;
• zona turistică Puiu - Roșu, cu peisaje pitorești, un bogat fond piscicol și un variat fond ornitologic, care permit promovarea zonei mai ales pentru pescuit și vânătoare sportivă, fotosafari, dar și agrement nautic, plajă și înot;
• zona turistică Gorgova - Uzlina, cu lacuri și stufărișuri, canale și gârle, peisaje pitorești; se pot promova odihna și recreerea, agroturismul, pescuitul sportiv.

Dezvoltarea și promovarea acestor zone turistice în deltă și a formelor de turism amintite trebuie să țină seama în primul rând de necesitatea protecției echilibrului natural dar și socio-cultural, iar ecoturismul și principiile sale sunt cele care ar trebui avute în vedere. Obiectivul principal al R.B.D.D. fiind acela de a proteja și conserva ecosistemele deltaice și mai ales de a păstra unele zone strict protejate pentru conservarea nealterată a naturii, apare necesară elaborarea unei strategii de dezvoltare a ecoturismului, ca formă optimă de reducere a impactului turismului deltaic asupra resurselor naturale și asupra vieții economico-sociale a comunităților locale. In aceste condiții, o componentă a ecoturismului ce răspunde și nevoilor de dezvoltare economico-socială este turismul rural.

Turismul în parcul Național Retezat

Masivul Retezat, una din cele mai valoroase zone montane din țara nostră, localizat în partea vestică a țării, pe teritoriul județului Hunedoara, a fost recunoscut ca Parc Național încă din anul 1935, fiind astfel primul parc național legal constituit din România.

Parcul are o suprafață de 38.047 ha și este delimitat în trei zone: rezervația științifică Gemenele (cca. 1600 ha), o zonă centrală - parcul propriu-zis și o zonă tampon. Valoarea universală a parcului a fost recunoscută prin programul Omul și Biosfera (MAB) al UNESCO în 1979, prin includerea sa în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei.

Relieful predominant glaciar - adăpostind peste 80 de lacuri glaciare, printre care cel mai adânc (Zănoaga, 29m) și cel mai întins (Bucura, 8.86 ha) - atrage an de an numeroși turiști, în special în sezonul de vară. Cea mai mare pădure naturală de amestec din Europa se află la altitudini joase în aria strict protejată. Această zonă, ce ocupă ceva mai mult de jumătate din suprafața parcului, este acoperită de păduri (molid, fag, brad, mesteacăn, zâmbru), în rest regăsindu-se jnepeniș, pășuni alpine, creste stîncoase, piscuri și povârnișuri acoperite cu grohotișuri și lespezi de piatră. Altitudinea variază între 765m la Gura Zlata și 2509m în vârful Peleaga, alte 19 vârfuri având peste 2000m. Flora este deosebit de bogată, cuprinzând multe specii rare (garofița, flămânzica, darie, anghelină, pelin, floare de colț, sângele voinicului), la fel ca și fauna (capră neagră, cerb, căprior, mistreț, urs, râs, pisică sălbatică, lup, vulpe, jder, bursuc, vidră, marmotă, acvilă, cocoș de munte etc.).

Motivul pentru care a fost creat Parcul Național Retezat în 1935, după opinia prof. Alexandru Borza, a fost că “regiunea superioară a Retezatului trebuie transformată într-un grandios Parc Național, o rezervațiune științifică importantă, prin adăpostirea și apărarea de orice stricăciune a vegetației și a lumii sale animale”.

Conform Legii nr. 462/18.07.2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, PN Retezat are ca scop “protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice”.

Parcul are o administrație proprie (APNR), înființată în 1999, având ca rol principal gospodărirea parcului pentru conservarea biodiversității. APNR este o subunitate a Direc”iei Silvice Hunedoara din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor.

In ultimii ani, PN Retezat s-a confruntat cu mai multe dificultăți ce sunt pe cale să pună în pericol echilibrul ecologic al parcului, în lipsa unor măsuri drastice. Cele mai mari amenințări sunt aduse de pășunatul excesiv, turismul necontrolat și poluarea pe care acesta o generează (îndeosebi cu deșeuri).

Pășunatul reprezintă principalul factor care aduce daune majore biodiversității, prin efectele sale negative, precum:

• degradarea terenului prin tasarea solului cu copitele animalelor;
• degradarea vegetației și distrugerea masivă a florei, diferența putându-se lesne observa prin comparație cu rezervația științifică Gemenele;
• poluarea cu dejecții a apelor potabile, ce poate duce la îmbolnăvirea turiștilor;
• degradarea ireversibilă a solului și vegetației în zona stânelor;
• mari cantități de jneapăn sunt folosite pentru împrejmuirea turmelor de animale, realizarea adăposturilor ciobănești și pentru pregătirea hranei etc.

Există totuși un nivel de suportabilitate a pajiștilor alpine pentru pășunat, dar acesta ar trebui respectat. Ideea de parc presupune un nivel mai redus sau chiar interzicere cu desăvârșire a pășunatului. Cu toate aceste, în PN Retezat, pășunatul s-a intensificat an de an, parcul neavând nici o pârghie legală prin care să acționeze pentru stoparea acestui fenomen.

Turismul necivilizat și necontrolat constituie o altă mare problemă a PN Retezat. Zona centrală este vizitată anual de aproximativ 10.000 de turiști. Efectele negative sunt:

• acumularea de deșeuri (conserve de metal, plastic, sticlă etc.), iar efortul de    curățare este

considerabil;

• camparea în alte locuri decât cele permise, aceasta ducând la imposibilitatea    supravegherii

turiștilor cu privire la tăierea jnepenișului pentru                    foc, distrugerea stratului    vegetal prin

campare, împrăștierea deșeurilor în întregul masiv.

Noul Regulament de organizare și funcționare a parcului, realizat în 2001, reglementează o serie de activități referitoare la managementul parcului, cercetarea științifică, pășunat, construcții, silvicultură, pescuit, serviciul de Salvamont, finanțare și sancțiuni. Referitor la turism, regulamentul prevede următoarele:

• accesul în parc se va face numai pe la Cabanele Gura Zlata, Baleia, Pietrele, Rotunda, Râușor, precum și pe la Stâna de Râu, permițând o mai bună monitorizare a fluxului turistic;
• pe întreaga excursie în parc, turiștii sunt obligați să se deplaseze numai pe potecile marcate;
• camparea este permisă doar în zonele special amenajate de pe lângă cabane, dar este interzisă cu desăvârșire săparea șanțurilor în jurul locurilor de amplasare a corturilor;
  aprinderea focului este permisă doar în vetrele de foc special amenajate în zonele de campare, cu lemne de foc asigurate de administratorii acestor locuri de campare;

în apele curgătoare este interzisă utilizarea detergenților pentru spălarea diferitelor obiecte de uz casnic, precum și scăldatul;

utilizarea diferitelor ambarcațiuni în lacurile alpine, pentru pescuit și agrement, se amendează; pentru accesul câinilor în parc este necesară plata taxei de intrare, pe lângă ținerea permanent în lesă;

vizitarea rezervației științifice Gemenele este posibilă doar cu avizul Academiei Române, printr-un permis special.