Categorie: Economie
Accesări: 933

România are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datorează în parte condițiilor fizico-geografice care includ munți, câmpii, rețele hidrografice majore, zone umede și unul din cele mai vaste sisteme de deltă ale Europei (Delta Dunării). De asemenea, datorită poziției geografice a României, flora și fauna prezintă influențe asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud și componente continental europene dinspre nord-vest. În sfârșit, relativa stabilitate a populației în ultimii 60 de ani, lipsa mecanizării în sectorul forestier și dezvoltarea economică lentă au determinat o exploatare mai redusă a resurselor decât în majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general constă în diversitatea florei și faunei, inclusiv în existența unor populații de lupi, urși, capre negre și râși, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum și în existenta unor extinse habitate forestiere și alpine nealterate, asociate lanțului muntos al Carpaților.

Valoarea capitalului natural al României a impus de-a lungul timpului luarea unor măsuri de protecție a naturii. In prezent, Rețeaua Națională de Arii Protejate include un număr de 579 arii protejate (între care 13 parcuri naționale) ce reprezintă 5,18% din teritoriul României (1.234.710 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute internațional ca Rezervații ale Biosferei în cadrul Programului UNESCO - MAB, și anume: Retezat, Pietrosul Rodnei și Delta Dunării. Ultima este de asemenea înscrisă pe lista Patrimoniului Natural Mondial și pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanță internațională.

Tabelul nr. 1. Situația ariilor protejate în România

Suprafața României

23.839.100 ha

Suprafața ariilor naturale protejate

1.234. 608 ha

Ponderea ariilor protejate în total suprafață

5,18%

Din care:

Delta Dunării ocupă din suprafața țării

2,43%

Sursa: MAPM, 2001

Parcurile naționale, naturale și rezervațiile biosferei dețin în țara noastră o suprafață de 1.132.176 ha și sunt distribuite în teritoriu conform tabelului nr. 2.

Tabelul nr. 2. Distribuția parcurilor naționale, naturale și a rezervațiilor biosferei în România

Parcuri naționale și naturale, Rezervații ale Biosferei

Suprafața (ha) ’

Județ

Balta Mică a Brăilei

17.529

Brăila

Bucegi

32.663

Argeș, Brașov, Dâmbovița, Prahova

Călimani

24.041

Bistrița-Năsăud, Harghita,           Mureș,

Suceava

Ceahlău

8.396

Neamț

Cheile Bicazului - Hășmaș

6.575

Harghita, Neamț

Cheile Nerei - Beușnița

37.100

Caraș-Severin

Cozia

17.100

Vâlcea

Delta Dunării

580.000

Tulcea, Constanța

Domogled - Valea Cernei

60.100

Caraș-Severin, Mehedinți, Gorj

Grădiștea Muncelului - Cioclovina

10.000

Hunedoara

Munții Apuseni

75.784

Alba, Bihor, Cluj

Munții Măcinului

11.321

Tulcea

Piatra Craiului

14.800

Argeș, Brașov

Porțile de Fier

115.655,8

Caraș-Severin, Mehedinți

Retezat

38.047

Hunedoara

Rodna

46.399

Bistrița-Năsăud, Maramureș, Suceava

Semenic - Cheile Carașului

36.664

Caraș-Severin

TOTAL

1.132.174,8

 

Sursa: MAPM, 2001

Din păcate, această Rețea Națională a Ariilor Protejate este doar o "rețea pe hârtie" și nu una pentru care să existe planuri de mangement și care să fie administrată eficient. Singurele zone cu administrație proprie constituită la ora actuală sunt Rezervația Biosferei Delta Dunării, Parcul Național Retezat și Parcul Național Piatra Craiului.

De asemenea trebuie recunoscut faptul că majoritatea ariilor protejate din România s-au autoconservat în condițiile în care intervențiile umane asupra acestora a fost în regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine, există nenumărate exemple în care arii protejate au fost pur și simplu distruse, cu toate că încă mai figurează ca existente.

Totodată, se poate observa că în ultimul timp tot mai multe organizații non-guvernamentale și-au adus într-o oarecare măsură contribuția în protejarea unor arii protejate, chiar dacă nivelul profesional al acestora nu este întotdeauna la nivelul așteptărilor specialiștilor. Dar este la fel de adevărat că în România nu există persoane specializate în domeniu, ci numai în domenii colaterale, fapt pentru care există mari conflicte de idei între silvicultori, biologi, ecologi ș.a.

Există însă unele programe de finanțare internațională venite în sprijinul consolidării ariilor naturale protejate din țara noastră. După proiectul destinat Rezervației Biosferei Delta Dunării, derulat între 1994 și 2000, s-a demarat un proiect denumit “Managementul conservării biodiversității” (1999­2004), care și-a propus, printre altele, înființarea și consolidarea structurilor administrative pentru Parcul Național Retezat și Parcul Național Piatra Craiului, suportul financiar fiind asigurat în cea mai mare parte de Banca Mondială și Guvernul României. De asemenea, în anul 2000, prin începerea derulării proiectelor LIFE, au fost demarate acțiunile pentru stabilirea planurilor de management și a structurilor administrative pentru Balta Mică a Brăilei și pentru rezervația naturală “Mlaștina de la Satchinez”.

In lipsa structurilor administrative proprii, asupra celorlalte arii protejate se exercită de la an la an o creștere accelerată a presiunii antropice, materializată în special prin:

Alte acțiuni demarate care merită menționate se referă la Acordul privind realizarea rezervației transfrontaliere “Delta Dunării și zona inferioară a râului Prut”, încheiat de către țara noastră cu Ucraina și Republica Moldova, precum și la crearea “Coridorului verde al Dunării” alături de Bulgaria, Ucraina și Republica Moldova, în fapt o rețea ecologică de nivel regional în Lunca Dunării.

Deci în prezent, pentru ariile protejate din România, se oferă o nouă șansă pentru a rezolva atât de complexele probleme legate de ariile protejate cum ar fi:

Turismul în Rezervația Biosferei Delta Dunării

Potențialul turistic natural și antropic al Deltei Dunării îi conferă un caracter de unicat în Europa și chiar în lume, atât sub aspect ecologic, cât și al modului de habitat în mediul deltaic, printr- o deosebită varietate și originalitate peisagistică, morfohidrologică și faunistică. Sub aspect turistic, este una din cele mai reprezentative și mai valoroase zone din țară.

Aceste particularități ale deltei au generat declararea sa ca Rezervație a Biosferei, fapt ce a impus unele resticții în practicarea turismului. Astfel, este necesară promovarea doar a acelor forme de turism care să respecte condițiile de protejare și conservare a mediului. Corelate cu motivațiile principale de vizitare a deltei, aceste forme de turism sunt:

■ alte forme de turism - fotosafari, birdwatching, scufundări - sunt din ce în ce mai solicitate, dar dotările corespunzătoare și organizarea nu sunt încă la nivelul pe care îl așteaptă turiștii.

Prin natura sa, întreg teritoriul deltei îndeplinește o importantă funcție turistică. In mod practic însă, în prezent, o activitate turistică mai intensă se desfașoară doar în unele zone. Aceste zone turistice din R.B.D.D. sunt59:

Dezvoltarea și promovarea acestor zone turistice în deltă și a formelor de turism amintite trebuie să țină seama în primul rând de necesitatea protecției echilibrului natural dar și socio-cultural, iar ecoturismul și principiile sale sunt cele care ar trebui avute în vedere. Obiectivul principal al R.B.D.D. fiind acela de a proteja și conserva ecosistemele deltaice și mai ales de a păstra unele zone strict protejate pentru conservarea nealterată a naturii, apare necesară elaborarea unei strategii de dezvoltare a ecoturismului, ca formă optimă de reducere a impactului turismului deltaic asupra resurselor naturale și asupra vieții economico-sociale a comunităților locale. In aceste condiții, o componentă a ecoturismului ce răspunde și nevoilor de dezvoltare economico-socială este turismul rural.

Turismul în parcul Național Retezat

Masivul Retezat, una din cele mai valoroase zone montane din țara nostră, localizat în partea vestică a țării, pe teritoriul județului Hunedoara, a fost recunoscut ca Parc Național încă din anul 1935, fiind astfel primul parc național legal constituit din România.

Parcul are o suprafață de 38.047 ha și este delimitat în trei zone: rezervația științifică Gemenele (cca. 1600 ha), o zonă centrală - parcul propriu-zis și o zonă tampon. Valoarea universală a parcului a fost recunoscută prin programul Omul și Biosfera (MAB) al UNESCO în 1979, prin includerea sa în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei.

Relieful predominant glaciar - adăpostind peste 80 de lacuri glaciare, printre care cel mai adânc (Zănoaga, 29m) și cel mai întins (Bucura, 8.86 ha) - atrage an de an numeroși turiști, în special în sezonul de vară. Cea mai mare pădure naturală de amestec din Europa se află la altitudini joase în aria strict protejată. Această zonă, ce ocupă ceva mai mult de jumătate din suprafața parcului, este acoperită de păduri (molid, fag, brad, mesteacăn, zâmbru), în rest regăsindu-se jnepeniș, pășuni alpine, creste stîncoase, piscuri și povârnișuri acoperite cu grohotișuri și lespezi de piatră. Altitudinea variază între 765m la Gura Zlata și 2509m în vârful Peleaga, alte 19 vârfuri având peste 2000m. Flora este deosebit de bogată, cuprinzând multe specii rare (garofița, flămânzica, darie, anghelină, pelin, floare de colț, sângele voinicului), la fel ca și fauna (capră neagră, cerb, căprior, mistreț, urs, râs, pisică sălbatică, lup, vulpe, jder, bursuc, vidră, marmotă, acvilă, cocoș de munte etc.).

Motivul pentru care a fost creat Parcul Național Retezat în 1935, după opinia prof. Alexandru Borza, a fost că “regiunea superioară a Retezatului trebuie transformată într-un grandios Parc Național, o rezervațiune științifică importantă, prin adăpostirea și apărarea de orice stricăciune a vegetației și a lumii sale animale”.

Conform Legii nr. 462/18.07.2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, PN Retezat are ca scop “protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice”.

Parcul are o administrație proprie (APNR), înființată în 1999, având ca rol principal gospodărirea parcului pentru conservarea biodiversității. APNR este o subunitate a Direc”iei Silvice Hunedoara din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor.

In ultimii ani, PN Retezat s-a confruntat cu mai multe dificultăți ce sunt pe cale să pună în pericol echilibrul ecologic al parcului, în lipsa unor măsuri drastice. Cele mai mari amenințări sunt aduse de pășunatul excesiv, turismul necontrolat și poluarea pe care acesta o generează (îndeosebi cu deșeuri).

Pășunatul reprezintă principalul factor care aduce daune majore biodiversității, prin efectele sale negative, precum:

Există totuși un nivel de suportabilitate a pajiștilor alpine pentru pășunat, dar acesta ar trebui respectat. Ideea de parc presupune un nivel mai redus sau chiar interzicere cu desăvârșire a pășunatului. Cu toate aceste, în PN Retezat, pășunatul s-a intensificat an de an, parcul neavând nici o pârghie legală prin care să acționeze pentru stoparea acestui fenomen.

Turismul necivilizat și necontrolat constituie o altă mare problemă a PN Retezat. Zona centrală este vizitată anual de aproximativ 10.000 de turiști. Efectele negative sunt:

considerabil;

turiștilor cu privire la tăierea jnepenișului pentru                    foc, distrugerea stratului    vegetal prin

campare, împrăștierea deșeurilor în întregul masiv.

Noul Regulament de organizare și funcționare a parcului, realizat în 2001, reglementează o serie de activități referitoare la managementul parcului, cercetarea științifică, pășunat, construcții, silvicultură, pescuit, serviciul de Salvamont, finanțare și sancțiuni. Referitor la turism, regulamentul prevede următoarele:

în apele curgătoare este interzisă utilizarea detergenților pentru spălarea diferitelor obiecte de uz casnic, precum și scăldatul;

utilizarea diferitelor ambarcațiuni în lacurile alpine, pentru pescuit și agrement, se amendează; pentru accesul câinilor în parc este necesară plata taxei de intrare, pe lângă ținerea permanent în lesă;

vizitarea rezervației științifice Gemenele este posibilă doar cu avizul Academiei Române, printr-un permis special.