loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

După maniera în care ele sunt constituite distingem următoarele tipuri de produse turistice prioritar solicitate de către turistul european:

  1. produsele turistice alcătuite de turistul însuși plecând de la elementele constitutive ale vacanței în care el se înscrie. Este cazul - spre exemplu - al campingurilor de la țărmul mării: începând cu cazarea sa, activitățile practicate pe plajă, plimbările în localitate sau excursiile programate în împrejurimi;
  2. produsele turistice dinainte aranjate de către mediul de primire. Este cazul fermelor care propun găzduire asortată cu posibilitatea practicării pescuitului, echitației sau activităților “de la fermă”, precizându-se ansamblul posibilităților oferite turistului în împrejurimi;
  3. produsele turistice alcătuite de un profesionist în turism pentru clientela sa, pornind de la

elemente răspândite sau disparate. Este cazul sejururilor organizate;

  1. produsele turistice “totul inclus ”, răspândite sub numele de “produse forfetare”.

Alcătuite astfel încât încearcă acordarea unui produs complet clientului care să-i satisfacă așteptările și care încearcă echilibrarea componentelor în cadrul unui just raport preț/calitate. Constatăm astfel că europenii sunt atrași de bogățiile naturale și sunt sensibili la “un cost al vieții mai puțin ridicat”.

  • Formele de cazare (găzduire) propuse

Cazarea în spațiul rural este, în majoritatea cazurilor, satisfăcută de mici unități în gestiune hotelieră. Una din asociațiile turismului rural din Franța - numim aici “Gîtes de France”- propunea clienților săi în anul 1994, 50000 de adrese, la țară, munte și mare, iar în 1999: alte 5000 noi adrese peste cele deja existente.[1] Spațiile de cazare - tradiționale sau moderne (păstrând însă elemente ale arhitecturii specifice ruralului și în mare parte zonei în care sunt amplasate) prezentau clasificare de la 1 la 5 spice și erau de următoarele tipuri:

  • Gîte rural: amenajări respectând stilul local, fiind o casă sau o locuință independentă situată la țară, mare sau munte. Se poate rămâne un week-end, una sau mai multe săptămâni, în toate sezoanele. La sosire, proprietarii rezervă o primire personalizată.
  • Chambre et table d’hotes (camere de hotel sau “bed & breakfast” -BB-): este o altă modalitate de a descoperi miile de fețe ale Franței. Turiștii sunt primiți “ca prieteni” la particulari care deschid casele lor pentru una sau mai multe nopți, cu ocazia unei deplasări sau a unui sejur. Reprezintă o modalitate de a redescoperi conviețuirea în spațiul rural, traiul bun și bucătăriile regionale.
  • Gîte d’enfants et Gîte pour adolescents (cuiburi /culcușuri pentru copii): în timpul vacanțelor școlare, copii sunt primiți de familii agreate de “Gîtes de France” și supravegheați de o persoană competentă. Ei împart împreună cu alți copii (maxim 11) viața la țară și profită de odihnă în aer curat.
  • Camping et l’aire naturelle (camping la fermă): situat în general în apropierea unei ferme, terenul unde poate fi instalat/ă cortul sau rulota este amenajat pentru a primi între 6 și 25 de instalații, dispune de instalații sanitare complete; turiștii petrec aici un sejur profitând de liniște și natură.
  • Gîte d’etape și Gîte de sejour: este destinat primirii de călători (pedeștri, călare, cicliști etc.) care doresc să facă o mică oprire înainte de a continua itinerarul propus; este situat în imediata apropiere a traseelor de călătorie, permițând găzduirea de familii sau de grupuri, pentru sejururi sau week-end-uri în mijlocul naturii.
  • Gîte de group - adăposturi rurale de mare capacitate, sunt prevăzute pentru a primi familii sau grupuri (în jur de 20 persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end.
  • Chalets-loisirs (popasuri pe îndelete / popasuri de recreere - odihnă), situate într-un spațiu natural (“în inima naturii”) în grupuri de 3 până la 25, prezintă amenajări pentru maxim 6 persoane. Sunt propuse aici activități diverse : pescuit, ciclism, tir cu arcul etc.[2]

După cum s-a observat în exemplul prezentat se poate discuta deja de o “hotelărie rurală” fără a folosi vorbe mari. Situate majoritatea în comune cu mai puțin de 5000 de locuitori, ele beneficiază de un standard de 1 sau 2 stele și sunt răspândite în întreaga Europă:

Franța - “Logis et ocuberages de France”, dispune de aproape 80 000 camere;

Irlanda - “ Village luns Hotels”, peste 200 camere.

În deceniul opt al secolului nostru au fost realizate în mediul rural dotări de lux, aspect ce nu trebuie neglijat. Dintre acestea amintim dotările “Paradores “în Spania, “Relais et Chateaux” în Franța, “Health Farms” în Anglia.

  • Alte forme de turism rural european

După cum s-a putut constata - din cele prezentate, oferta turistică este foarte variată și se adresează unor segmente de piață diverse. Pe de altă parte se poate vorbi, în paralel cu activitatea turistică rurală, de o preocupare generală pentru activități de salvare a patrimoniului arhitectural rural materializată nu numai în Italia (Toscana), Luxemburg (Grand Duche) ci și în Franța ori Portugalia.

X Formele de agroturism practicate în țări cum ar fi Belgia, Danemarca, Portugalia, Italia, Franța și chiar Germania prezintă în general aceleași forme de cazare. Astfel o inventariere realizată la nivelul CEE în anul 1987, prezenta 15000 de dotări pentru cazare în locuințe ale agricultorilor în Franța, iar la nivelul întregii Comunități peste 30000 de așezăminte.

În ceea ce privește camerele de hotel, numai în Germania acestea se găseau în număr de peste 75000, cifre importante deținând: Anglia, Portugalia, Irlanda, Luxemburg, Grecia, Spania și Belgia.

X Mai puțin reprezentate sunt formele de camping la fermă. În timp ce în Olanda, Franța și Germania este conturată precis aceasta formă de cazare în gospodăriile agricultorilor, în Irlanda nu există, iar în celelalte țări este puțin prezentă. Totuși fermele specializate sunt tot mai prezente în cadrul ofertei turistice rurale. În Germania, Franța, Italia, Olanda numeroase ferme propun forme de găzduire specializate. Întâlnim astfel:

  • ferme specializate în primirea handicapaților;
  • ferme specializate în primirea copiilor;
  • ferme specializate în primirea grupurilor;
  • ferme specializate în primirea claselor speciale de științe naturale(botanică, zoologie, biologie, ș.a);
  • ferme pentru pescari;
  • ferme hipice (ecvestre).

În prezentarea făcută am enumerat doar formele deja consacrate ale turismului rural european. Apreciind că din punct de vedere a consacrării și a continuității activității practicate ne aflăm în fața unui sector deosebit de dinamic și receptiv credem că viitorul ne rezervă surprize deosebit de plăcute, dintre care o parte se vor regăsi chiar în “curtea noastră”.

  • Scurte constatări asupra turismului rural european

În ultima vreme se remarcă o tendință tot mai accentuată de armonizare și centralizare a domeniului în analiză.

La nivel național și european au apărut și se nasc încă (cazul țărilor din centrul și Estul Europei) asociații și federații diverse ale oamenilor implicați în turismul rural. Obiectivul urmărit se pare a fi nu o uniformizare ci dorința de a realiza și consfinți criteriile unei standardizări.

Din cele prezentate s-a conturat tendința generală de clasificare a spațiilor de primire în:[3]

  1. hoteluri rurale;
  2. campinguri rurale;
  3. dotări mobilate rurale;
  4. camere de hotel rurale;
  5. primire la fermă.

Această tendință de specializare prezintă avantajul de a realiza publicații (pliante, cataloage, CD - uri, pagini web, etc.) care să armonizeze criteriile de clasificare - funcție de trebuințele turiștilor - și să orienteze, pe baza tipologiei comune, clientela spre destinațiile rurale. Pentru că așa cum glăsuiește un proverb francez important nu este să cunoști tot ceea ce există, ci mai curând să știi tot ce există ”. În fond ceea ce se dorește este realizarea unei cât mai eficiente comunicări între prestatorii și beneficiarii serviciilor turistice din mediul rural.

 

[1]   * * * - Nouveaux gîtes ruraux 1999, Edite par Gîtes de France Services, Liguge, Poitiers, 1998

[2]   *** - “Gîtes de France, Campagne, Mer, Montagne”, Maison des Gîtes de France, Paris, 1999

[3]   Henri Grolleau - “ Le tourisme rural dans les 12 etats membres de la C.E.E “, Direction Generale des transports (Tourisme) , TER , 1987.

Loading...