loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Turismul rural în țara noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător și mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă - începând cu anii ‘20-’30 ai secolului XX, cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale.[1]

Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupurile de turiști aflați pe litoralul românesc al Mării Negre. A fost un început promițător, căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinul 297/1972, urmare căruia Centrul de cercetare pentru promovare turistică internațională identifică și selectează localitățile rurale reprezentative, pentru satele românești, ce urmau a fi lansate în turism. De comun acord cu oficiile județene de turism și organele administrației locale s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern și internațional circa 118 localități rurale.

Cu începere de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului Turismului numărul 744/1973 se declarau, experimental, sate de interes turistic, denumite sate turistice ”, următoarele 14 localități rurale: Lerești și Rucăr (Argeș), Poiana Sărată (Bacău), Fundata și Șirmea (Brașov), Bogdan Vodă (Maramureș), Tismana (Gorj), Sibiel (Sibiu), Vatra Moldoviței (Suceava), Racoș (Timiș), Sfântu Gheorghe, Murighiol și Crișan (Tulcea), Vaideeni (Vâlcea).

În anul următor, prin decretul 225/1974 se interzice cazarea turiștilor străini în locuințele particulare, satele turistice devenind nefuncționale pentru turismul internațional. Totuși dat fiind faptul că o parte din satele turistice amintite au fost incluse în programele cu caracter cultural și folcloric ale Oficiului Național de Turism “Carpați” București și contractate pe piața externă, se realizează o breșă pentru satele: Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan[2].

Scurta perioadă de “oficializare” a turismului rural nu a făcut posibilă organizarea activității de turism și nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multe localități nu s-au omologat gospodăriile care întruneau condițiile de cazare (Rucăr, Vatra Moldoviței, Vaideeni), în altele cazarea turiștilor români se făcea în mod neorganizat și fără a se ține o evidență (Crișan, Fundata, Rucăr), iar unele localități nu au înregistrat nici o activitate turistică (Tismana, Bogdan Vodă, Vaideeni).

Cu foarte mici excepții, această situație a dăinuit până în anul 1989.

Începând cu anul 1990, interesul pentru turism rural renaște. Iau naștere diverse asociații și organisme care își propun afirmarea și dezvoltarea turismului în zonele rurale. Din rândul acestora le amintim pe cele mai reprezentative:

® Federația Română pentru Dezvoltare Montană (1990), care își propunea sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea și dezvoltarea agroturismului;

® Agenția Română pentru Agroturism (1995) ce își propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internațional de turism;[3]

® Asociația Națională pentru Turism Rural Ecologic și Cultural din România - ANTREC (1994), membră a Federației Europene de Turism Rural (EUROGÎTES); până în prezent s-a dovedit a fi dinamică, performantă și viabilă realizând în mare parte scopurile propuse la fondare.

Urmare a dinamismului activității desfășurate de către ANTREC, săptămânalul economico- financiar “Capital” a acordat asociației premiul Oskar - Capital pentru anul 1995, recunoscând și confirmând prin aceasta “inițiativa cu cel mai mare impact social” a anului.

Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural (ANTREC), reunea la sfârșitul anului 1995 peste 2000 de membri, în 15 filiale. Activitatea turistică s-a desfășurat în cadrul a 1240 echipamente (ferme, pensiuni sau gospodării țărănești), care au atras 18 500 de turiști - din care 3500 de turiști străini - cu un sejur mediu de 4 zile/turist.

Anul următor (1996) a marcat o creștere a dimensiunilor la 25 filiale și ridicarea nivelului calitativ al echipamentelor, serviciilor și a întregii activități. A fost preocupată de ridicarea nivelului pregătirii profesionale a prestatorilor de servicii turistice rurale, prin organizarea de: seminarii, colocvii și cursuri de tehnică turistică și marketing turistic, în mod centralizat sau zonal în regiunile cu circulație turistică însemnată (Brașov, Maramureș, Bucovina, etc.). Tot în anul 1996 a început derularea primului Program Phare pentru turism rural din țara noastră. În cel de-al treilea an de existență (1997) al ANTREC numărul membrilor săi a ajuns la aproape 3 000 iar cel al filialelor la 28. Asociația a reușit editarea primului CD-rom, a primului catalog al pensiunilor și fermelor turistice, a participat la numeroase evenimente promoționale (târguri și expoziții, reuniuni și congrese) a fost preocupată de realizarea unui climat de descentralizare a acțiunilor sale. Anul 1998 a concretizat imaginea ANTREC-ului în: cei peste 2.500 membri, organizați în 30 de filiale județene; mai mult de 1.000 de pensiuni turistice și agroturistice - omologate și clasificate; aproximativ 150.000 turiști români și străini, cu un sejur mediu de 4zile. În rândul preocupărilor generale ale asociației se înscriu și: editarea anuală a catalogului național al pensiunilor turistice și agroturistice, finalizarea sistemului național informatizat de rezervare și racordarea sa la sisteme similare din țările membre EUROGÎTES, prezența în pagini de Internet. O problemă vitală ce se dorește realizată în cel mai scurt timp este cea a implementării unui sistem viabil de asigurări pentru turiștii ce practică turismul rural, pentru pensiunile și fermele turistice, pentru gazde și pentru gospodăriile acestora.

Activitatea susținută din primii ani ai mileniului III au condus ANTREC-ul la o structură formată din 30 de fdiale județene, în care activează peste 2 500 membri, ce-și desfășoară activitatea în peste 1 000 echipamente turistice, clasificate și omologate.[4] Din punct de vedere al dispersiei teritoriale se poate vorbi de o anume concentrare regională a zonelor in care se regăsesec pensiuni ANTREC, ele fiind prezente în aproximativ 780 de sate.[5]

Legat de strategia dezvoltării turismului rural în țara noastră ANTREC și Ministerul Turismului au optat pentru creșterea calității prestațiilor. Pentru soluționarea cu operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea și promovarea turismului rural în România a fost constituită, prin Ordinul Ministrului Turismului 59/iulie 1995, Comisia tehnică pentru dezvoltarea turismului rural. Din această comisie făceau parte specialiști de la ministerele și instituțiile care-și pot aduce o contribuție în acest domeniu: Ministerul Agriculturii și Alimentației, Ministerul Tineretului și Sporturilor, Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul Național de Formare Managerială în Turism, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și Ministerul Educației Naționale.[6]

Preocupări, din ce în ce mai concrete, pentru sprijinirea acestui domeniu nou de activitate economică au manifestat: Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului și Sporturilor, Ministerul Educației și Cercetării (fost al Învățământului, precum și al Educației Naționale) și însuși Guvernul României.

Urmare firească a interesului general a fost:

  • Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, Delta Dunării și litoralul Mării Negre (Ordonanța Guvernului nr. 62/24 august 1994),
  • Ordinul Ministrului Turismului nr. 20/1995 referitor la normele și criteriile de clasificare a pensiunilor și fermelor agroturistice.

Pe lângă cele prezentate până acum, considerăm că nu lipsită de importanță este existența, în momentul de față, a unui număr important de firme ce desfășoară activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Dintre acestea amintim doar câteva: “Branimex” și “Ovidiu Tour” Bran (Brașov), “Daraguș” Balvanyos (Covasna), “Trans Tour” Praid (Harghita), “Bio San Art” (Suceava), “Montana Service” Vidra (Vrancea).

 

[1]    Glăvan Vasile -”The Rural Tourism”, Romanian Tourism Magazine, nr. 4/1995, M.T., I.C.T., București, 1995

[2]   prin intermediul unei ordonanțe a fostei puteri politice (Cancelaria CC a PCR)

[3]   Istrate, I., Bran Florina - ”Agroturismul în România”, Tribuna Economică, nr. 32/1995, pag. 26

[4]    Pompei Cocean, Gheorghe Vlăsceanu, Bebe Negoescu - “Geografia generală a turismului”, Editura Meteor Press, București, 2002, pag.220

[5]    * * * - Catalogul național al pensiunilor turistice și agroturistice ANTREC 2002

[6]    Teianu Viorel -”O șansă pentru satul românesc”, Revista română de turism, nr.4/1995, pag.4, MT-I.C.T., București, 1995

Loading...