loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Cu toate că specialiștii s-au pronunțat corect în ceea ce privește enumerarea atuurilor unor astfel de “așezări rurale pitorești bine constituite, situate într-un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiții și cu un bogat trecut istoric, care în afara funcțiilor politico-administrative, sociale, economice și culturale proprii îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului și funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită"''1', nu putem fi de acord decât cu ideea practicării turismului în spațiul rural, în zonele rurale, în sate și în nici un caz cu ideea transformării localităților rurale în “sate turistice” cu iz de muzeu și atmosferă artificială.

Încercând realizarea unei analize comparate prin prisma experienței turismului european, considerăm că sfera activităților turistice prestate în mediul rural românesc trebuie lărgită de la simpla oferire de cazare la:

  • etalarea produselor gastronomice populare;
  • agrement și animație specific zonelor sătești;
  • transport cu mijloace tradiționale;
  • pelerinaje către lăcașuri de cult consacrate;
  • vizitarea atelierelor meșteșugărești, etc.

Toate cele prezentate pot și este necesar să constituie componentele produsului turistic rural românesc, cunoscut fiind faptul că produsul turistic în general reprezintă “un amalgam de elemente tangibile și intangibile, concentrate într-o activitate specifică și cu o destinație specifică”}16

În condițiile în care considerăm oferta turistică ca un total al produselor turistice existente la un moment dat, e necesar a completa analiza de mai sus cu afirmația profesorului elvețian Krippendorf, ce consideră oferta “un mănunchi de elemente materiale și imateriale oferite consumului și care ar trebui să aducă unele foloase cumpărătorului adică să-l satisfacă^}1'1 Continuarea este oferită de cunoscutului specialist elvețian Hunzicker care preciza că “oferta turistică este o combinație de elemente materiale și servicii”11^, unde rolul principal este jucat de servicii, fără a fi neglijate nici aspectele legate de prestator sau infrastructură.

Revenind la țara noastră considerăm că soluția actualului moment de impas economic - respectiv a perioadei de tranziție, o poate reprezenta agricultura în strânsă legătură cu sectorul terțiar (serviciile). Așadar activitatea tradițională a zonelor rurale împletită cu cea complementară - într-o formă cu multiple implicații socio-economice, turismul rural (respectiv componenta sa sectorială agroturismul) pot conduce la o renaștere a satelor românești.

Ținând cont de generosul patrimoniu turistic existent cu precădere în spațiul rural și de minima sa utilizare - în momentul actual - apreciem că produsul turistic rural este insuficient valorificat. Pentru o mai temeinică analiză, vom face o trecere în revistă a patrimoniului turistic din spațiul rural românesc.

În interiorul Europei - fie că este amintită în zona Europei Centrale, fie că este numită ca făcând parte din grupul țărilor estice - România a rămas o țară mai puțin eminamente agrară, dar sigur rurală (mai mult de 50% din teritoriu și populație aflându-se în afara urbanului)[1] [2] [3] [4] [5]. Țară în care civilizația rurală, cu tot ce ține de aceasta - pozitiv și negativ - s-a conservat uimitor.

Cadrul natural și modul de “viață la țară” sunt cel mai aproape de imaginea tradițională care a putut fi conservată în Europa Occidentală.130 În plus, comunitățile umane, deși aparent scoase din filele cărților de istorie, sunt vii. Mai mult satul, indiferent de spațiul geografic în care se situează, constituie expresia legăturii omului cu natura, reprezentând un cadru de așezare umană plurifuncțională.131

Aceste aspecte sunt relevate și din vizitarea celui mai mare muzeu în aer liber din Europa, Muzeul Satului din București, ori de ecomuzeele din: Dumbrava Sibiului, Râmnicu Vâlcea și Baia Mare. Aceleși simțăminte le avem atunci când privim exponatele prezente în muzee unice din Câmpulung Moldovenesc (lemnului) și Sighetul Marmației (măști și artă populară). Și acestea sunt doar câteva exemple legate de perpetuarea tradițiilor rurale în țara noastră.

Vom aborda în continuare patrimoniul turismului rural românesc din unghiul de vedere al grupării de specialiști - geografi și economiști, cercetători ori analiști ai fenomenului turistic - ce includ în noțiunea de patrimoniu: potențialul turistic (natural și antropic), baza tehnico-materială turistică (dotările turistice și structurile de primire), serviciile turistice și infrastructura tehnica generală.

 

[1]   Istrate, I., Bran Florina - ””Agroturismul în România”, Tribuna Economică, nr. 31/10. 08. 1995, pag. 16

[2]   Medlik, H. -”The product formulation in tourism”, AIEST, Tourisme et marketing, nr. 13/1995

[3]   Krippendorf,J. -Marketing et tourisme”, Etudes de tourisme, Editions Herbert Langet Cie S.A., Berna, 1971

[4]   Hunzicker,W. -”Betribswirtschaftsiehre des Fremdenverkehre”, Vol. I, Berna, 1959

[5]    *** - ”România Turism ‘96”, Pagini Naționale, București, 1996 (54,3 % rural/1991)

  • *** - ”Qperațiunea Satele Românești - rețea turistică”, Au pays des villages roumains, Bruxelles, 1995
  • Nicolae Brașoveanu - ”Economia agriculturii montane”, Editura Academiei Române, București, 1995
Loading...