loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Ţinând cont de faptul că numeroase ţări nu posedă o infrastructură adecvată pentru a asigura controlul alimentelor astfel încât să se protejeze sănătatea consumatorilor contra pericolelor pe care acestea ar putea să le prezinte şi contra fraudelor, Comisia Codex Alimentarius a adoptat în cea de-a 13-a sesiune a sa (decembrie 1985), Codul deontologic al comerţului internaţional cu bunuri alimentare.

În redactarea Codului, Comisia Codex Alimentarius a pornit de la câteva premise esenţiale:

■ o alimentaţie adecvată, inofensivă, de calitate din punct de vedere al salubrităţii şi loialităţii este indispensabilă pentru a ajunge la un nivel de viaţă acceptabil. Această cerinţă este proclamată în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de ONU la 10 decembrie 1948 şi conform căreia se precizează: „Orice persoană are dreptul la viaţă, la libertate, la securitatea persoanei sale. Orice persoană are dreptul la un nivel de trai îndestulător pentru a-şi asigura sănătatea şi bunăstarea sa şi a familiei sale, în special cu privire la alimentaţie, îmbrăcăminte, locuinţă, îngrijire medicală, precum şi la serviciile sociale necesare";

  • mărfurile alimentare constituie articole de bază ale comerţului internaţional, calitatea lor fiind stabilită prin uzanţe comerciale, legislaţii alimentare, precum şi practici de control al alimentelor din diferite ţări;
  • achiziţionarea alimentelor absoarbe o parte substanţială din veniturile consumatorilor, în special a persoanelor cu venituri mici care constituie grupa cea mai vulnerabilă şi pentru care garantarea unor produse fără pericol şi protecţia împotriva practicilor comerciale neloiale îmbracă o importanţă capitală;
  • în lumea întreagă există preocupări crescânde faţă de inocuitatea alimentelor şi contaminarea acestora prin poluare ecologică, faţă de falsificări şi alte practici comerciale neloiale, faţă de pierderile de alimente şi în general faţă de ameliorarea calităţii produselor alimentare şi a stării de nutriţie a populaţiei;
  • numeroase ţări nu dispun încă de o legislaţie alimentară şi de o infrastructură de control al alimentelor suficient de bine puse la punct pentru a le permite protejarea, în mod convenabil, a importatorilor lor şi împiedicarea pătrunderii de alimente periculoase sau de proastă calitate;
  • Organizaţia Mondială a Comerţului, prin instrumentele sale, reprezintă un mijloc adecvat în reglementarea comerţului internaţional.

Pornind de la obiectivele principale ale Comisiei Codex Alimentarius (protejarea sănătăţii consumatorilor şi asigurarea loialităţii practicilor folosite în comerţul alimentar, ca şi facilitarea schimburilor internaţionale de produse alimentare datorită elaborării şi analizării definiţiilor şi exigenţelor referitoare la produse alimentare), se consideră că un cod deontologic al comerţului internaţional cu alimente s-ar putea constitui într-un cadru general acceptat în vederea realizării unei cooperări mondiale practice şi efective pentru atingerea scopurilor enunţate.

Codul stabileşte reguli deontologice pentru toţi cei ce participă la comerţul alimentar internaţional. Principiul de bază al activităţii comerciale mondiale cu bunuri alimentare trebuie să fie acela al dreptului fiecărui consumator la alimente inofensive, de calitate salubră şi loială, la protecţie contra practicilor comerciale neloiale.

Accesul la comerţul internaţional este interzis tuturor produselor alimentare care conţin sau poartă o substanţă într-o cantitate considerată toxică sau în orice alt mod periculoasă pentru sănătate, care constă în întregime sau parţial într-o substanţă alterată, descompusă, vătămătoare sau străină sau în orice alt mod improprie consumului uman, care sunt falsificate, etichetate sau prezentate într-o manieră falsă, înşelătoare, care sunt vândute, preparate, ambalate, depozitate sau transportate pentru comercializare în condiţii neigienice.

Comisia Codex Alimentarius recomandă elaborarea şi aplicarea unor norme alimentare naţionale specifice şi adaptate, având în vedere faptul că cel mai bun mod de a uniformiza protecţia consumatorilor şi de a asigura comercializarea ordonată a produselor alimentare constă în acceptarea normelor alimentare elaborate de ea sau în adaptarea celor naţionale la aceste recomandări internaţionale. Conform Codului deontologic, produsele alimentare trebuie să facă în permanenţă obiectul unor practici igienice raţionale, asemănătoare cu cele descrise de codurile de utilizare elaborate în cadrul Comisiei.

Alte dispoziţii particulare ale Codului se referă la:

  • etichetarea produselor alimentare preambalate şi a celor vândute în vrac,
  • utilizarea şi comercializarea aditivilor alimentari,
  • limitarea conţinutului de reziduuri de pesticide, de contaminanţi microbiologici sau de altă natură prezenţi în alimente,
  • iradierea alimentelor şi controlul alimentelor iradiate.

Recomandările, standardele şi codurile de utilizare la care fac

trimitere dispoziţiile cu caracter particular sunt analizate pe parcursul expunerii.

În mod special, pentru grupele de populaţie vulnerabilă şi regiunile geografice în care se manifestă diferite forme ale malnutriţiei, Codul subliniază importanţa declarării unei reale valori nutritive a produselor alimentare, mai ales a celor prelucrate, astfel încât afirmaţiile despre valoarea nutritivă să nu inducă în eroare publicul consumator. De altfel,

Comitetul Codex pentru etichetare a elaborat liniile directoare generale despre alegaţii care au fost aprobate de către Comisie şi publicate în vol.1 Codex Alimentarius.

În absenţa unor legislaţii alimentare, prescripţii, proceduri administrative şi juridice în vigoare în ţara importatoare sau a unor dispoziţii conţinute în acordurile bilaterale sau multilaterale semnate între ţara importatoare şi cea exportatoare, exigenţele Codex pot fi luate în considerare ca referinţe tehnice la încheierea contractelor dintre părţile participante la comerţul internaţional cu bunuri alimentare.

Aplicarea acestui document incumbă guvernele ţărilor în care este necesar să se instituie o legislaţie alimentară şi o infrastructură de control al alimentelor, fiind obligatorie în mod special guvernelor ţărilor exportatoare, precum şi tuturor celor care lucrează în comerţul internaţional cu alimente. El trebuie promovat de guverne în jurisdicţiile lor teritoriale, în conformitate cu procedurile juridice şi administrative naţionale, reglementând astfel conduita exportatorilor şi importatorilor.

În situaţii speciale (de foamete sau alte cazuri de urgenţă) în care nu este posibilă o aplicare de dorit a anumitor dispoziţii, autorităţile competente ale ţărilor donatoare şi ale celor beneficiare şi care sunt însărcinate cu controlul alimentelor pot decide fixarea unor criterii convenabile ambelor părţi, fără să încalce însă restricţiile fundamentale de inocuitate şi securitate a alimentelor.

Răspunzând obiectivelor pentru care a fost creată Comisia Codex Alimentarius şi scopurile pentru care a fost elaborat Codul deontologic al comerţului internaţional cu produse alimentare, principiile generale şi particulare ale acestui document trebuie să stea la baza schimburilor comerciale cu alimente dintre state, ca ansamblu de reguli şi uzanţe etice care le reglementează, luându-se în seamă, fără îndoială, evoluţia factorilor ce ţin de igienă, de inocuitate şi de comerţ în general. Participanţii la comerţul internaţional cu produse alimentare se consideră legaţi moral prin codul respectiv, angajându-se voluntar în susţinerea aplicării sale în interesul general al societăţii.

Loading...