loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Apariţia unor efecte metabolice nedorite induse de dezechilibre alimentare a dus la conştientizarea importanţei actului de nutriţie, ceea ce a implicat fundamentarea comportamentului alimentar pe principii sănătoase şi a determinat segmente semnificative de consumatori să se îndrepte spre alimente cât mai pure din punct de vedere biologic, spre aşa-numitele produse biologice. Acestea pot purta şi denumiri similare: produse ecologice, produse organice, deşi sunt diferenţe terminologice destul de sensibile între aceste denumiri.

Pentru a putea satisface cerinţele acestor segmente de consumatori, statele trebuie să plaseze agricultura biologică în centrul politicilor de dezvoltare pentru stimularea activităţilor de producţie, prelucrare şi comercializare.

Agricultura biologică utilizează metode specifice, cum sunt: fertilizarea solului cu îngrăşăminte organice, acoperirea solului (pentru asigurarea protecţiei împotriva uscării lui), folosirea de îngrăşăminte naturale minerale (fosfaţi, praf de rocă, calciu provenit din var, îngrăşăminte din alge marine), rotaţia culturilor, pentru evitarea deteriorării solului, arături uşoare şi nu foarte adânci, înlăturarea paraziţilor prin mijloace biologice.

Alimentele biologice sunt produse exclusiv naturale, obţinute fără utilizarea de îngrăşăminte chimice şi pesticide, ce respectă integral procesele biologice şi ecologice, şi în consecinţă, sunt certificate de un organ agreat (terţe părţi) pentru a purta eticheta „bio", care atestă că au fost obţinute conform standardelor recunoscute pentru agricultura biologică.

În SUA au fost introduse standarde privind producţia şi manipularea produselor agricole biologice, aplicabile întregului lanţ logistic, de la fermier până la consumator. Aceste standarde sunt aplicabile şi operaţiunilor intermediare. Conform standardelor respective sunt determinate patru categorii de produse biologice:

  • 100% biologice, desemnând produsele care nu conţin decât ingrediente produse biologic;
  • biologice, însemnând produsele ce conţin 95% din ingrediente produse biologic (raportat la masa produsului);
  • preparate cu ingrediente biologice, semnificând produsele ce conţin mai mult de 70% ingrediente biologice, dar maxim trei componente produse biologic pot fi specificate pe eticheta principală a ambalajului;
  • produse transformate conţinând mai puţin de 70% ingrediente produse biologic, iar termenul „biologic" nu mai poate fi înscris pe eticheta principală a ambalajului, dar în lista de ingrediente de pe ambalaj se pot specifica componentele care sunt produse biologic.

Începând din octombrie 2002, mărfurile din primele două categorii, produse în SUA sau în străinătate, care răspund exigenţelor Programului Naţional Biologic al Departamentului Agriculturii din SUA, pot purta marca „USDA Organic Seal" (certificare biologică a Departamentului agriculturii) pe ambalaj. Tot de la această dată, toate produsele etichetate ca biologice, oricare ar fi originea lor, trebuie certificate conform regulilor Programului Naţional Biologic al Departamentului Agriculturii din SUA, de către un organism agreat. Piaţa alimentelor biologice este în continuă extindere, nu numai în SUA, dar şi în multe dintre ţările europene şi de pe alte continente.

Şi în România a fost elaborat cadrul legislativ şi instituţional de bază în domeniul produselor ecologice, armonizat parţial cu reglementările

Uniunii Europene, necesar dezvoltării agriculturii ecologice. Aceste reglementări sunt:

■=> Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice din 17 aprilie 2000, aprobată prin Legea nr. 38 din 7 martie 2001;

■=> Hotărârea de Guvern nr. 917 din 13 septembrie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG nr. 34/2000;

■=> Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 70/2002 privind constituirea Comisiei pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în România.

Alimentele biologice au un rol fundamental în asigurarea şi menţinerea sănătăţii omului, având funcţii de autorefacere mult mai importante decât cele semnalate până în prezent şi o valoare igienică superioară celorlalte tipuri de alimente.

Regimul produselor alimentare ecologice este reglementat din anul 2000. Producţia ecologică este definită ca însemnând obţinerea de produse agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză, în conformitate cu regulile de producţie ecologică stabilite, care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi sunt atestate de un organism de inspecţie şi certificare înfiinţat în acest scop. Producţia agroalimentară ecologică are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate şi echilibrate, care asigură protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor.

Produsele ecologice sunt reprezentate de produsele obţinute şi etichetate astfel încât să informeze cumpărătorul că produsul şi/sau, după caz, ingredientele din produs au fost obţinute în conformitate cu metode de producţie ecologică. De asemenea, în Ordonanţa nr. 34/2000 sunt definiţi termenii de specialitate şi sunt stabilite condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească metodele de producţie ecologică utilizate în obţinerea produselor respective.

Alimentaţia ecologică are valenţe trofice, sanogenetice şi social- economice de necontestat. Acestea derivă din condiţiile specifice create pentru cultivarea plantelor şi creşterea animalelor într-un mediu înconjurător special, dar şi pentru obţinerea produselor prelucrate. Intercorelarea factorilor ecologici cu alimentaţia constituie o premisă a creşterii securităţii alimentare. Realizarea echilibrului nutriţional pe „piaţa metabolică" a organismului uman implică, pe lângă echivalenţa dintre necesităţile fiziologice şi aportul de nutrienţi din alimente şi îndeplinirea cerinţelor ecologice ale alimentaţiei.

Loading...