loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Locurile „încorporează” anumite obiceiuri, tradiții, elemente unice de geniu, mai mult decât suma caracteristicilor umane și naturale din care sunt alcătuite. Conceptul francez de „pays” sau cel similar german de „landschaft” au deschis posibilitatea tratării locurilor ca produse, deoarece pleacă de la premisa că locurile sunt mai mult decât locații pentru fenomene sau arene în care se desfășoară activitățile, ci sunt și creații ale imaginației umane. Chiar încă din 1898, Ratzel[1] privea locurile ca fiind un rezultat al creației instabile, promovabile, entități imaginabile care erau „vândute” de către autoritățile interesate de „consumul” lor. Locurile pot fi văzute ca niște afaceri, aplicându-li-se marketingul strategic (Kotler et al. 1999, 2002; Ashworth & Voogd, 1990, 1994; Bailey 1989; Berg et al. 1990, 2002; Braun 1994; Gold & Ward 1994; Rainisto 2001; Hankinson 2001). Se consideră că locurile pot fi “comercializate” în același mod sofisticat ca produsele sau serviciile. Instrumentele folosite în marketing pot fi transferate marketingului de loc. Mai mult, provocarea la nivel global de a marketa locurile nu a fost niciodată mai mare ca în prezent.

Chiar dacă no țiunea de marketing de loc este mai nouă, principiile sale au fost aplicate cu mult timp înainte de creionarea conceptului ca atare.

Încă de la începutul anului 1850, „vânzarea” locurilor a devenit o caracteristică distinctă de atragere a locuitorilor în Vestul Sălbatic. Stațiunile de pe litoralul Franței și Marii Britanii au fost promovate intensiv la începutul anului 1900 pentru a atrage turiști (Arnold & Kuusisto, 2000; Gold & Ward, 1994). Înaintea marketingului de loc, „vânzarea” locurilor era forma dominantă de promovare a locațiilor, formă bazată predominant pe diverse tipuri de publicitate.

Așa cum am văzut în capitolul 1, marketingul de loc este aplicabil la mai multe niveluri: națiune, regiune, oraș. Aici ne interesează elemente specifice marketingului de loc la nivel de oraș, ca posibil element de influență la crearea unei imagini de țară.

În anii ’80 au apărut numeroase rapoarte care priveau orașele ca ansambluri de probleme economice nerezolvate, surse de stagnare socială și din ce în ce mai puțin guvernabile. În aceste condiții, marketingul de loc oferea șansele a noi posibilități de dezvoltare, îmbrățișate cu mult interes pentru promisiunea lor de noutate.

Principalele caracteristici de succes ale unui oraș sunt considerate a fi de diferiți autori (Castells & Susser, 2000; Castells & Hall, 1994; Castells & Himanen, 2001; Sanchez, 1997):

  • orașele de succes conduc procesul de trecere de la industrie la servicii. Orașele care au fost cândva industriale sunt restructurate pentru a face față erei serviciilor;
  • în interiorul sectorului serviciilor, creșterea subsectoarelor cu valoare adăugată înaltă apare ca un indicator de succes;
  • noile tehnologii, în special tehnologiile informaționale și de comunicare și creșterea serviciilor oferite de producători sunt legate de dezvoltarea sistemelor de producție flexibile (activitate terțiară);
  • inovațiile fundamentale sunt dependente puternic de existența mediilor informaționale și tehnologice foarte bine dezvoltate, în principal urbane;
  • orașele de succes sunt mai inovative și au rate de creștere mai înalte ale industriilor high-tech decât orașele lipsite de succes, iar firmele high- tech au rate de creere de locuri de muncă și de creștere a cifrei de afaceri peste medie;
  • pe termen lung, cele mai competitive orașe la nivel internaționale vor fi cele care vor oferi cea mai bună calitate a vieții locuitorilor lor.

Kotler et al. (1999) consideră că produsul-loc cuprinde patru componente, în funcție de perspectiva din care este privit:

  1. Locul văzut ca un Designul estetic urban relevă în mare măsură „spiritul locului” și relatează despre loc, deoarece reflectă modul în care valorile și deciziile se împletesc în problemele cu privire la dezvoltare.
  2. Locul văzut ca infrastructură. Compatibilitatea infrastructurii elementare cu mediul natural influențează arhitectura urbană, dar nu poate garanta dezvoltarea locului, deși absența ei este un dezavantaj major. Planificarea strategică de marketing trebuie să ia serios în considerare infrastructura, a cărei dezvoltare trebuie să fie armonizată cu prioritățile de dezvoltare generale ale locului.
  3. Locul ca furnizor de servicii. Ca și arhitectura locului și infrastructura, locurile de succes au nevoie de servicii publice bune, care pot fi comercializate ca atracția primordială a locului. Programe pentru creșterea siguranței, educației și atracțiilor trebuie dezvoltate.
  4. Locul văzut ca recreere și divertisment. Acestei funcții îi servesc restaurantele, parcurile, grădinile zoologice, terenurile de sport etc.

Într-un studiu al strategiilor de dezvoltare economică a locurilor din cele mai bogate regiuni au fost identificate de către Barcleys (2002) șase domenii, pe care trebuie să se concentreze strategiile economice și de dezvoltare pentru a construi avantaje competitive pentru un loc:

  • crearea lidership-ului regional printr-o viziune, coordonare și finanțare comună;
  • concentrarea resurselor regionale în puncte regionale (parcuri științifice, tehnologice etc.);
  • susținerea întreprinzătorilor locali;
  • cooperarea educației cu mediul de afaceri;
  • implicarea comunității;
  • construirea de legături naționale și internaționale pentru a dezvolta noi piețe și pentru a exploata oportunități de atragere de investiții străine.

Infrastructurile puternice de telecomunicații și zonele logistice dezvoltate pe baza celor dintâi sunt considerate factori indispensabili pentru succes (Borja & Castells,1997).

 

[1] F. Ratzel (1898), „Deutschland: einfuhrung” in die Heimatkunde Grunow, Leipzig

Loading...