loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Privit în corelație cu ansamblul economiei naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului global. În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului în România, așa cum este prevăzut în strategia de dezvoltare[1], rezultă din următoarele aspecte:

  1. resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul din sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;
  2. exploatarea ș i valorificarea complexă a resurselor turistice însoțite de o promovare eficientă pe piața externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balanței de plăți externe;
  3. turismul reprezintă o piață sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;
  4. turismul, prin efectul său multiplicator, acționează ca un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri și servicii care antrenează o creștere în sfera producției acestora, contribuind în acest mod, la diversificarea structurii sectoarelor economiei naționale;
  5. dezvoltarea armonioasă a turismului pe întreg teritoriu contribuie la creșterea economică și socială și la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind și o sursă importantă de sporire a veniturilor populației. Politica de dezvoltare regională urmărește în principal:
  • diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate și pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată);
  • preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
  • îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene și de acces la instrumentele financiare de asistență pentru țările membre (fonduri structurale și de coeziune);
  • corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperării interregionale, interne și internaționale, care contribuie la dezvoltarea economică și care este în conformitate cu prevederile legale și cu acordurile internaționale încheiate de România.
  1. turismul reprezintă un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale, prin extinderea ariei ofertei specifice și crearea de locuri de muncă în mediu rural, altele decât cele tradiționale, ameliorând condițiile de viață și sporind veniturile populației locale;
  2. în condițiile respectării și promovării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare și valorificare al potențialului cultural, istoric, folcloric și arhitectural al țărilor;
  3. prin adoptarea unei strategii de dezvoltare turistică durabilă și impunerea unor măsuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenței umane (apă, aer, floră, faună, ecosisteme etc.), turismul are în același timp și o vocație ecologică;
  4. pe plan social, turismul se manifestă ca un mijloc activ de educare și ridicare a nivelului de instruire și civilizație a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populației.

Având ca termen de referință dotările factoriale și dinamica economico- socială, principalele obiective generale ale strategiei de dezvoltare a turismului românesc[2] sunt:

  • crearea unei oferte turistice diversificate și competitive prin susținerea dezvoltării investițiilor interne și internaționale, care să conducă la creșterea volumului activității turistice și, respectiv, a circulației turistice;
  • stimularea dezvoltării ofertei turistice de calitate care să permită creșterea încasărilor - în lei și valută - a contribuției sectorului turistic în PIB și a veniturilor nete ale populației, precum și sporirea gradului de absorbție a forței de muncă;
  • crearea condițiilor de integrare a turismului din România în tendințele de dezvoltare mondiale și europene etc.

Între obiectivele specifice se pot menționa:

  • creșterea numărului de turiști străini cu 10% anual;
  • sporirea contribuției turismului la formarea PIB, în perioada 2007-2013, la 6%;
  • creșterea anuală a numărului de turiști români cu 5%;
  • crearea unui număr de peste 350 mii de noi locuri de muncă în sectorul turistic, în perioada 2007-2013.

Analiza stadiului actual al turismului românesc și studiul punctelor slabe ale acestuia indică clar principalele acțiuni necesare pentru revigorarea industriei și pentru a o sprijini în atingerea obiectivelor și viziunii. Aceste acțiuni pot fi rezumate astfel:

  • structurile instituționale ale sectorului public ce beneficiază de personal profesionist și de resurse corespunzătoare trebuie să lucreze în parteneriat cu asociațiile din sectorul privat;
  • cercetarea piețelor, a segmentelor, a clienților și a canalelor de comunicație;
  • planificarea integrată a turismului care va duce la modernizarea, dezvoltarea și prezentarea produselor turistice pentru a veni în întâmpinarea cerințelor și așteptărilor pieței;
  • educație și instruire pentru a asigura industriei la toate nivelurile, personal orientat către client, profesionist și cu aptitudini corespunzătoare;
  • marketing orientat pentru a stabili locul României ca destinație preferată.

Într-o mai mare sau mai mică măsură, aceste acțiuni trebuie aplicate în toate segmentele turismului românesc - produse, destinații, servicii etc. Acestea includ: turismul de litoral, City breaks, tururi și geoturism, turism balnear, turism activ și turism de tineret, turism cultural, turism de afaceri, turism rural și ecoturism, educație și pregătire în turism, cazare, atracții, transport, informare turistică, marketingul destinațiilor, controlul calității, planificare, mediu, cadrul juridic, promovarea investițiilor și servicii de consultanță.

În baza cercetării potențialului piețelor turistice internaționale și a situației/perspectivei în legătură cu principalele produse turistice ale României au fost identificate 20 piețe turistice de interes major pentru România. Urmare a analizei principalelor piețe turistice internaționale, Autoritatea Națională pentru Turism (2006)[3] a grupat piețele turistice potențiale în trei categorii majore:

  1. Piețe Turistice de Prioritate Maximă: Germania, Marea Britanie, Ungaria, Olanda, Belgia, Țările Scandinave, Statele Unite ale Americii, Austria
  2. Piețe Turistice de Prioritate Medie: Franța, Italia, Israel, Polonia, Cehia, Spania, Rusia, Turcia
  3. Piețe Turistice de Perspectivă: Ucraina, Canada, China, Japonia.

 

[1] *** Guvernul României (2005), Strategia de dezvoltare economică a României între 2007-2013, București, pp. 6-7, Planul național de dezvoltare 2007-2013, București, 2005, p.3 și Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, Strategia pentru dezvoltarea turismului în România, la http://www.mturism.ro/fileadmin/mturism/studii_nationale/Strategie_ANT_01.08.2006.pdf

[2] *** Ministerul pentru întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, Strategia pentru dezvoltarea turismului în România http://www.mturism.ro/fileadmin/mturism/studii_nationale/Strategie_ANT_01.08.2006.pdf

Din 2007, Autoritatea Națională pentru Turism a devenit departament în cadrul Ministerului pentru întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale

Loading...