1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Practica a demonstrat că nu există organizații productive prospere care să nu acorde atenția cuvenită aprovizionării. Achizițiile, aprovizionările constituie o parte importantă a funcției comerciale a oricărei firme, deoarece aceste activități sunt definitorii pentru însăși desfășurarea producției firmei, de acest segment al activității depinzând realizarea și comercializarea unui produs sau a unui serviciu de calitate, la un preț rezonabil.[1]

Aprovizionarea, ca formă a circulației mărfurilor, are rolul asigurării ritmice și în timpul optim, a necesarului de mijloace de producție. În sensul său cel mai larg aprovizionarea include orice achiziție de bunuri și servicii efectuată de un consumator; această activitate presupune existența unui vânzător, a cumpărătorului și a unui preț satisfăcător pentru ambele părți.[2]

Fluctuația prețurilor determină ca procesul de planificare financiară să fie foarte dificil, influențând în majoritatea cazurilor decizia firmelor spre schimbarea furnizorilor și/sau a factorilor de producție.[3]

În societățile comerciale de turism și alimentație procesul de satisfacere a trebuințelor de bunuri și servicii, cuprinde activități cu caracter de aprovizionare tehnico-materială și cu mărfuri (materii prime, materiale, echipamente de produc-ție ș.a.m.d.), în vederea desfășurării în condiții optime a proceselor producției culinare, a prestărilor de servicii și desfacerii mărfurilor către consumatori, într-un cuvânt a întregului proces de producție.

Conducerea modernă a activităților din domeniul turismului impune cunoașterea căilor și mijloacelor prin care se pot perfecționa până la optimizare activitățile cu un consum mare de muncă vie și materializată. În plus este nevoie permanent de informații care prin conținutul lor specific să împiedice perturbațiile sau factorii perturbatorii ai procesului de aprovizionare.[4] [5]

Activitatea de management a aprovizionării include și ordonarea logică a următoarelor procese:

  • cercetarea cererii de mărfuri și servicii a populației;
  • stabilirea necesarului de produse (în volum și structură);
  • identificarea principalilor furnizori, contactarea acestora pentru cunoașterea posibilităților de acoperire a necesarului stabilit;
  • determinarea căilor optime de aprovizionare;
  • încheierea contractelor;
  • stabilirea și asigurarea mijloacelor de transport (eventual contractarea acestora);
  • calcularea lotului optim de aprovizionat (pe produs sau grupă de produse);
  • organizarea activității de recepție cantitativă și calitativă a produselor aprovizionate [6]

Buna organizare a activităților de aprovizionare implică desfășurarea unei activități bine structurate, complexe de identificare și descriere a produsului dorit (specificația de produs[7]), totul corelat cu studiul atent al potențialilor furnizori. Această activitate este plină de responsabilitate și se reflectă în plan financiar, conducând atât la raționalizarea cheltuielilor acestui compartiment, cât și la creșterea sau scăderea profitului înregistrat de întreaga organizație.

Specialiștii apreciază că în funcție de domeniul de activitate, respectiv tipul de afacere avut în vedere, nivelul cheltuielilor compartimentului de aprovizionare poate oscila între 25 % și 85 % din fiecare unitate monetară de venit din vânzări. Comparativ cu fabricanții, angrosiștii sau detailiștii, firmele din domeniul prestațiilor de servicii cheltuiesc mai puțini bani pentru activitățile de aprovizionare, față de venitul realizat din vânzări.

Legat de buna organizare și desfășurare a aprovizionării, tot mai multă atenție este acordată achiziției. Achiziția reprezintă cumpărarea materiilor prime, materialelor, serviciilor și a echipamentelor necesare, de calitatea cerută, în cantitatea potrivită, la un preț rezonabil, la timpul potrivit(de obicei cât mai aproape de data lansării în fabricație sau în vânzare), de la furnizorul sau angrosistul potrivit. Drept urmare se consideră că o achiziție judicioasă poate minimiza nu numai costul bunurilor produse și apoi vândute ci și costul achiziției însăși. Studiile realizate în acest domeniu au reliefat faptul că 1% economie în achiziții generează aceeași cantitate de profit suplimentar ca și o creștere de 10 % în 8 vânzări.

 

[1]  Rusu Costache (coord.) - Managementul afacerilor mici și mijlocii, Editura Logos, Chișinău, 1993, pag. 359

[2]   Manolache M., Moraru I. - Managementul micilor afaceri, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996, pag. 52

[3]   Dalotă M., Donath Liliana - Managementul firmei prin planul de afaceri, Editura Sedona, Timișoara, 1997, pag. 32

[4]  Emilian R. - Management în servicii, Editura ASE, București, 1995, pag. 3

[5]  Pricop M., Drăghici C-tin - Sisteme moderne în managementul aprovizionării, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 9

[6]  Emilian R.- op. cit., pag. 4

[7]  Vasile D. - Tehnici de negociere și comunicare, Editura Expert, București, 2000, pag. 293

Loading...