1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Deși activitățile de aprovizionare fac parte din rândul activităților auxiliare ale unei firme din domeniul turismului și alimentație, acestea joacă un rol deosebit de important în economia oricărei societăți comerciale deoarece prin aportul lor susțin desfășurarea în bune condițiuni a activității de bază. Realizarea prestațiilor turistice necesită utilizarea unor resurse materiale a căror asigurare nu poate fi realizată decât prin desfășurarea unui ansamblu de activități grupate în cadrul procesului de aprovizionare. Aprovizionarea firmelor turistice presupune: stabilirea necesarului de aprovizionat, alegerea furnizorilor, negocierea și derularea contractelor (transportul, recepția, depozitarea, plata furnizorilor etc.) ș.a. [1]

Activitatea de aprovizionare reunește, și în turism, ansamblul atribuțiilor prin care se asigură procurarea materiilor prime, materialelor, combustibilului, echipamentelor de producție, ca și a altor factori de producție necesari realizării obiectivelor societății comerciale; precum și organizarea corespunzătoare a depozitării resurselor materiale, a distribuirii lor în cadrul organizației, gestionarea rațională a stocurilor de materii prime, materiale, combustibil, semiproduse și/sau semipreparate .9

Organizațiile productive din turism se aprovizionează cu bunuri și servicii în concordanță cu specificul activităților de prestații turistice specifice asigurate. În principal firmele turistice se aprovizionează cu:

  • echipament turistic și hotelier (mobilier, aparatură electrică și electronică);
  • mașini și utilaje necesare prestațiilor din sectorul alimentației (mașini de gătit și de păstrare a alimentelor și băuturilor, mobilier pentru servirea mesei etc.);
  • materii prime și materiale necesare realizării preparatelor culinare;
  • mărfuri vândute în cadrul procesului de prestare a serviciilor (dulciuri, băuturi alcoolice și nealcoolice, produse din tutun, efecte poștale ș.a);
  • echipament pentru agrement și divertisment[2] [3].

Pentru această activitate funcție de dimensiunea și organizarea firmelor, mărimea compartimentelor care asigură desfășurarea activităților de aprovizionare variază, dar oricare ar fi aceasta de reținut este necesitatea asigurării personalului de specialitate.

  • Organizarea aprovizionării în societățile comerciale în turism și alimentație

Procurarea și furnizarea la momentul oportun a bunurilor, echipamentelor, materiilor prime, a consumabilelor și a produselor intermediare de calitatea, tipul, sortimentul și dimensiunea necesară, sunt tot atât de importante în sfera serviciilor turistice ca și activitatea de producție propriu-zisă, căci fără acestea activitatea organizației nici nu se poate derula. Tocmai de aceea o atenție specială trebuie acordată:

  1. subcontractanților,
  2. datelor de aprovizionare,
  3. verificării produsului aprovizionat.[4]

Colectivul însărcinat cu realizarea aprovizionării este stabilit, ca număr și atribuțiuni, în concordanță cu particularitățile activității de producție a fiecărei societăți în parte.

Astfel:

  • atunci când costul materiilor prime, materialelor, combustibililor, ș.a.m.d. are o pondere importantă în costul produsului sau serviciului, iar firma se situează în zona celor din zona superioară a eșalonului mijlociu, angajații însărcinați pentru activitatea de aprovizionare vor forma un compartiment, distinct organizat și se vor plasa în subordinea managerului / directorului general ;
  • în condițiile în care activitatea de aprovizionare este relativ simplă și constantă ca volum, prețurile sunt stabile, iar societatea comercială este mijlocie, compartimentul de aprovizionare se poate plasa în subordinea managerului / directorului de producție;
  • pentru firmele în cadrul cărora aprovizionarea este simplă, iar materialele se revând după o prelucrare redusă și fără costuri mari, compartimentul de aprovizionare se poate plasa în cadrul compartimentului vânzări.

Pentru buna funcționare a compartimentul de aprovizionare se recomandă gruparea principalelor sarcini pe următoarele activități:

  • achiziție recepție (va include specialiști pe echipamente, materii prime, materiale, piese de schimb, etc.);
  • transporturi (atribuții privind stabilirea tarifelor și întocmirea documentelor de transport);

■ lucrări de birou (ținerea evidenței în domeniul aprovizionării, a ofertelor și prețurilor, lansarea comenzilor, întocmirea facturilor, urmărirea aprovizionării).

Luându-se în calcul importanța acestei activități cât și posibilitățile moderne de raționalizare a muncii utilizând computerul, este util a se constitui baze de date care să înglobeze principalele informații, pornindu-se de la documentele principale:

J specificațiile de materiale;

J cererile de materiale;

J specificațiile furnizorilor;

J cererile pentru trimitere de oferte;

J ofertele furnizorilor;

J comenzile de aprovizionare;

pe baza acestora vor fi organizate evidențe privind:

  • materialele de aprovizionat;
  • furnizorii potențiali (grupați pe feluri de materiale);
  • prețurile materialelor;
  • ofertele (prețuri, termene, bonificații acordate, restricții, etc.);
  • comenzile lansate;
  • livrările neexecutate .12

În general achiziționarea materialelor îmbracă una din următoarele forme:

  • aprovizionarea pentru o perioadă determinată - se realizează pentru materialele cu un consum relativ constant și în cantități reduse;
  • aprovizionarea în ritmul apariției cerințelor - pentru materialele cu consum intermitent;
  • aprovizionarea frecventă în cantități mici, utilizată în perioadele de instabilitate a prețurilor - în general pentru materialele la care nevoile sunt incerte, iar prețurile fluctuează în limite largi;
  • aprovizionarea pentru materii prime - pentru care există organizate burse de mărfuri;

aprovizionarea în scopuri speculative - sunt achiziționate cantități de materiale mai mari decât cele necesare în perioadele când se consideră că prețurile sunt la nivel scăzut, în scopul obținerii ulterior a unor profituri superioare.

În condițiile unei complexități din ce în ce mai mari a produselor, dorinței de a fi primul pe piață, producției just-in-time și a unei piețe globale tot mai atente la calitate[5] [6], noile sisteme de management al calității, iau în calcul - la elaborarea planului calității - activitatea de aprovizionare. În concordanță cu acestea aprovizionării îi revin sarcini exprese privind:

  • produsele importante de aprovizionat;
  • sursa de aprovizionare și cerințele legate de aceasta;
  • metoda, evaluarea, selecția și controlul subcontractanților;
  • necesitatea unui plan al calității subcontractanților, în vederea satisfacerii  cerințelor  regulamentare aplicabile pentru aprovizionarea produselor și serviciilor[7].

Urmare firească a creșterii competitivității și a exigențelor consumatorilor, inclusiv în turism, companiile mari include între inițiativele lor strategice și managementul aprovizionării. Astfel sunt alocate resurse importante depar-tamentului de aprovizionare, în scopul gestionării și dezvoltării unei baze care să ofere un avantaj concurențial prin îmbunătățirea:

  • disponibilității,
  • calității,
  • livrării,
  • costului total.

Dorința managerilor acestor societăți este de a realiza o circulație cât mai rapidă, mai bună, mai ieftină, a materialelor și informațiilor. Obiectivul major fiind existența unui nivel al stocurilor destul de mare pentru a asigura o alimentare, a secțiilor sau a vânzărilor, neîntreruptă și ritmică, iar livrarea produselor să se realizeze la timp.

Datorită dificultăților și problemelor perioadei actuale, este necesară o perfecționare a managementului aprovizionării ca și o operaționalizare a principalelor sale atribuții. În momentul de fața, în concordanță cu preocupările generale pentru creșterea calității activității în general, precum și a activității manageriale, în special, mulți manageri întocmesc planuri ale calității, ce au printre preocupări inclusiv probleme ale aprovizionării.

Principalele atribuții ale aprovizionării unei organizații productive din turism sunt similare cu cele ale celorlalte societăți comerciale ce operează în cadrul pieței contemporane.

Din rândul acestora enumerăm:

  • participarea la elaborarea strategiei și politicii comerciale a firmei;
  • corelarea necesarului, a programului de aprovizionare, a comenzilor la furnizori cu volumul, structura și eșalonarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili;
  • luarea în considerare a inflației și a blocajului financiar în dimensionarea resurselor financiare și stabilirea modalităților de utilizare a lor;
  • elaborarea necesarului de aprovizionare al firmei;
  • emiterea de comenzi la furnizori;
  • încheierea de contracte economice cu furnizorii;
  • urmărirea și realizarea contractelor economice;
  • asigurarea dimensionării judicioase a stocurilor, adoptarea de măsuri pentru evitarea formării de stocuri supra normative și preîntâmpinarea rupturilor de stoc;
  • depozitarea materiilor prime și materialelor[8].

După cum am constatat aprovizionarea este indispensabilă oricărei activități economice productive. Ea capătă însă o importanță sporită în cazul societăților comerciale din turism, datorită ponderii însemnate a resurselor materiale în costul producției, dar mai ales datorită largii game sortimentale de produse necesare satisfacerii aspirațiilor turiștilor, iar nu de puține ori (mai ales în ultimul timp) datorită fluctuațiilor mari pe planul cerere-ofertă.

  • Particularități ale activității de aprovizionare în cadrul organizațiilor economice productive din sfera turismului

Activitățile desfășurate în cadrul prestațiilor turistice necesită un complex și laborios proces decizional, secondat de asigurarea unor mijloace de producție, ce include o gama foarte largă de bunuri, inclusiv alimentare, ce asigură condițiile desfășurării și materializării producției turistice în general, a celei culinare în mod special, a desfacerii și a satisfacerii necesităților de consum ale turiștilor.

Aprovizionarea în turism are o serie întreagă de particularități, ce diferă de la:

  • o etapă la alta a nivelului de evoluție a structurii turistice, respectiv societății turistice(înființare sau fondare, construcție, reabilitare sau modernizare, ridicare a nivelului de clasificare, etc.);
  • o dimensiune la alta, implicit de la un nivel de clasificare la altul al echipamentelor turistice;
  • o dimensiune la alta a fluxului turistic, respectiv de la un sezon la altul;
  • o zonă geografică la alta, respectiv de la o altitudine/latitudine/ longitudine la alta;
  • un segment de clientelă la altul (influențat printre altele de:

venituri, obiceiurile de consum, tradiții, cultură, religie etc., toate reunite în cadrul stilului de viață iar alimentar în structura piramidei nutriționale[9]') și nu în ultimul rând de la o modalitate la alta de ierarhizare a «plăcerilor simple» (ale simțurilor, ale bogăției, ale îndemânării, prieteniei, bunei reputații, puterii, milei,               bunăvoinței,      reavoinței,      cunoașterii,       memoriei,

imaginației, speranței, asocierii și alinării durerii) de către fiecare grup de turiști în parte[10].

Luând în calcul cele de mai sus și încă alte particularități ne enunțate, datorită manifestării lor doar în mod sporadic, constatăm că unitățile turistice trebuiesc asigurate, prin intermediul activităților de aprovizionare, și cu bunuri necesare dotării:

  1. spațiilor de cazare (mobilier, aparatură electrotehnică și electronică, instalații de încălzire și sanitare, covoare, lenjerie etc.);
  2. unităților de alimentație (utilaje comerciale de producție, păstrare, expunere și desfacere, mobilier pentru saloanele de servire și terase, veselă, tacâmuri, inventar moale ș.a.).

Așadar acestea pot fi mijloace de producție și mărfuri. Din rândul mărfurilor amintim:

  • băuturile nealcoolice și alcoolice;
  • dulciuri și produse asociate;
  • produsele cosmetice;
  • articolele de genul celor destinate suvenirurilor;
  • produse de tutun și însoțitoare ale acestora;
  • ziare, reviste, vederi și efecte poștale.

Mărfurile sunt de obicei comercializate prin intermediul recepțiilor sau al spațiilor comerciale special afectate unor astfel de activități.

Abordând dintr-o altă optică problematica aprovizionării societăților comerciale turistice, cea a naturii produselor aprovizionate, respectiv produse alimentare și nealimentare vom constata modalități diferite și/sau specifice de stabilire a necesarului de aprovizionat și contractat, condiții deosebite de transport, manipulare, recepție și depozitare. Din acest punct de vedere pentru produsele nealimentare (mobilierul, instalațiile diverse, utilajele, obiectele de inventar, combustibilii ș.a.) necesarul de aprovizionat se stabilește luându-se în calcul:

  1. noile capacități de producție și servire ce urmează să fie date în exploatare în perioada viitoare;
  2. posibilitățile de îmbunătățire a condițiilor de confort în spațiile de cazare și alimentație;
  3. gradul de uzură al utilajelor, mobilierului și obiectelor de inventar aflate în dotarea unităților.

Pentru produsele nealimentare contractarea se face, de obicei, direct cu producătorii, iar transportul se realizează cu mijloace nespecializate proprii sau închiriate.

Pentru produsele alimentare aprovizionarea este influențată de:

  1. cererea populației;
  2. natura produselor (gradul de perisabilitate, condițiile speciale de transport și depozitare etc.).

Contractarea produselor alimentare se poate realiza:

  1. direct de la producători - mai ales pentru:
  2. mărfurile cu un grad ridicat de perisabilitate (pâine și produse de panificație, carne și preparate din carne, lapte și brânzeturi ș.a), ori cele agroalimentare;
  3. cele cu un consum zilnic ridicat fabricate în aceeași localitate cu unitatea turistică (băuturi nealcoolice - sucuri, răcoritoare etc.; băuturi slab alcoolice).
  4. prin intermediari - pentru mărfurile cu un sortiment complex sau pentru cele aduse:
  5. din alte localități (băuturi alcoolice îmbuteliate; brânzeturi; pește; legume și fructe; conserve din: carne, pește, legume și fructe; țigări etc.);
  6. de import (fructe exotice; fructe de mare; brânzeturi speciale; condimente; cafea și ceai; băuturi; țigări etc.).

Transportul poate fi făcut, de la caz la caz, cu mijloace proprii, ale furnizorului sau închiriate; în multe cazuri cu mijloace de transport special amenajate sau dotate, aflate în concordanță cu caracteristicile mărfurilor, ce nu trebuiesc afectate sau modificate.

În managementul aprovizionării deciziile optime sunt adoptate pe baza unor criterii, menite a crește eficiența economică a activității de bază, din rândul cărora amintim:

  • •C mărimea reducerilor comerciale și financiare (rabaturi[11], remize[12], riturnuri[13]);

J costul aprovizionării;

J calitatea produselor;

J promtitudinea livrăruii;

J raportulpreț/calitate.

Toate cele de mai sus se vor reflecta, sub o formă sau alta, în produsul sau serviciile turistice oferite de firma de turism în cauză.

 

Rusu Costache (coord.) - op.cit., pag. 359

[2]     Ovidiu Niculescu, Ion Verboncu - Management, Editura Economică, București, 1996, pag. 212

[3]    Olteanu Valerică - Economia întreprinderii de servicii, ASE, București, 1994, pag. 53

[4]    Tricker Ray - ISO 9000 pentru întreprinderi mici și mijlocii, Editura ALL Beck, București, 1999, pag. 43

[5]     Russu Corneliu - Managementul Întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Expert, București, 1996, pag. 301-305

[6]     Harrington.H. J și Harrington J. S - Management total, Editura Teora, București, 2000, pag. 261

[7]    Tricker Ray - op.cit., pag. 98

[8]    Ovidiu Niculescu, Ion Verboncu - op.cit., pag. 212

informații     suplimentare pe internet: http://vm. cfsan.fda.gov/label.html sau

http://www.oldwayspt.org/ html/p_med.htm

[10]   Gary S. Becker - Comportamentul uman - o abordare economică, Editura ALL, București, 1998, pag. 144

[11]   acordată mărfii cu defecte de calitate

[12]   acordată pentru vânzări mai mari decât volumul convenit sau pentru poziție preferențială

[13]   acordată la sfârșitul anului, pentru cumpărări repetate ce depășesc o valoare dată

Loading...