1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Analizarea procesului de aprovizionare, într-o viziune de la general la particular, pe fondul restructurării-specializării, contribuie în mod evident la diminuarea riscurilor de a greși, indiferent sub ce formă[1] tocmai datorită faptului că, în cadrul componentelor sistemului global, raportarea se realizează la sistemul sau subsistemul în care se integrează și prin care acționează în scopul asigurării producției de bunuri și servicii consumatorilor.

Tratat prin prisma unor sisteme moderne de management, procesul de aprovizionare, oferă posibilitatea de a dispune de imaginea realității asupra utilității sau inutilității unor informații, care amplifică sau perturbă sistemul în sine, sau poate numai parțial și lipsit de importanță. În opinia specialiștilor în rândul sistemelor moderne de management al aprovizionării regăsim:

  • aprovizionarea Centru de gestiune - Profit;
  • aprovizionarea în condițiile asigurării riscurilor;
  • aprovizionarea participativă;
  • aprovizionarea în sistem mixt;
  • aprovizionarea - centru de asigurare materială;
  • aprovizionarea în rețea partenerială[2]

Introducerea sistemelor moderne de management al aprovizionării este sprijinită de utilizarea la scară tot mai mare a tehnicilor, echipamentelor și sistemelor de calcul electronic. Astăzi comerțul electronic a trecut de nivelul simplelor comenzi pe Internet, de ziua aniversară a unui prieten sau a unui membru al familiei, la „comercializarea electronică a bunurilor și serviciilor, livrarea prin rețea a bunurilor, transferul electronic a foilor de expediție, marketingul direct și service-ul în garanție și post-garanție.”[3]

Sistemul Aprovizionarea Centru de gestiune — Profit, comparativ cu alte sisteme de aprovizionare prezintă o serie de avantaje din rândul cărora amintim:

  • dispunerea de un buget de cheltuieli alocat scopului de a achiziționa, de la furnizori agreați, auditați, resursele pentru producție(materii prime, echipamente tehnice, subansambluri, bunuri, servicii ș.a.m.d) în condițiile precizate, în exclusivitate de caietul de sarcini și alte documente ajutătoare convenite de parteneri;
  • specializarea la un înalt nivel de competență pe întreg traiectul răspunderilor(gestiune,        cercetarea         pieței,         cumpărări), aprovizionare, studii de produs etc., prin promovarea permanentă a noului;
  • asigurarea unei autonomii, respectiv a dreptului și calității de a contacta direct partenerii, în numele și pentru interesele agentului economic, nefiindu-i indiferente propriile interese;
  • calitatea de a negocia direct cu furnizorii, având libertatea de a acționa de așa manieră încât obținerea de prețuri sub limita mandatului acordat, poate aduce profituri substanțiale;
  • dreptul de a fundamenta strategia de lucru pentru perioade de gestiune sau perioade mari de timp, de a acționa în întregul sistem, pentru înfăptuirea în cele mai bune condiții a prevederilor programelor de derulare a obiectivelor de aprovizionare.

Buna funcționare a unui sistem de Aprovizionarea Centru de gestiune - Profit este susținută de o structură complexă cuprinzând:

  • compartiment de marketing-cumpărări;
  • compartiment de negocieri prețuri - încheiere contracte - plăți către furnizori și analiza eficienței;
  • grupe operaționale de derulare a programelor de aprovizionare - cooperare;
  • compartiment de studii produs - auditare furnizori - urmărirea fezabilității;
  • compartiment de logistică - mijloace de manutanță - transporturi materiale;
  • depozite materiale - piese - subansamble.25 [4]

Noul sistem Aprovizionarea în condițiile asigurării riscurilor propune eliberarea atât a furnizorului cât și a cumpărătorului de stresul surprizelor, apărute pe fondul lipsurilor calitative ale resurselor primite de la furnizori. Obiectul unei astfel de forme de aprovizionare este reprezentat de cererea și oferta de risc, concretizată printr-un contract de vânzare- cumpărare.

Sistemul este operabil în relație directă furnizor- cumpărător(producător), dar și prin intermediar, însă în această situație cel de-al treilea partener - o firmă -agent de asigurare - în baza unei înțelegeri preia riscurile la producător, urmare a relațiilor acestuia cu furnizorul, ce-și asumă obligația plății către intermediar a primelor de asigurare, în condițiile convenite. Introducerea și generalizarea unui astfel de sistem ar putea armoniza relațiile de lucru între furnizori și cumpărători-producători, generând noi acte/fapte de producție și comerț, care să pună la baza lor răspunderea/responsabilitatea pentru lucru bine făcut, element irevocabil al progresului general.

Legat de sistemul aprovizionării participative este cunoscută aplicarea sa, în cadrul unor condiții și avantaje, în situații în care altă modalitate de realizare ne există. Aprovizionarea participativă este caracterizată de implicarea partenerilor furnizori direct în mecanismul pieței, pentru realizarea scopului urmărit, în condiții de uzanță acceptate de cumpărători. Sistemul este pus în mișcare tocmai de interesele ambelor părți, ce conduc în cele din urmă la manifestări specifice ale:

  • producției care desfășurându-se pe mai departe în spațiul de acțiune al cumpărătorului, devine obiect al preocupărilor partenerilor angajați în sistem;
  • relațiile dintre parteneri, bazate pe interese comune, sunt orientate spre realizarea obiectivului ce a cerut cooperarea;
  • responsabilitatea, teoretic revine producătorului - care urmează a se aproviziona, practic se împarte între toți cei care participă la realizarea obiectivului, proporțional cu gradul de participare și specificul fiecăruia.

Aprovizionarea în sistem participativ conduce la implicarea cu răspunderi însemnate a furnizorului, în asigurarea resurselor pentru producție, cerută de regimul și dimensiunea intereselor, de care este direct legat.

În cazul aprovizionării în sistem mixt , după cum se bănuiește activitatea este fundamentată pe combinarea formelor și modalităților, în cadrul unui sistem complex, astfel încât să răspundă în condiții de eficiență, din toate punctele de vedere cerințelor producției.[5]

Sistemul combină formele, regulile și factorii, unitar și secvențial, la intensități și momente diferite, având drept scop final continuitatea și uniformitatea traseului depozit-fabricație, al circuitului de aprovizionare. În abordarea aprovizionării în sistem mixt pot fi luate în considerare trei modalități de livrare a mărfurilor în cadrul circuitului furnizor - cumpărător:

  1. flux direct de la furnizor(vânzător) - cumpărător;
  2. flux indirect cu centrul de pregătire preparare - logistică;
  3. flux indirect cu magazin avansat.[6]

Fiecare dintre aceste fluxuri generează forme diferite de manifestare a sistemului de aprovizionare, care însă au ca specific organizatoric două poziții de manifestare pentru asigurarea resurselor necesare consumatorului pentru producție, cea de cumpărător respectiv de intermediar.

În ceea ce privește sistemul de aprovizionarea - centru de asigurare materială, acesta încearcă transpunerea în practică a dezideratului asigurării resurselor la momentul oportun. Pentru aceasta sistemul preia în totalitate răspunderea pentru bunul mers al producției la dispoziția căreia lucrează, implicându-se efectiv pe piața furnizorilor. Sistemul este agreat în egală măsură de consumatori și de furnizorii care nu reușesc să stabilească relații directe cu consumatorii. Drept urmare sistemul organizează o rețea proprie de colectare și asigurare a resurselor materiale de la un număr mare de furnizori, cu potențial de livrare variabil și amplasați diferit în raport cu consumatorii.

Sistemul prezintă o serie de avantaje dintre care amintim: raționalizarea distanțelor din relațiile cu furnizorii; descentralizarea sistemului de colectare și depozitare a resurselor;

mutarea centrului de greutate a tuturor operațiunilor legate de recepția cantitativă-calitativă, la sediul producătorului, în zona de rezidență a furnizorilor, respectiv la centrele de colectare ale cumpărătorului;

■f limitarea la o dimensiune rațională a spațiilor de depozitare- păstrare, mărfuri destinate consumului productiv și în multe cazuri, eliminarea totală a stocurilor intermediare;

J reducerea cheltuielilor de: încărcare, descărcare și identificare a surselor de aprovizionare;

J o mai bună gospodărire a materialelor pe perioada existenței lor în stoc, la nivelul centrului de asigurare materială sau la nivelul consumatorului.

Funcționarea sistemului este susținută de o serie de subdiviziuni și subunități, precum cele de:

  • marketing-cumpărări,
  • fundamentare și încheiere contracte,
  • strategie și fundamentare prețuri,
  • negocieri,
  • grupe operative de derulare a aprovizionării,
  • transporturi,
  • depozite și centre de colectare asigurare materială.

Ultimul dintre sistemele moderne de aprovizionare prezentate este aprovizionarea în rețeapartenerială (colaborare). Sistemul nu este o formă de manifestare rigidă, rigid structurată în cadrul unui program bine structurat și dimensionat din punct de vedere tehnic și economic. Pentru aplicarea sistemului este însă necesară respectarea a două principii:

  1. independența funcțională, comercială și juridică a fiecăruia dintre parteneri;
  2. asistență comercială, financiară, managerială, juridică ți de altă natură, acordată fără nici o discriminare de către organele abilitate de lege sau de agenții economici specializați, conform principiului “la aceeași valoare, aceeași calitate'”.

În condițiile economiei de piață oricare dintre sistemele moderne de aprovizionare prezentate își pot demonstra viabilitatea și eficiența, în concordanță cu interesele fiecărui agent economic în parte. Noile condiții de logistică, permit vehicularea, prelucrarea și interpretarea unui volum mare de informații. Aceste activități trebuie sprijinite mai mult, și în țara noastră, de rețele de calculatoare.

 

[1]      fundamentări, contractări, contractări, aprovizionări, depozitări

[2]      Pricop Mihai, Drăghici Constantin - Sisteme moderne în managementul aprovizionării, Editura Tribuna Economică, București, 1999, pag. 9

[3]      Pleșea Doru Alexandru - Domotica, Editura ASE, București, 2000, pag. 152

[4]    Pricop Mihai, Drăghici Constantin - op.cit., pag. 12-20

[5]     Isachen Arne Jon, HamiltonB. Carl, Gylfason Thorvaldur - Să înțelegem Economia de piață, Editura Oscar Print, București, 1992, pag. 80-196

[6]    Pricop Mihai, Drăghici Constantin - op.cit., pag. 135-159

Loading...