Tipărire
Categorie: Economie
Accesări: 52
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Traficul de marfă sau pasageri reprezintă frecvența cu care au loc operațiuni de transport pe un anumit traseu. Volumul de trafic reprezentând mărimea traficului comensurată într-un punct al traseului sau pe o secțiune a acestuia, exprimată în tone forță sau număr de pasageri.

Calcularea volumului traficului într-un punct al traseului se realizează după următoarea relație:

Vt = V1 + V2 + V3 + V4

unde: V1 + V2 = traficulpropriu-zis

V3 + V4 = traficul de tranzit

În mod similar poate fi calculat volumul traficului pe un sector sau secțiune de traseu, cu precizarea că se va realiza însumarea celor două componente ale traficului pe ambele sensuri ale acestuia.

Curenții de trafic reprezintă volumul de trafic deplasat în condiții date, pe un sens al traseului și într-un anumit interval de timp (unitate de timp).

Practica a demonstrat că în general volumul traficului și al curentului de trafic înregistrează neuniformități în timp și pe sensurile aceleiași direcții de transport. Repartizarea neuniformă a volumului de mărfuri sau pasageri, în timp sau sensuri, influențează modul de utilizare a resurselor economice

Managementul activităților de transport în turism servicii ale transportatorilor, în special utilizarea capacității de transport a vehiculelor.

1 Criterii de distribuire a curenților pe mijloace de transport

Decizia privind alegerea mijlocului de transport este luată, de obicei, la nivel macroeconomic, în concordanță cu oferta transportatorilor și ținând cont de cerințele beneficiarului/beneficiarilor, determinate de natura mărfurilor, exigențele comerciale ș.a.

Repartizarea curenților de mărfuri sau pasageri provine și din necesitatea satisfacerii cererilor de transport prin posibilitățile de transport, în condiții de eficiență economică. Managementul activităților de transport trebuie să realizeze o corelare rațională a cererilor diferențiate de transport cu posibilitățile/mijloacele diversificate de transport. Corelarea judicioasă a trebuințelor cu mijloacele constituie o componentă a activității de distribuire a sarcinilor de transport pe diferite mijloace de transport.

Stabilirea criteriilor de distribuire are în atenție următoarele cerințe:

Necesitatea exercitării activităților de transport este generată de lipsa sau prisosul unor mărfuri și produse într-un anumit loc sau zonă, ca și de dorința sau trebuința de a se deplasa a anumitor persoane. Luând în calcul pe lângă aceasta și diferențierea conținutului “încărcăturii” constatăm necesitatea diferențierii mijloacelor de transport pornindu-se de la:

Diferențierea mijloacelor de transport este o replică la diferențierea nevoilor și asigură o bună adecvare la condițiile transportului. În luarea deciziei privind alegerea unui vehicul pentru o anumită trebuință un rol important revine medierii prin intermediul criteriilor ce asigură corelarea simultană a nevoilor de transport cu valorificarea avantajoasă a exploatării fiecărui mijloc de transport existent, în parte.

Încercând prin această optică să realizăm o clasificare a criteriilor de distribuire a mijloacelor de transport vom constata că acestea sunt: economice și extraeconomice.

Din rândul criteriilor economice putem menționa:

În ceea ce privește criteriile extraeconomice se poate face aprecierea că au un caracter restrictiv deoarece acestea țin seama de:

Funcție de sfera de cuprindere a activităților de transport acestea pot fi:

Criteriile restrictive au rolul de a face trierea preliminară în procesul de alegere a mijlocului de transport, în rest decizia fiind luată în raport de criteriile economice. Spre deosebire de criteriile restrictive - ce conțin o interdicție sau o indicație în enunț - criteriile economice se concretizează în costuri sau distanțe critice[5].

2 Selectarea mijlocului de transport în funcție de criteriile economice

În momentul de față - cel al revenirii la o economie normală de piață - avem de a face cu existența unui număr mare de transportatori și de tipuri de mijloace de transport. Alegerea mijlocului de transport în aceste condiții are în vedere selectarea celui mai avantajos prin prisma preț/calitate a prestației.

În țara noastră modurile de transport feroviar, rutier și naval dețin ponderea cea mai mare în totalul mărfurilor transportate. Drept urmare cele mai multe alegeri au în atenție cele trei tipuri consacrate de mijloace de transport: vagonul, autovehiculul și nava. În luarea deciziilor privind alegerea unui mijloc de transport sau a altuia, un rol important revine criteriilor restrictive. Din rândul acestora trebuie reținute câteva, grupate în funcție de mijlocul de transport acceptat față de mijlocul de transport respins.

  1. Criterii restrictive ce impun mijlocul de transport feroviar în detrimentul celui rutier:
  1. Criterii restrictive ce impun mijlocul de transport auto în detrimentul celui feroviar:
  1. Criterii restrictive ce impun mijlocul de transport feroviar în detrimentul celui naval:

Atunci când avem de luat o decizie privind alegerea mijlocului de transport pe o relație de transport servită de două sau trei mijloace de transport diferite, trebuie să pornim de la verificarea situației locale în zona expeditorului, destinatarului sau în parcurs. Este posibil ca anumite condiții determinate de factori naturali să facă imposibilă una sau mai multe căi de circulație și din această excludere să ne rămână o singură posibilitate. Dacă nu acționează situații restrictive, vom analiza, corelând cu mărimea cheltuielilor de transport și manipulare, concertat și cu cerințele comerciale ale transportatorului. În raport de cheltuielile corelate cu cerințele de calitate (durata transportului, vehicul acoperit, vehicul înzestrat cu instalație izotermă sau frigorifică, vehicul pentru container etc.) vom alege fie un vehicul ieftin asigurând mai puține condiții calitative fie vor prima condițiile de calitate care impun cheltuieli mai mari. De bună seamă că în mod concret vom încerca să ne încadrăm între cele două limite.

În ceea ce privește alegerea între vehiculele auto, feroviare și cele fluviale, aceasta poate fi luată în calcul în parte de sud a României și pentru căi paralele cu cursul Dunării. Alegerea unei căi navigabile se realizează atunci când beneficiarii transportului au acces facil la acesta, se află amplasați în apropierea cursului apei, iar în unele cazuri dispun de amenajări proprii de acostare, încărcare și descărcare a navelor. O altă condiție, deloc de ignorat, se referă la cantitatea de marfă care trebuie transportată, acesta trebuind să asigure o încărcare bună a navei, care să conducă la un preț de transport pe unitatea de marfă cât mai mic. De obicei mărfurile care se pretează transportului naval sunt mărfuri de masă, în majoritatea cazurilor de mică valoare, de aici rezultând și interesul ca transportul să contribuie cât mai puțin la creșterea prețului pe unitate, la destinație.

 

[5] reprezintă distanța la care indiferent de mijlocul de transport utilizat (dintre cele analizate) costurile implicate vor fi egale; se calculează egalând costurile aferente și alegându-se cel mai ieftin.