1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Încă de acum mai bine de 2000 de ani, grecii străbăteau țara în lung și lat - pentru a participa la Jocurile Olimpice, romanii mergeau la apele termale, iar și unii și ceilalți se dirijau periodic către locurile sacre. Toți, sub o formă sau alta, călătoreau. Totuși abia mai târziu aceste activități s-au cristalizat și au fost conștientizate ca activitate economică, iar numele a venit tocmai de la călătoriile ce plecau și se sfârșeau în același loc: turism.[1]

Fiind o activitate în continuă expansiune și luând din ce în ce mai mare amploare, având cauze indirecte creșterea productivității muncii și a duratei timpului liber, a devenit necesară apariția unor intermediari, care să se interpună între firmele producătoare de servicii turistice (hoteluri, restaurante, etc.) și destinatarul acestor servicii, clientul. Cel mai important intermediar poate fi interpretat in sens generic ca fiind agenția de turism (voiaj) - detailistă și angrosistă

Depășită fiind deja epoca „mâinii invizibile” a lui Adam Smith și devenită desuetă celebra maximă a lui Jean - Paul Sartre: „Produceți, numai produceți, că veți găsi debușeu'”, a devenit imperativă apariția unui domeniu prin care agentul, în speță agenția de turism, să-și proiecteze produsele în funcție de cerințele clientului. Agenția de turism este intermediarul privilegiat între prestatorii de servicii și turist și principalul distribuitor al produselor turistice. În literatura de specialitate și în terminologia Organizației Mondială a Turismului (O.M.T.) se folosește noțiunea de „agenție de voiaj” , care diferă terminologic și conceptual de conceptul românesc. În țările cu activitate turistică intensă, „agenția de voiaj este o firmă independentă sau o rețea de firme având ca obiect rezervarea și comercializarea biletelor pentru mijloacele de transport și vânzarea produselor fabricate de către tour-operatori”.

Pe de altă parte, sunt considerate „agenții de voiaj toate întreprinderile care se obligă, în scop lucrativ, să procure călătorilor titluri de transport și servicii hoteliere pentru efectuarea voiajului sau a sejurului”[2]

În România, prin Hotărârea de Guvern nr. 513/august 1998, „agenția de turism” este definită ca fiind o unitate specializată care organizează, oferă și vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora.

Principalele atribuții ale unei agenții de turism sau de voiaj se referă la: vânzarea de bilete pentru orice mijloc de transport terestru, maritim sau aerian și vânzarea de servicii turistice, care pot fi izolate sau complexe.

Pe plan național și internațional, agenția de turism (voiaj) a venit în întâmpinarea cerințelor turistului prin punerea la dispoziția acestuia la un preț forfetar a unor pachete turistice incluzând, în principal, cele două servicii importante din industria ospitalității: cazare și alimentație.

Majoritatea firmelor de turism din România sunt întreprinderi mici și mijlocii[3], ceea ce înseamnă că au un capital social redus și un număr mic de angajați (4 - 5 salariați). Majoritatea agențiilor de turism nu numai că nu au un departament propriu de marketing, dar nici măcar nu au un angajat absolvent de marketing sau specializat în marketing.

Odată depășită falsa impresie că marketingul nu este decât consumator de fonduri bănești - pe termen mediu și lung, acesta putând fi interpretat ca o cheie a succesului - și că temeinica cunoaștere a pieței este foarte importantă pentru îndeplinirea principalului deziderat al unui agent economic, obținerea de profit, marketingul poate deveni un ambasador al relansării turismului românesc.

În terminologia economică ”întreprinderea este locul de întâlnire al factorilor de producție sau input-urilor, definite ca resurse umane sau de muncă, resurse naturale sau resurse de capital. Scopul oricărei întreprinderi este de a maximiza diferența dintre valorile de achiziție ale factorilor de producție și câștigurile din vânzarea produselor sau serviciilor (output- uri)”.[4]

 

[1]   Cosmescu I. - Economia turismului, Editura Universitații „L.Blaga”, Sibiu, 1998, pag. 10-28

[2]   Stanciulescu Gabriela - Tehnica operațiunilor de turism, Editura All Educațional, București, 1998, pag. 87

[3]  Nicolescu, O. - Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, Bucuresti, 2001, pag. 95

[4]  Cosmescu I. -"Turismul- fenomen economic și social complex", Editura Economică, București, 1999, pag. 33

Loading...