loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Modificarea continuă a mediului de afaceri, schimbările tehnologice rapide, creșterea interrelației întreprindere - mediu reclamă necesitatea utilizării de către orice întreprindere a previziunilor, ca bază în luarea deciziilor operaționale. Aceste previziuni sunt utile în determinarea necesarului de resurse (de aprovizionat), în programarea resurselor disponibile (bănești, în special) și în achiziționarea resurselor necesare desfășurării proceselor operative (materii prime, materiale, mărfuri, personal etc.).

De exemplu, pentru un restaurant fast-food, managerul trebuie să previzioneze numărul clienților pe zi și tranșe orare, astfel încât să poată să se aprovizioneze cu materii prime suficiente, să programeze corect numărul bucătarilor și casierilor pe ore, în scopul de a asigura un flux normal de servire și de gestiona eficient stocurile.

Pentru activitatea de aprovizionare, previziunile sunt necesare deci în asigurarea stocurilor la un nivel optim din punct de vedere cantitativ și calitativ.

În general, cererea de mărfuri și servicii a populației suferă anumite modificări în timp (dar și în spațiu), sub influența a numeroși factori. A previziona cererea pentru un anumit bun sau serviciu poate însemna luarea în calcul a numeroase elemente: tendința de evoluție a cererii din perioada anterioară, sezonalitatea ei, anticiparea schimbărilor economice, sociale, politice, ecologice etc. ce pot modifica cererea ș.a.m.d. - deci foarte multe informații. Și totuși, pot exista și elemente care nu pot fi anticipate (factorii conjuncturali).

Pe de altă parte, alături de factorii externi firmei, care influențează cererea, pot fi amintite și acțiunile întreprinderii care pot “dirija” cererea, în sensul creșterii, redistribuirii etc. De exemplu, fixarea unor tarife diferențiate pe zile ale săptămânii (la un hotel), sau pe sezoane (într-o stațiune), practicarea unor reduceri la prețul excursiei pentru grupuri mai mari (de către o agenție de turism) sunt de natură să determine reducerea sezonalității și chiar creșterea cererii. Asemenea măsuri ale întreprinderii menite să influențeze cererea poartă denumirea de “managementul cererii”.

Acțiunea conjugată a factorilor care influențează cererea are drept rezultat o anumită evoluție a acesteia; modelele de bază care cacterizează această evoluție sunt[1]:

  • modelul orizontal, caracteristic unei evoluții cu fluctuații reduse, în jurul unei valori constante;
  • trendul, care caracterizează o tendință de creștere sau scădere în timp a cererii;
  • modelul evoluției sezoniere, când se manifestă o anumită repetabilitate în timp a creșterii sau descreșterii cererii (zilnic, săptămînal, lunar, trimestrial); în funcție de tendința manifestată de la un an la altul, modelul sezonier poate fi orizontal sau cu tendință;
  • modelul ciclic, când tendința cererii este repetabilă pe o perioadă mai mare de timp (ani, decade); acest tip de evoluție poate depinde de ciclurile economice sau chiar de ciclul de viață al produsului ori serviciului;
  • modelul evoluției aleatoare sau imprevizibile, atunci când nu există nici un fel de tendință în evoluția cererii.

Evoluția reală a cererii unui bun sau serviciu poate fi o combinație din două sau mai multe modele de bază.

Ce previzionăm? Există două categorii majore de indicatori care pot fi previzionați, pentru a oferi informații absolut necesare în managementul operațional:

  • indicatori valorici - valoarea cheltuielilor de consum turistic, valoarea desfacerilor, valoarea încasărilor din turism sau pe diferite categorii de servicii, valoarea totală a costurilor sau pe elemente de cheltuieli etc.
  • indicatori cantitativi - număr turiști, număr clienți în restaurant, număr clienți în spațiile de cazare, număr preparate culinare vândute, pe grupe și sortimente etc.

Ce metode de previziune folosim?

Rolul previziunii este acela de a dezvolta un model evolutiv al cererii, pe baza datelor ce ne stau la dispoziție privind evoluția anterioară a acesteia, folosind tehnici cât mai potrivite caracteristicilor cererii.

În general, există două tipuri de tehnici de previziune:

  1. calitative (subiective) sau intuitive, cum ar fi metoda Delphi, tehnica scenariilor, analiza morfologică, cercetările de piață etc.
  2. cantitative (obiective), care folosesc diverse modele statistico-matematice; aceste, șla rîndul lor, pot fi:
  • cauzale - regresia liniară și coeficientul de corelație statistică, regresia multiplă etc.;
  • cronologice (analiza seriilor de date) - sporuri medii, indici medii, trendul liniar, parabolic, hiperbolic, indici de sezonalitate, nivelarea exponențială etc.

O altă structurare a metodelor de previziune poate fi făcută după orizontul de timp în care își dovedesc aplicabilitatea:

  • pe termen foarte scurt (1 - 3 luni), cele mai dese în managementul operațional;
  • pe termen scurt (3 luni - 1 an);
  • pe termen mediu (1 - 5 ani);
  • pe termen lung (peste 5 ani).

În managementul operațional, adeseori se folosește o altă împărțire a orizontului de timp, pe intervale mai mici:

Aplicații ale previziunii cererii în MO:

Aplicații

Orizont de timp

Scurt 0 -3 luni

Mediu < 2 ani

Lung > 2 ani

Previziuni cantitative

Prod./serv. vândute (individual)

Total vânzări pe grupe

Total vânzări

Zone de decizie

Inventar

Programarea produc­

ției

Program. forței de

muncă

Planif RU Planif. producției Achiziții (aprov.) Distribuție

Planif. capacit. de producție și servire Procesele de producție Amplasamente Organizare spațială

Tehnici

Serii cronologice Cauzale Subiective

Cauzale Subiective

Cauzale Subiective

 

[1] A se vedea și Radu Emilian (coord.), Managementul serviciilor, Editura Expert, București, 2000

Loading...