loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Această etapă presupune următoarele:

  • găsirea acelor furnizori capabili să ne ofere materiile prime, materialele sau mărfurile necesare;
  • gruparea produselor care pot fi achiziționate de la același furnizor;
  • lansarea cererilor de ofertă;
  • evaluarea ofertelor primite de la mai mulți furnizori, în funcție de anumite criterii;
  • selectarea furnizorilor / ofertelor.

Adeseori, criteriile care stau la baza selectării furnizorilor sunt: prețul, calitatea, condițiile și termenele de livrare. Având în vedere faptul că ponderea cheltuielilor de aprovizionare în cifra de afaceri a unei firme de servicii este foarte ridicată (poate ajunge la 40%), un obiectiv important al activității de aprovizionare este găsirea furnizorilor care ne pot oferi cel mai mic preț; dar acesta trebuie corelat cu calitatea, astfel că de fapt va trebui să urmărim obținerea celui mai bun raport calitate - preț. Costurile unei calități slabe pot fi foarte mari, mai ales dacă defectele ies în evidență nu de la început, ci pe parcursul operațiilor de prelucrare sau de prestare a serviciului. Oricum, folosirea unor materii prime, materiale sau mărfuri de proastă calitate duce la obținerea unor produse / servicii de proastă calitate și la o posibilă pierdere de clientelă.

In sfârșit, termenele scurte de livrare și respectarea datelor de livrare sunt importante pentru firma cumpărătoare, pentru asigurarea fluxului operațional și pentru reducerea stocurilor.

Pentru aplicarea acestor criterii, este absolut necesară o bună cunoaștere a fiecărui furnizor; aceasta înseamnă culegerea cât mai multor informații - din experiența precedentă, de la alți cumpărători, din presă etc. - și inclusiv efectuarea unor vizite la furnizor, pentru cunoașterea ofertei sale.

O importanță deosebită o au și relațiile dintre cumpărător și furnizor. Natura relațiilor pe care o întreprindere de turism le are cu furnizorii ei poate să-i afecteze calitatea, promptitudinea și prețul produselorși serviciilor sale. Există două tendințe majore în ceea ce privește natura acestor relații:

  • orientarea spre competiție - presupune negocieri aspre între vânzător și cumpărător, în “sumă algebrică zero”: ceea ce pierde una din părți, câștigă cealaltă. In această situație sunt avute în vedere mai ales avantajele pe termen scurt. Rezultatele obținute de fiecare parte depind de puterea de negociere a fiecăreia, care la rândul ei depinde, printre altele, de volumul tranzacției: un volum mai mare poate fi avantajos atât pentru cumpărător, deoarece îi poate aduce anumite rabaturi la preț, cât și pentru vânzător, acestuia asigurându-i vânzarea producției;
  • orientarea spre cooperare - este o tendință care atrage tot mai mult atenția, datorită succesului obținut în acest fel de unele companii japoneze; în această viziune, vânzătorul și cumpărătorul sunt parteneri, se ajută între ei atât cât este posibil: în ceea ce privește previziunea cererii, implementarea unei anumite tehnologii de fabricație, căile de reducere a costurilor pentru ambele părți etc. Este vorba în acest caz de angajamente pe termen lung între parteneri, ceea ce aduce avantaje amândorura.

Multe firme de servicii folosesc strategii combinate în relațiile cu furnizorii.

In funcție de interesele celor două părți, ele pot conveni să încheie contracte ferme sau doar convenții de colaborare - des întâlnite în cazul firmelor de turism - care, prin clauzele incluse, vor stabili toți termenii colaborării dintre furnizor și întreprinderea de turism.

Aceasta din urmă va decide, de la caz la caz, dacă aprovizionarea se va face în mod centralizat (adică pentru toate unitățile operative, folosindu-se un depozit de repartizare) sau descentralizat (atunci când fiecare unitate operativă se aprovizionează separat, folosind furnizorii locali). Desigur, această decizie va depinde de numărul de subunități ale întreprinderii, de dispersia lor spațială și de eficiența economică pe care o implică activitatea de aprovizionare.

Loading...