In cadrul Economiei mondiale, la fel ca şi pe plan naţional, are loc un amplu proces de comunicare în legătură cu dimensiunea valorică a activităţii economice. Mijlocirea acestei comunicări, aspect firesc în cazul comunităţii umane, se realizează cu ajutorul monedei, a banilor, în sensul cel mai larg.
Utilizând metodele comparaţiei şi deducţiei, procesul comunicării prin bani, atât pe plan intern cat şi pe plan internaţional, este un şir de cunoaşteri directe şi mijlocite, precum şi un şir de transferuri de informaţii între partenerii procesului de comunicare.
Fenomenul semnificat (referentul): pentru procesul de comunicare prin bani, fenomenul respectiv este reprezentat de mecanismul obţinerii şi dimensionării valorii; pe plan naţional se includ, în acest mecanism, procesele economice de producţie şi de consum, procesele din societate şi procesele din mediul natural, toate acestea contribuind la obţinerea şi dimensionarea valorii.
Subiectul cunoscător: în cazul procesului de comunicare prin bani, acest element este deosebit de complex. în cadrul sau sunt incluse toate persoanele fizice sau juridice care au misiunea de a defini şi utiliza, pentru măsurarea valorii, etalonul monetar.
In mod practic, subiectul S1 este format din partenerii la negocierea preţului, serviciile lor financiare şi de marketing, de instituţiile care urmăresc conjunctura de pe piaţă, instituţiile cu activitate statistică în domeniul preţurilor, instituţiile guvernamentale care au atribuţii în domeniul preţurilor, precum şi din instituţiile bancare şi economice care definesc şi, respectiv, realizează efectiv etalonul monetar. Tot în componenta subiectului S1 intră instituţiile care realizează repartiţia financiară.
Subiectul receptor sau decodificator- S2: în cadrul comunicării economice prin bani, subiectul respectiv este reprezentat de participanţii la actele economice de repartiţie şi schimb. Subiecţii respectivi sunt beneficiarii unei părţi din valoarea obţinută şi recunoscută pe plan naţional şi internaţional, valoare pe care o primesc sub forma mesajului adus de semnele băneşti.
Pentru a participa la activitatea economică (în calitate de cumpărător sau de vânzător), persoana fizica sau cea juridica ce intră în posesia unei sume de bani va trebui sa decodifice corect mesajul primit, formându-şi o imagine proprie, v . în acest proces de cunoaştere, mijlocit de semnul bănesc, contează foarte mult modelele de decodificare de care dispune subiectul S2.
Decodificarea: aceste modele se refera atât la recunoaşterea suportului (are clar modelul semnelor băneşti aflate în circulaţie şi poate depista semnele false), cat şi la înţelegerea semnificaţiei privind mărimea valorii cuprinse în etalonul care da sens informaţiei v’ sau V’ înscrisă pe suportul bănesc. în mare parte, aceste modele se formează prin educaţia economica şi financiar-monetară a agenţilor economici şi a specialiştilor, precum şi prin experienţa participării la comunicarea prin bani, pe plan naţional şi internaţional. Un rol important în acest domeniu îl au instituţiile financiar-bancare naţionale şi internaţionale (care aduc la cunoştinţa publicului informaţiile utile decodificării), presa, instituţiile de ordine - poliţia, Interpolul – (care prezintă cazurile de falsificare a semnelor băneşti), instituţiile de statistică, literatura economică etc.
Imaginea v sau V are un rol hotărâtor în derularea activităţilor economice pe plan intern sau internaţional. De modul în care subiectul S2 decodifica mesajul depind realizarea schimbului şi derularea normala a circuitului valorii în economia naţionala sau mondiala, precum şi înfăptuirea acestui schimb în condiţii de echitate, eliminându-se cat mai mult posibil redistribuirea incorecta de valoare prin fenomenele redondante ce pot sa apară în circuitele comunicării prin bani (inflaţie, supra sau subevaluarea etalonului, falsificarea semnelor băneşti etc.).
Reacţia de răspuns: în virtutea imaginii decodificate, subiectul S2 din procesul de comunicare prin bani reacţionează faţa de procesele economice de pe piaţă. în acest scop, semnul bănesc este utilizat din nou ca un semn vehicul, funcţiile sale fiind influenţate direct de calitatea imaginii decodificate anterior.
Astfel, semnul bănesc devenit b’ va îndeplini diferite funcţii:
- Mijloc de plată,
- Mijloc de economisire,
- Mijloc de tezaurizare.
In primul caz, după decodificare banii se utilizează ca mijloc de plată pentru mărfuri sau pentru stingerea datoriilor. În celelalte două cazuri, procesul de comunicare nu se încheie, imaginea sau arătând că subiectul S2 nu a înţeles corect mesajul iniţial. Pentru banii economisiţi sau tezaurizaţi nu se realizează schimbul, în circuitele naţionale sau internaţionale valoarea rămânând blocată.
In aceste situaţii are loc o reglare a comunicării, sistemul bancar recurgând la mecanismul creditului; pentru sumele de bani-semn economisite sau tezaurizate (şi), se comunică altor persoane dreptul de a procura valoarea din stocurile blocate, prin acordarea de credite. în cazul tezaurizării semnelor băneşti, sistemul bancar va suporta un cost mai ridicat în privinţa creditării, el trebuind sa emită alte semne băneşti în locul celor păstrate în tezaurele personale.
Pentru a permite o desfăşurare cît mai eficace a comunicării economice pe plan internaţional, Sistemul mondo-financiar şi monetar realizează, prin componentele sale (pieţele monetară, financiară şi de credit), elementele şi activităţile specifice procesului comunicării prin bani.
Relaţiile monetare internaţionale (descrise mai sus) generate de formarea şi utilizarea sumelor de bani, precum şi relaţiile determinate de definirea unităţilor monetare formează conţinutul categoriei economice de Piaţa Monetară Internaţională (PMI).
Deseori prin PMI, se înţelege, ansamblul tranzacţiilor de capital bănesc pe termen scurt (până la un an).
Pe PMI se derulează, în mod concret, întregul fenomen valutar. În scopul rezolvării activităţilor concrete cerute de relaţiile şi raporturile monetare internaţionale, pe PMI funcţionează un aparat adecvat, aparat care reprezintă cadrul instituţional al pieţei respective.
Pieţele monetare sunt pieţe de tranzacţionare OTC (over-the-counter), prin intermediul telefonului sau folosindu-se sistemele electronice de tranzacţionare. Mulţi dintre participanţi la piaţă operează pe scară internaţională, iar tranzacţiile au loc 24 de ore pe zi.
Marile instituţii financiare pot să manevreze fondurile aproape instantaneu, între diferite centre financiare, utilizând sistemele moderne de telecomunicaţii şi calculatoare.
Băncile centrale au rol important pe piaţa monetară şi o folosesc pentru a implementa politica monetară, având următoarele responsabilităţi:
- supravegherea sistemului bancar şi de circulaţie monetară;
- controlul ofertei de bani şi al ratelor dobânzii pe plan intern;
- menţinerea stabilităţii cursului de schimb.
Pentru realizarea acestor obiective băncile centrale folosesc diferite instrumente ale pieţei monetare (rata dobânzii, manevrarea cu taxa rescontului, politica de OPEN MARKET; rezervele minime obligatorii etc.)
ROLUL PIEŢEI MONETARE INTERNAŢIONALE
Piaţa monetară internaţională este principalul participant la comunicarea economică prin bani pe plan internaţional. Ea furnizează:
- produsele monetare implicate în cunoaşterea şi comunicarea privind valoarea;
- structurile necesare vehiculării semnelor băneşti în condiţii de siguranţă;
- mecanismele corectării operative a distorsiunilor din procesul de comunicare economică internaţională.
Piaţa monetară şi valutară sunt cele mai cuprinzătoare pieţe existente în prezent. Conform Băncii Reglementelor Internaţionale, care monitorizează activitatea pieţelor respective din întreaga lume, peste 1400000000000 USD se tranzacţionează, în medie, într-o singură zi.
Există două modalităţi de bază în a aborda diferite tipuri de instrumente sau titluri de valoare care se utilizează pe pieţele monetare.
Una dintre metode face distincţie între instrumentele negociabile şi cele nenegociabile şi utilizează următoarele categorii:
- depozite pe pieţele monetare;
- titlurile de valoare negociabile
Cea de a doua metodă diferenţiază instrumentele în funcţie de modul în care acestea generează venituri şi utilizează următoarele categorii:
- instrumente purtătoare de cupon;
- instrumente cu discont.