Economie

În ansamblul fluxurilor financiare internaţionale un loc aparte îl ocupă tranzacţiile la termen derulate pe piaţa instrumentelor derivate. Aceste pieţe au apărut şi s-au dezvoltat din dorinţa operatorilor economic de a diminua riscurile comerciale sau financiare din operaţiunile lor. Principalele instrumente derivate tranzacţionate pe piaţa internaţională sunt: contractele futures, contractele pe opţiuni, contractele de swap şi alte instrumente sintetice (cap, floor sau collar). Pe lângă creşterea semnificativă a volumului pieţei internaţionale a acestor instrumente asistăm la o permanentă diversificare a acestor instrumente, prin apariţia de noi instrumente sau prin diversificarea activelor ce constituie obiectul acestor contracte. În prezent instrumentele derivate se practică pe o gamă variată de active financiare sau reale cum ar fi: rata dobânzii, cursul de schimb, indicii bursieri, titluri primare, marfă etc.Conform ultimelor date statistice, piaţa internaţională a instrumentelor derivate a avut în ultima perioadă un ritm relativ ridicat de creştere, situat în jurul valorii de 24 % anual (2000). Pe această piaţă două sunt segmentele cele mai importante, şi anume piaţa instrumentelor derivate pe rata dobânzii şi cea a instrumentelor pe curs de schimb (cu un ritm mediu de creştere de 13 - 15 % anual). O altă tendinţă semnificativ a pieţei din ultima perioadă este de uşoară încetinire a creşterii contractelor forward pe valute, a contractelor de swap valutar şi a instrumentelor derivate pe titluri primare (acţiuni şi indici bursieri).

Instrumentele financiare derivate sunt:

- ISDA – Un instrument financiar derivat este un contract de transfer al unui risc, a cărui valoare depinde de valoarea unui activ de bază. Activul de bază poate fi un bun, o rată de dobândă, o acţiune, un indice bursier, o deviză sau orice alt instrument tranzacţionabil stabilit între cele două părţi contractante.

- IFRS – Un instrument derivat este un instrument financiar care îndeplineşte simultan următoarele condiţii:

• • Valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază;
• • Nu necesită o investiţie netă iniţială sau presupune o investiţie iniţială mai mică decât cea necesară pentru alte active cu răspuns similar la modificările pieţei;
• • Este decontat la o dată ulterioară.

Utilizarea instrumentelor financiare derivate

• • Acoperirea riscurilor – izolarea şi transferul unui anumit risc – de dobândă, de curs de schimb, de credit etc.
• • Arbitraj – exploatarea dezechilibrelor dintre diverse pieţe (ex. Dintre piaţa valutară şi piaţa monetară – de dobândă) – rol important în echilibrarea pieţelor
• • Scop speculativ - confirmarea previziunilor privind evoluţia pieţei

În prezent, pe piaţa derivatelor valutare se pot întâlni o multitudine de tipuri de instrumente, de la cele mai simple la cele mai complexe.

Operaţiunile futures

Operaţiunile futures cu valute constă în asumarea prin contract de către părţi, a obligaţiei de a cumpăra sau vinde o sumă în valută la o anumită dată viitoare preţul fiind stabilit în momentul încheierii contractului, obiectivul operatorilor nefiind primirea sau livrarea efectivă a valorii tranzacţionate, ci obţinerea unei diferenţe favorabile la cursul valutar, între ziua încheierii contractului şi cea a lichidării poziţiei.

Tabelul.1

Deosebirile dintre contractele la termen futures şi forward

Contractele futures pe valute se caracterizează prin câteva elemente:

1. Contracte le futures sunt contracte standardizate, între părţi, negociindu-se numai preţul contractului, respectiv cursul valutar care face obiectul acestuia, preţul este exprimat, de regulă, în moneda ţarii de sediu a bursei.

Contractele futures pe valute sunt contracte standardizate şi cuprind sume de valută standard şi patru scadenţe pe an: a treia miercure a lunilor martie, iunie, septembrie şi decembrie. Pentru aceste contracte sunt stabilite şi variaţiile minime de preţ – tick size.

Există contracte futures pe următoarele valute:

2. Contracte le futures, beneficiază de o piaţă secundară, unde pot fi lichidate înainte de scadenţa la o valoare de piaţă.

Operaţiunile futures se realizează “în marja”, respectiv la încheierea contractului se depune o acoperire, iar valoarea acesteia este marcata zilnic pe piaţă, în funcţie de oscilaţiile cursului valutar.

Marja se calculă după formula

M = pk(C – C_m)                                    (5.3.6)

unde M – marja (pozitivă în cazul unui câştig, negativă în cazul unei pierderi)

k – numărul de contracte;

C – preţul tranzacţiei;

C_m – preţul mediu al tuturor tranzacţiilor sesiunilor curente.

p = 1 (la vânzare) şi p = -1 (la cumpărare)

Când contractul creşte în valoare, cumpărătorul primeşte suma corespunzătoare în contul său pentru operaţiuni în marja, în timp ce în cazul scăderii contractului el trebuie să plătească din acest cont.

Tranzacţiile cu opţiuni

Ultimul segment al pieţei valutare la termen este prezentat de opţiunile valutare. Ele reprezintă contracte, încheiate între vânzătorul (el se numeşte – writer) şi cumpărătorul opţiunii. În corespundere cu contractul vânzătorul este obligat să cumpere sau să vândă o sumă determinată de valută la un preţ stabilit în orice moment de timp până la expirarea termenului contractului. Cumpărătorul opţiunii obţine dreptul a cumpăra sau a vinde valuta la preţul stabilit în contract numai în cazul dacă doreşte (are avantaj). În aceasta constă deosebirea esenţială între opţiuni şi contractele forward, futures. Deoarece contractele forward, futures trebuie executate în orice caz, ambele părţi trebuie să se achite în ziua livrării valutei. Altă situaţie se creează în cazul opţiunii valutare, care oferă deţinătorului ei dreptul, dar nu obligaţia în ceea ce priveşte realizarea tranzacţiei valutare în conformitate cu condiţiile contractului.