În activitatea financiar-monetară internaţională problema pronosticării, determinării, gestiunii precum şi asigurării riscurilor este cauzată de natura şi consecinţele sistemului ratelor fluctuante, adică de riscul valutar.
Def: Prin risc valutar se subînţelege probabilitatea unui câştig sau unei pierderi în urma modificării dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare sub influenţa factorilor economici, monetari, financiari, sociali şi politici.
Complexitatea studierii conceptului de risc valutar a pus în faţa specialiştilor necesitatea divizării lui în trei categorii independente.
- riscul valutar de tranzacţie;
- riscul valutar de translare;
- riscul valutar economic.
Primul tip de risc e legat de incertitudinea valorii tranzacţiei în monedă naţională în viitor şi apare ori de câte ori o companie se angajează într-o tranzacţie de vânzare sau de cumpărare operată în valută.
Riscul valutar de translare e legat de probabilitatea de câştig sau pierdere atunci când activele, pasivele şi profitul unei filiale sunt “translate” din valuta în care se ţin evidenţele filialei, în moneda naţională a companiei mamă. Asemenea pierderi sunt “reale” în măsură în care ele influenţează profitul şi pierderile generale ale companiei mamă şi impozitul pe venit. Dintr-un alt punct de vedere aceste pierderi “nu sunt reale” deoarece provin dintr-o anumită convenţie contabilă. Pentru o analiză pertinentă trebuie să se cunoască regulile curente ale autorităţilor fiscale, precum şi gradul de libertate pe care-l permite legislaţiile din ţara filialei şi ţara companiei-mamă.
Riscul valutar economic este riscul legat de modificarea valorii activelor şi pasivelor agenţilor economici din cauza incertitudinii modificării dimensiunii valorice a etalonului monetar.
Ca urmare a modificării permanente a valorii, fenomen datorat schimbărilor în mecanismul de obţinere şi dimensionare a valorii sub influenţa factorilor interni şi externi, precum şi a mutaţiilor tehnice, tehnologice dar şi a redimensionărilor în raporturile de forţă ale participanţilor la obţinerea şi repartizarea valorii, utilizarea în practică a unui etalon dinamic determină greutăţi şi dificultăţi ce se cer administrate.
Gestionarea factorilor care influenţează riscul valutar se realizează cu ajutorul mai multor procedee şi metode la nivelul economiilor naţionale (macro), la nivelul instituţiilor bancare comerciale (mezo) şi la nivelul firmelor (micro) (vezi tabelul 1.)
Tabelul 1.
Factorii de bază ce determină riscul valutar
|
Nivelul |
||
|
Macro |
Mezo |
Micro |
|
1. Ritmul creşterii economice 2. Nivelul inflaţiei 3. Situaţia finanţelor publice 4. Situaţia balanţei comerciale şi de plăţi 5. Migrarea capitalului 6. Situaţia rezervei valutare 7. Datoria de stat (internă şi externă) 8. Schimbări în legislaţie 9. Evenimente politice |
1. Fluctuaţiile ratei dobânzii 2. Nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen 3. Nivelul modernizării decontărilor externe 4. Situaţia economică a clienţilor 5. Nivelul informării operative a evoluţiei cursului valutar 6. Factori subiectivi |
1. Situaţia economică a contragentului 2. Nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen 3. Nivelul informării operative a evoluţiei cursului valutar 4. Factori subiectivi |
În faţă cu riscul valutar două atitudini sunt concepute. Fie agentul economic se protejează administrând riscul, fie suportă consecinţele lui financiare. În contextul actual al economiei caracterizate prin flotarea monedelor şi oscilarea în amploare mare a cursurilor valutare, gestiunea riscului valutar devine o necesitate.
Sensibilitatea economiei la modificarea dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare pune în faţă problema gestiunii riscului valutar la nivelul economiilor naţionale, instituţiilor bancare comerciale şi la nivelul firmelor. Aceasta este o problemă de mare complexitate, îndeosebi pentru economiile în tranziţie, însă care poate şi trebuie rezolvată.