Obiectivele sunt alegerile publice, cu motivaţii de ordin calitativ: bunăstarea, echitatea, solidaritatea, securitatea şi altele, aflate în interacţiune cu sfera neproductivă, din care componenţa socială este cea mai puternică. Obiectivele sunt susceptibile de cuantificare sub fonna unor indicatori, cu exprimare specifică. Obiectivele, privite ca intervenţii bugetare, se disting temporall şi spaţial ca: obiective structurale şi obiective conjuncturale, putând fi sau nu complementare.
Instrumentele folosite sunt:
- variatia nivelului şi/sau structurii cheltuielilor publice;
- modalităţile de acoperire a deficitului bugetar.
Flexibilitatea utilizării instrumentelor:
- pe plan tehnic - depinde de ecartul punerii în aplicare; unele instrumente acţionează automat, altele reclamă o decizie discreţionară a guvernului şi modalităţii administrative de aplicare (de exemplu: creşterea sau reducerea unor credite bugetare; modificări ale termenelor de plată a unor cheltuieli etc.);
- pe plan politic, se manifestă tendinţa autorităţilor publice de a prefera măsuri acceptate de opinia
publică.
- Recurgerea la un indicator de exprimare a influenţelor bugetare, care să permită evaluarea politicilor bugetare (trecute şi viitoare). Autoritatea publică determină nivelul ce urmează să-l atingă un asemenea indicator, în vederea atingerii obiectivelor propuse.
Obiectivele politicii bugetare se regăsesc în ansamblul normelor bugetare.
1 Indicatorii bugetari şi normele politicii bugetare
- Indicatori:
- soldul bugetar;
- indicatori ai acţiunii deliberate;
- indicatori ai impactului final.
- Norme bugetare:
- echilibrul bugetar;
- creşterea paralelă a cheltuielilor publice şi a PIB;
- limitarea deficitului bugetar ca pondere în PIB.
2 Instrumentele politicii bugetare
- Volume şi solduri bugetare
- subdiviziunile bugetului;
- operaiiile bugetare;
- clasificarea cheltuielilor publice.
- Actiuni bugetare
- cheltuielile publice, instrument conjunctural;
- impactul structural al cheltuielilor publice.