Economie

          Proceselor aferente dezvoltării locale li se subsumează procesele adiacente ce au ca obiectiv „ descentralizarea politicilor publice către administraţiile regionale sau locale, cooperarea şi reţelele între diferitele nieluri ale administraţiei publice( locale, regionale, naţionale) şi aenţii publici şi privati.”[1]Acţiunile necesare realizării politicii solicită un înalt grad de coordonare a administraţiilor şi îmbunătăţirea cooperării între oranismele publice şi private.

          „În România politicile de dezvoltare regională şi locală implică patru niveluri:

• european, pentru stabilirea normelor şi obiectivelor generale
• naţional, pentru adaptarea normelor mentionate la contextul naţional, precum şi pentru monitorizarea implementării lor şi furnizarea aistenţei tehnice
• regional, cu rol fundamental în selectarea proiectelor, alocarea resurselor pentru acestea şi monitorizarea implementării lor
• local, cu rol în antrenarea actorilor locali, elaborarea de proiecte şi promovarea implementării acestora.”[2]

          Din acestă ierarhizare  a politicii de dezvoltare rezultă două concluzii si anume:

• eficienţa procesului luării deciziei publice locale nu poate fi atinsă decât în contextul unei capacităţi ridicate de interacţiune a instituţiilor şi autorităţilor locale
• scopurile generale sunt stabilite de un nivel superior, prin consultarea tehnică şi politică cu nivelurile inferioare.

          Astfel putem vorbi de un sistem europen al dezvoltării regionale, în care gasim subsisteme ale dezvoltării  locale.”Sistemul european al dezvoltarii regionale este un sistem cu o arhitectură  mixtă, care încorporează mecanisme proprii de feedback şi ale căror evoluţii au finalităţi bine definite în cadrul normativ, european şi naţional.”[3]

     Sisteme economico-administrative de dezvoltare locală

          Varietatea modelelor sistemice ale acţiunilor publice materializate fie prin politici guvernamentale, afaceri publice sau politici de dezvoltare locală  poate fi îmbunătăţită.În acest sens ne putem referi la ipotezele modelului sistemic  economico-administrativ al dezvoltării locale:

• „existenţa a trei niveluri ale organizării sistemice: selector, transductor, realizator.”[4]
• în dezvoltarea locală, activităţile corespunzătoare nivelului selector aparţin instituţiilor sau autorităţilor publice (consilii judeţene, municipale) sau unor structuri asociative ale acestora şi au ca scop fundamentarea strategiilor de dezvoltare locală, accesarea fondurilor structurale.
• nivelul intermediar ce cuprinde activităţile desfăşurate în operaţionalizarea deciziilor, monitorizarea politicilor, evaluarea rezultataului şi ipactul ecomomic şi social.

          Atât nivelul selector cât şi nivelul intermediar (transductor) sunt specifice administraţiei publice locale asigurând rolul de procesor public al acestuia, şi anume:

• nivelul de bază - realizator- se suprapune peste activităţile actorilor economici ai dezvoltării locale
• proiectarea unui sistem economico-administrativ de dezvoltare locală trebuie să aibă în vedere loica de acţiune a dezvoltării locale, care trebuie să îmbine eficienţa proceselor econmice ale dezvoltării locale cu interesul public al colectivităţii locale.

           În concluzie putem vorbi despre ipoteza conform căreia sistemul economico-administrativ de dezvoltare locală este constituit din două subsisteme principale, administrativ şi economic.Acestea relationează prin mecanisme complexe ce decurg din cadrul legislativ, transferul de resurse şi informaţii.

Suportul legislativ şi instituţional al dezvoltării locale

              În România conceptul de dezvoltare locală şi-a facut simţită prezenţa odată cu manfestarea fenomenelor de autonomie locală şi descentralizare a serviciilor publice.

          Stabilirea cadrului legal ce reglementeaza conceptul de dezoltare locală, stabilirea obiectivelor acestui mod de abordare a dezvoltării, stabilirea instituţiilor şi a instrumentelor necesare s-a făcut prin adoptarea Legii nr. 69/1991 privind administraţia publică.[5] Potrivit acestei legi consiliile locale au iniţiativă şi hotărăsc în problemele de interes local, astfel autorităţile administraţiei publice locale sunt principalii actori în dezvoltarea locală.

          Evoluţiile în timp ale fenomnelor sau proceselor economico-sociale sunt prevăzute de prognozele bazate pe studiul proceselor care le determină apariţia şi evoluţia.Pe baza prognozelor sunt adoptate de către autorităţile locale programe şi planuri de dezvoltare în care sunt prezentate etapele de desfăşurare a acestora pentru o anumită perioadă de timp.

          Putem spune că misiunea strategiei este aceea de a ghida într-o perioadă de timp dat traseul dezvoltării locale, motiv pentru care dezvoltarea locală este cosiderată ca fiind un proces continuu de planificare şi implementare a programelor şi a politicilor de dezvoltare locală.

          Aşadar,dezvoltarea locală este în primul rând un proces care are anumite scopuri, dar scopul principal rămâne acela de îmbunătăţiree a calităţii vieţii, pentru întreaga cominitate locală.

           Actele normative şi legile apărute în domeniul administraţiei publice locale a contribuit la extinderea unei ramuri a dreptului, şi anume dreptul administrativ. „Dreptul administrativ reglementează acele raporturi sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, realizate de către autorităţile administraţiei publice, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare a statului şi a colectivităţilor locale”[6].

          Administraţia publică locală participă direct la realizarea de programe şi prognoze de dezvoltare locală, judeţeană sau  regională, precum şi la coperarea internaţională.

           Şi în România, activitatea de dezvoltare locală a căpătat o importanţaă deosebită în toate componentele sale.În domeniul juridic au fost elaborate în acest sens legi, hotărâri guvernamentale şi alte acte normative.

         Prima reglementare, în domeniu, a constituit-o Legea administraţiei pulice locale nr. 69/1991, lege care a fost modificată şi completată prin Legea nr. 24/1996. În 2001, Legea nr. 69/1991, republicată, a fost înlocuită cu Legea nr. 215/2001  potrivit căreia principalele competenţe şi atribuţii ale autorităţilor administraţei publice locale, în domeniul dezvoltării locale, sunt:

• avizarea sau aprobarea de studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială, de organizare şi amenajare a teritoriului, inclusiv participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală şi de cooperare transfrontalieră.
• stabilirea de măsuri necesare construirii, intreţinerii şi modernizării drumurilor, podurilor şi a infrastructurii aprţinând căilor de comunicaţie de interes local.
• aprobarea documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local şi asigurarea condiţiilor necesare, în vederea realizării acestora.
• cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu ONG-uri şi cu alţi parteneri sociali, în vederea finanţării şi realizării in comun a unor acţiuni, lucrări sau proiecte de interes public local.
• cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice din ţară sau din străinătate, în vederea promovării unor interese comune.

           Ulterior adoptării şi publicării în M.O. al României, Legea nr. 215/2001 a fost modificată şi completată printr-o serie de legi şi O.U.G., legea în vigoare şi în prezent este Legea 286/2006.[7]

          O altă reglementare care implică autorităţile administraţiei publice în procesul de dezvoltare locală este Legea nr.326/2001 – Legea Serviciilor publice de gospodărie comunală, cadrul juridic ce priveşte înfiinţarea, organizarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală(judeţe, oraşe, comune).

          Serviciile publice de gospodărie comunală reprezintă „ansamblul  activităţilor şi acţiunilor de utilitate şi de interes public, desfăşurate sub autoritatea administraţiei publice locale, având drept scop furnizarea de servicii de utilitate publică, prin care se asigură”:[8]

• alimentarea cu apă
• canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale
• salubrizarea localităţilor
• alimentarea cu energie termică produsă centralizat
• alimentarea cu gaze naturale
• alimentarea cu energie electrică
• transportul public local
• administrarea fdului locativ public
• administratrea doeniuui public

                    Dezvoltarea şi îmbunătăţirea calitativă şi cantitativă a serviciilor publice de gospoărie comunală, precum şi a infrastructurii edilitare a localităţii reprezintă atribute prioritare şi permanente ale autorităţilor publice centrale şi locale.

          Cu toate acestea, Legea nr. 51/2006 – Legea serviciilor comunitare  de utilităţi publice, reprezintă moul cadru juridic şi instituţional cu privire la înfiinţarea, organizarea, gestionare, fianţarea, exploatarea, monitorizarea şi controlul furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice.

         Autorităţile administraţei publcie locale, în exercitarea atribuţinilor şi competenţelor ce le revinîn domeniul serviciilor de utilităţi publice urmarec:

• elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor, a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilitîţi publice existente, precum şi a programului de înfiinţare a unor noi sisteme.
• coordonarea proiectării şi executării lucrărilor tehnico-edilitare intr-o concepţie unitară şi corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor.
• contractarea sau arantarea împrumuturilor pentru finanţarea programelor de inestiţii, ce au ca scop dezvoltarea, reailitarea şi modernizarea sistemlor existente.

            Trebuie menţionat faptul că acţiunile respective au un rol deosebit de important în susţinerea procesului de dezvoltare locală, atât în faza de programare cât şi in faza de execuţie.

          O altă reglementare referitoare la dezvoltarea economico-socială a unităţilor administrativ-teritoariale este Legea nr. 350/06.06.2001, privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, al cărui scop este de armonizare la nivel teritorial, a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local, pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale ţării, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relţiilor economice şi sociale dintre acestea, pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de stimulare a evoluţiei complexe a localităţilor prin realizarea strategiilor de dezvoltare locală pe termen scurt, mediu şi lung.

            Aând în vedere faptul că „dezvoltarea locală este o parte din economia regională”[9], se impune extinderea studiului de la nivel local, la nivel regional, corelând în acest fel toate mecanismele din unităţile administrativ-teritoriale(comună, oraş) cu regiunea de dezvoltare.

          Pentru completarea cadrului legislativ necesar relizării politicii de dezvoltare regională şi creării mecanismelor specifice şi instrumentelor structurale, au fost adoptate numerase  acte normative, legea în vigoare fiind în acest moment Legea nr.315/2004, privind dezvoltarea regională în România, în aceasta fiind definite obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională, dupa cum urmează:

• diminuarea politicilor regionale existente, prin stimularea dezvoltării echilibrate, recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social al zonelor mai puţin defavorizate, ca urmare a unor condiţii istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre
• corelarea politicilor sectoriale gvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelorşi prin valorificarea resurselor regionale şi locale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora.
• stimularea cooperării interegionale, interne şi internaţionale , transfrontaliere, inclusiv în cadrul euroregiunilor precum şi participarearegiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene care promovează dezvoltarea economico-socială şi instituţională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile internaţionale a care România este parte.

          „Obiectivele prevăzute de această normă se realizează prin proiecte şi programe care se finanţează din Fondul naţional pentru dezvoltare regională şi din Fondul pentru dezvoltare regională, fond constituit din contribuţiile financiare ale consiliilor judeţene şi Cosiliul General al Municipiului Bucureşti.”[10]  

            Instituţiile administraţiei publice locale au fost create în vederea rezolvării operative a cerinţele colectivităţilor locale, prin cunoaşterea exactă şi completă a intereselor publice specifice. Rolul general al instituţiilor şi organizaţiilor publice este de a oferi produse şi servicii publice de cea mai bună calitate în vederea satisfacerii nevoilor sociale (generale şi specifice)  ale membrilor comunităţii.

            Instituţiile angrenate în procesul de dezvoltare locală „au ca rol principal urmărirea procesului prin care au loc importante transformări în structura economiei locale, utilizând în acest sens instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a obiectului său de activitate.”[11] Instituţiile dezvoltării includ entităţile de la nivel local, regional şi naţional, având sarcini precise.

            Strategia de  dezvoltare locală necesită resurse financiare, cunoştinţe şi imaginaţie în domeniul dezvoltării locale.Trebuie să existe insituţii cu rol bine determinat în identificarea şi mobilizarea resurselor necesare procesului de dezvolare lcoală. Astfel „persoanele şi instituţiile implicate în dezvoltarea unei zone sau a unei localităţi trebuie să fie atrase în procesul de creare a unei structuri instituţionale responsabilă cu dezvoltarea locală”[12].

            Instituţiile cu responsabilităţi în dezvoltarea locală trebuie să implice părţile interesate atât oficial cât şi neoficial, deoarece fără implicarea acestora în procesul dezvoltării locale nu vor putea fi atinse obiectivele şi programele stabilite în acest domeniu. Eficienţa dezvoltării rezultă din stabilirea cu claritate a competenţelor fiecărei instituţii de la nivelul fiecarui palier , transpuse în proceduri operative sub forma responsabilităţilor.

            O instituţie implicată în acest proces de dezvoltare trebuie sa fie capabilă să realizeze următoarele patru activităţi:

• cercetare – o acţiune care se bazează pe colectarea informaţiilor despre nevoile pe care le au locuitorii acelei zone
• furnizare de informaţii – aceasta  se referă la furnizarea datelor despre activităţile care au fost identificate în cadrul localităţii respective  şi care trebuie implementate
• marketing – structurat în funcţie de strategiile de dezvoltare specifice alese
• coordonare – coordonarea altor grupuri implicate în dezvolatarea lcoală

            Instituţiile administraţiei publice care sunt direct implicate  în dezvoltarea locală trebuie să includă în structura lor atât „servicii de specialitate în domeniul programării, cât şi în domeniul executării proiectelor de dezvoltare locală”[13].Cu alte cuvinte autorităţile publice trebuie sa fie capabile să întocmească şi să pună în implementare proiectele de dezvoltare locală.

           Un aspect cheie al autorităţilor publice locale implicate în dezvoltarea locală reprezintă identificarea continuă a noilor cerinţe în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, astfel se extinde procesul de dezvoltare locală la alte dimensiuni. Instituţiile trebuie să identifice în mod permanent noi activităţi şi obiective de investiţii care să conducă la îndeplinirea scopurilor pentru care au fost înfiinţate. Astfel, putem trage concluzia că structura unei instituţii, responsabilă cu dezvoltarea locală depinde de circumstanţele existente în comunitate. Indiferent de structura instituţiei, aceasta trebuie să îndeplinească doua caracteristici:

• autoritatea – puterea de a acţiona în numele comunităţii;
• resurse umane, materiale, financiare – necesare pentru susţinerea proiectelor de dezvoltare locală.

 Sistemul  autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice , cu rol direct în dezvoltarea locală[14]

           La nivel central

            Principalele atribuţii ale instituţiilor administraţiei publice în acest domeniu, al dezvoltării locale se referă la[15] :

• politica denerală de prognoză, orientare, dezvoltare
• asistenţă tehnică pentru implementarea acţiunilor în cadrul procesului de dezvoltare locală
• activităţi prin care instituţiile centrale aduc semnificative economii de scară pentru infrastructură şi prioiectele-cadru
• relaţii de afaceri internaţionale ăn proiecte transnaţionale
• schimburi largi de informaţii şi experienţă cu alte state
• implementarea proiectelor pilot pentru dezvoltarea practicii inovative

            Toate aceste responsabilităţi sunt realizate de administraţia publică centrală, autoritatea executivă fiind reprezentată de guvern, ministere şi alte organe de specialitate  aflate în subordinea guvernului.De aici putem trage concluzia că guvernul este prima instituţie cu rol direct în domeniul dezvoltării locale.

          Dintre autorităţile ale administraţiei publice centrale un rol important în dezvoltarea locală îl au: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului,Ministerul Mediului si Padurilor şi Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

      Ministerul Administraţiilor şi Internelor în domeniul dezvoltării locale are următoarele atribuţii:

• reglementarea şi monitorizarea asociaţiilor de dezvoltare care au ca obiect de activitate serviciile comunitare de utilităţi publice, parteneriatul şi dialogul cu societatea civilă;
• constituirea unei baze de date privind infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciilor de utilităţi publice şi evoluţia indicatorilor de performanţă ai acestora;
• perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional necesar întăririi capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale;
• crearea şi perfecţionarea cadrului instituţional şi a instrumentelor necesare gestionării eficiente a fondurilor de investiţii publice, inclusiv a fondurilor comunitare, destinate modernizării, dezvoltării şi eficientizării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare;
• îmbunătăţirea capacităţii autorităţilor publice locale de a iniţia, promova şi implementa proiecte de investiţii publice de interes local.

            În vederea îndeplinirii atribuţiilor enumerate mai sus, Ministerul Administraţiilor şi Internelor cooperează cu celelalte ministere şi organe de specialitate, atât ale administraţiei publice centrale cât şi locale.

           Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Turismului îşi desfăşoară activitatea în următoarele domenii: planificare strategică, cooperare transfrontalieră,transnaţională şi interregională, amenajarea teritoriului, dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, amenajarea teritoriului, dezvoltare imobiliară – edilitară.  În ceea ce priveşte dezvoltarea locală Ministerul Dezvoltării Regionale urmăreşte:

• elaborarea strategiilor, politicilor, programelor şi reglementărilor specifice domeniului dezvoltării locale;
• armonizarea implementării politicilor şi programelor sectoriale;
• asigurarea corelării politicilor şi strategiilor sectoriale de dezvoltare, pentru asigurarea unei strategii guvernamentale durabile de dezvoltare la nivel naţional, regional, local;

            Funcţiile pe care le exercită Ministerul Dezvoltării Regionale în vederea atingerii obiectivelor în domeniul dezvoltării locale sunt: de strategie, reglementare şi avizare, reprezentare, autoritate de stat, administrare, implementare a programelor finanţate din fonduri structurale, monitorizare şi control.În exercitarea acestor funcţii ministerul are ca principale atribuţii:

• participă la sprijinirea dezvoltării capacităţii administrative a structurilor implicate în programele din domeniile sale de activitate,precum şi la consolidarea parteneriatelor existente;
• susţine şi mediază constituirea de parteneriate atât la nivel cantral cât şi local;
• asigură coordonarea metodologică a elaborării planurilor de dezvoltare teritorială naţională şi teritorială naţională şi regională;
• asigură managementul fondurilor publice şi comunitare alocate domeniului său de activitate;
• elaborează sau avizează documentaţia de achiziţie publică aferentă proiectelor finanţate din sfera sa de activitate;
• iniţiază împreună cu instituţiile de profil programe care sa sprijine pregătirea profesională a funcţionarilor publici, din domeniul dezvoltării locale.

           În concluzie, ministerul,susţine şi mediază  constituirea de parteneriate în domeniul dezvoltării locale şi în acelasi timp programează, coordonează, monitorizează şi controlează utilizarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de U.E. pentru programele de dezvoltare locală şi regională.

            Ministerul Mediului şi Padurilor funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi aplică strategia şi programul Guvernului în vederea promovării politicilor în domeniul mediului şi dezvoltării durabile. În vederea exercitării funcţiilor ministerul are urmatoarele atribuţii:

• elavorează strategii în domeniul mediului şi asigură implementarea acestora;
• stabileşte măsuri care să asigure conformarea politicilor şi programelor de dezvoltare regională şi locală cu strategia naţională de dezvoltare durabilă;
• asigură controlul respectării de către toate persoanele reglementările din domeniul mediului ;
• întreprinde acţiuni şi iniţiative pentru participarea României la acţiunile de cooperare bilaterală şi multilaterală, la nivel regional şi global pentru valorificarea facilităţilor de asistenţă financiară;
• coordonează elaborarea poziţiei României în promovarea noului acquis de mediu la nivelul U.E.;

           Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale este organul responsabil cu elaborarea, reglementarea şi implementarea politicilor agricole comunitare şi naţionale .Acesta elaborează şi adoptă politici sectoriale în domeniulagriculturii, dezvoltării rurale, silvicultură şi acvacultură.Principalele obiective în aceste domenii vizează:

• absorbţia fondurilor comunitare destinate finanţării acestor domenii;
• accelerarea procesului de dezvoltare rurală;
• susţinerea financiară şi fiscală a agriculturii prin programe multianuale;

          Pentru a susţine aceste obiective ministerul îndeplineşte simultan funcţiile de strategie, reglementare, administrare, gestionare, autoritate de stat, autoritate de management. Ministerul Agriculturii şi dezvoltării rurale asigură fluxul financiar al fondurilor destinate cofinanţării contribuţiei financiare a Comunităţii Europene pentru plata cheltuielilor aferente F.E.O.G.A., F.E.A.D.R.,la termenele prevăzute şi asigură controlul privind operaţiunile care fac parte din sistemul de finanţare prin F.E.O.G.A..

            La nivel local

            Potrivit legii[16], consiliile locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti sunt autorităţi prin intermediul cărora se realizează autonomia locală şi descentralizarea serviciilor publice.

            Principalele categorii de atribuţii ale consiliilor locale, care privesc domeniul  dezvoltării locale sunt:[17]

• Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local;
• Atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului;
• Atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei,oraşului şi municipiului;
• Atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni;
• Atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern;

            În ceea ce priveşte dezvoltarea economico-socială şi de mediu în unităţile administrativ-teritoriale, consiliile locale aprobă documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, strategiile de dezvoltare economico-socială şi de mediu,documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. De asemenea consiliile lcoale iau masurile necesare implementării şi conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeanădin domeniul mediului.

            Consiliul Judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean, cu rol  în coordonarea activităţilor consiliilor locale pentru realizarea serviciilor publice de interes judeţean, servicii ce au un aport ridicat în procesul de dezvoltare locală. În vederea participării la realizarea dezvoltării locale acesta are atribuţii în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate, dezvoltarea economico-socială a judeţului, gestionarea patrimoniului, judeţului, gestionarea serviciilor publice din subordine, cooperarea interinstituţională.Referitor la dezvoltarea economico-socială a judeţului, Consiliul judeţean aprobă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială şi de mediu a judeţului (urmăreşte în cooperare cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice lcoale măsurile necesare de realizare a acestora), proiectele de organizare şi de amenajare a teritoriului judeţului, proiectele de dezvoltare urbanistică generală a unităţilor administrativ-teritoriale componente, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes judeţean.

            Consiliul Judeţean are şi o seride de atribuţii cu privire la gestionarea serviciilor publice subordonate, atribuţii ce contribuie la procesul de dezvoltare locală:

• asigurarea cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judeţean privind:
• protecţia şi refacerea mediului
• podurile şi drumurile publice
• serviciile comunitare de utilitate publică de interes judeţean
• acordarea de consultanţă în domeniile dezvoltării locale, unităţilor administrativ-teritoriale din judeţ

           O pondere deosebită în procesul dezvoltării locale o are Consiliul judeţean prin acţiunile de cooperare interinstituţională.Consiliul poate adopta hotărâri cu privire la cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară sau străinătate, înfrăţirea judeţului cu unităţi administrativ-teritoriale din alte ţări, cooperarea sau socierea Consiliului judeţean cu persoane juridice române ori străine, în vederea finanţării şi raşizării în comun a acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean.

            O contribuţie destul de importantă la procesul de dezvoltare locală este adusă şi de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, precum şi de zonele metropolitane şi de aglomerări urbane.

            Asociaţiile de dezvoltare intercomunitare „sunt structuri de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat şi de utilitate publică, înfiinţate în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional.”[18]Scopul acestora este de a pregăti şi promova proiectele de dezvoltare locală în transport, mediu, mediu de afaceri, turism şi de a obţine finanţări interne şi externe pentru derularea proiectelor.

            În realizarea obiectivelor sale, asociaţiile de dezvoltare intercomunitare colaborează cu instituţii de specialitate cu persoane juridice de drept public sau privat, precum şi cu persoane fizice, fără a exprima în vreun fel anume interese de grup.Ele acţionează în domeniul dezvoltării locale în numele şi pentru autorităţile administraţiei publice asociate.

            Zonele metropolitane şi aglomeraţiile urbane „sunt constituite cu acordul expres al autorităţilor deliberative de la nivelul unităţilor administrativ – teritoriale”[19] având ca scop principal dezvoltarea infrastructurilor de interes comun. Activităţile care urmăresc dezvoltarea infrastructurilor şi obiectivelor de interes comun sunt:

• elaborarea şi implementarea conceptului strategic de dezvoltare economică, socială şi culturală
• promovarea strategiei de dezvoltare a zonei, care să includă şi atragerea de investiţii directe
• elaborarea unor proiecte eligibile şi sustenabile, care să atragă fonduri structurale
• diminuarea dezechilibrelor create între centru şi zona limitrofă
• iniţierea şi dezvoltarea de proiecte care sa promoveze parteneriatul public-privat, cooperare teritorială şi interregională

   Pe langă instituţiile şi autorităţile administraţiei publice în dezvoltarea locală, au fost create o serie de structuri funcţionale care, susţin procesul dezvoltării locale.Astfel de structuri sunt:

            Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România este o organizaţie neguvernamentală care reuneşte consiliile judeţene ca autorităţi ale administraţiei publice locale. Scopul pentru care a fost creată această structură este acela de a participa la procesul de dezvoltare locală, de a  promova cooperarea regională şi interregională,de a colabora cu celelalte structuri asociative ale organelor administraţiei publice locale existente.

           Asociaţia Municipiilor din România are rolul de a promova şi proteja interesele comune ale administraţiei publice locale în vederea soluţionării şi gestionării nevoilor publice în interesul colectivităţilor locale.

            Asociaţia oraşelor din România  este o organizaţie care participă la realizarea unei autonomii locale în conformitate cu Carta Europeană a Autonomiei Locale, prin formarea şi perfecţionarea profesională a aleşilor locali şi a funcţionarilor publici, iniţierea unor structuri de mediere cu autorităţile centrale în scopul soluţionării probelemelor de interes general ale colectivităţii locale,promovarea unor forme de colaborare şi întrajutorare reciprocă.

          Asociaţia comunelor din România este tot o organizaţie neguvernamentală, creată în scopul reprezentării unitare a comunelor, în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice centrale, instituţiile U.E..

          Federeţia Autorităţilor Locale din România este o organizaţie neguvernamentală şi apolitică care reprezintă interesele celor trei asociaţii menţionate mai sus.Reprezintă interesele autorităţilor locale, în contextul sistemului politic naţional şi acordă asistenţă profesională autorităţilor locale.

                   Societatea civilă. Relaţia dintre autorităţile locale şi cetăţenii pe care acestea îi deservesc reprezintă cel mai important factor în evaluarea democraţiei locale. Această relaţie depinde foarte mult de experienţa ambelor părţi şi de dorinţa lor de colaborare. Persoanele fizice din comunitate sunt acelea care sprijină sau din contra se opun atunci când este vorba de un program DEL. Dialogul începe atunci când ambele părţi sunt convinse şi interesate în soluţionarea problemelor existente.

                  ONG-urile se caracterizează printr-o mare mobilitate în ceea ce priveşte direcţiile de acţiune. Mobilitatea reprezintă o condiţie obligatorie pentru supravieţuirea lor. ONG-urile joacă un rol important în identificarea unor probleme, care la moment sunt trecute cu vederea de către autorităţile locale. Prin utilizarea propriilor resurse, umane şi capacităţii lor organizatorice ele contribuie substanţial la realizarea obiectivelor ce ţin şi de dezvoltarea locală. ONG-urile pot acoperi anumite necesităţi ale comunităţii, oferind servicii mai calitative şi mai ieftine in comparaţie cu sectorul public. Dar ele nicidecum nu pot fi privite ca "alternative" ale administraţiilor publice. ONG-urile niciodată nu vor substitui administraţiile locale şi nu vor realiza sarcinile administraţiilor. Ele completează activitatea administrativă şi oferă soluţii complementare, deschizând calea spre colaborare cu administraţia publică locală

 

[1] F. Barca, M Brezzi, F Terribile, F Utili (2005), Measuring for Decision making:Soft and Hard Use of indicators in Regional Development Policies, OECD, http://www.oecd.org/oecdworldforum, p 2

[2] Ani Matei,Stoica Anghelescu (2009).  Modele teoretice şi empirice ale dezvoltării locale , Editura Economică, Bucureti,  p 14

[3] Ani Matei,Stoica Anghelescu (2009).  Modele teoretice şi empirice ale dezvoltării locale , Editura Economică, Bucureti, p 15

[4] Ani Matei,Stoica Anghelescu (2009).  Modele teoretice şi empirice ale dezvoltării locale , Editura Economică, Bucureti, p 29

[5] Legea nr. 69/1991 – Legea administraţiei publice locale , publicata în M.O. al României , partea I, nr 238 din 28.11.1991

[6] I Alexandru (coordonator) (1999).Drept administrativ, Editura Omnia, Braşov, p 51

[7] publicata în MO al României partea I, nr 776 din 13.09.2006

[8] Art. 2(1) din Legea nr.326/2001, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, lege publicată în Monitorul Oficial nr. 359/4 iulie 2001

[9] Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti,  p 59

[10] Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti,  p 61

[11] Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 85

[12] Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 86

[13] Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, pg 87

[14] Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 88

[15] Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 89

[16] din Legea nr.215/2001, Legea administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial nr.123 din 20 februarie 2007

[17] Art. 36(2) din Legea nr.215/2001, Legea administraţiei publicelocale, republicată în Monitorul Oficial nr.123 din 20 februarie 2007

[18] Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, pg 108

[19] Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p. 109