Evaziunea fiscala in Romania a devenit motiv de preocupare pentru specialistii in domeniu, administratia fiscala si factorul politic, imediat dupa unificarea sistemelor fiscale in urma unirii provinciilor romanesti din 1918, proces care a avut loc concomitent cu modernizarea sistemului fiscal, prin raportare la tarile Europei Occidentale intre anii 1923-1927, desi referiri la evaziunea fiscala precum si includerea de sactiuni impotriva celor care erau depistati ca evazionisti au avut loc prin legile fiscale speciale (de exemplu-Legea contributiilor directe din 1929)-,,Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contributiile directe’’(publicata in Monitorul Oficial nr. 288, Partea I din 25 decembrie 1929
De remarcat ca legea pentru represiunea evaziuni fiscale la contributiunile directe nu da definitia explicita a evaziunii fiscale, iar in cuprinsul ei nu se pomeneste nici macar odata cuvantul ,,evaziune fiscala’’.Conform aceluiasi autor (M. Maievchi), dintre frudele fiscale comise in perioada interbelica in Romania, prin importanta sumelor in joc, se detasau cele comise de intreprindere cu caputal strain.Elementele favorizante se refereau la regimul rezervelor si amortizarilor, impunerea complementara dupa rentabilitate si regimul dobanzilor la imprumuturile din strainatate.
In randul marilor afaceri insotite de mari fraude fiscale in perioada inerbelica este citata afacerea:,,spirtului negru’’ care a costat bugetul statului miliarde de lei.La adapostul taxelor prohibitive la bauturile spirtoase a inflorit frauda practica de fabricile de spirt.Enormele profituri care puteau fi obtinute prin eludarea taxelor legale-cca 800 000 lei pe vagonul de spirt-au inaugurat epoca spirtului negru.Consumul declarat si taxat al spirtului din cereale s-a redus de la 5.177 vagoane in 1925, la 599 vagoane in 1928 si la 32 de vagoane in 1931.Intr-un singur an, 1928, incasarile din taxele aferente au scazut la 400 milioane lei fata de 1625 milioane lei in 1927.