In Romania problema evaziunii fiscale capata un interes major in primul rand datorita existentei unei economii cu o lipsa acuta de capital, atat la nivel macroeconomic, pentru sustinerea programelor nationale de recrutare, cat mai ales la nivel microeconomic, unde fenomenul subcapitalizarii este deosebit de presant.
De asemenea, tot lipsa de capital atrage dupa sine o situatie precara a veniturilor care trebuie sa alimenteze bugetul de stat si care au ca menire finantarea unor importante sectoare sociale(sanantate, invatamant, etc).In aceste conditii limitarea intr-o masura cat mai mare a evaziunii fiscale ar avea un aspect pozitiv asupra echilibrului bugetar.
Fenomenul sustragerii de la impunerea unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila se intalneste atat pe plan national, cat si international.Uneori, insasi legislatia nationala scoate de sub incidenta impozitelor anumite categorii de venituri, parti de venituri, elemente de avere ori anumite acte si fapte care, in conditiile aplicarii consecvente a pricipiului generalitaii impunerii, ar trebui luate in calcul la stabilirea impozitelor.
Caile de eludare a fiscului sunt multiple si variate, printre ele numarandu-se:
1.neinregistrarea corecta si la timp a cantitatilor din materii prime si materiale sau marfuri achizitionate;
2.modificarea preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport, manipulare, etc;
3.neinregistrarea intregii productii iesite din sectiile de fabricatie si inmagazinate;
4.nerespectarea retelelor de fabricatie si contrafacerea produselor;
5.practicarea unor preturi de livrare sau a unor cote de adaos comercial mai mari decat cele declarate, afisate sau contabilizate;
6.intocmirea de state de plata, facturi, chitante ori alte documente justificabile,nereale;
7.intocmirea de declaratii vamale false la impotul sau la exportul de marfuri;
8.scoaterea din intreprindere de produse finite sau de marfuri fara documente insotitoare sau cu documente neconforme cu realitatea;
9.intocmirea de declaratii de impunere nesincere, etc.