Acestea se rezuma in special la trei tipuri de societati instalate in tarile de refugiu:
1.holdingurile
2.societatile de baza
3.societatile fictive
1.Societatile holding instalate in tari ca Lichtenstein, Luxemburg, Elvetia, Monaco, Hong Kong, Singapore, Bermude, au functiuni multiple.Ele gestioneaza in acelasi timp portofoliile de valori imobiliare pentru societatile de grup optin participari, procura sursele de finantare, prin lansare de imprumuturi inernationale si incaseaza redevente, onorarii si comisioane.
O caracteristica principala a acestor paradisuri fiscale este ca pot pastra secrete bancare si alte aspecte favorabile legate de conditiile legale acordate.Ele sunt stabilite in teritorii, restranse situate de preferinta intr-o zona cu moneda puternica, stabile politic, dotate cu o retea densa de institutii bancare, protectie puternica a secretului bancar si al afacerilor, ignorand controlul schimburilor si deservite de legaturi aeriene bune si de retele de telecomunicatii asigurand legaturile cu tarile dezvoltate, beneficiind bineinteles de absenta sau de nivelul redus al impozitarii veniturilor si beneficiilor si refuzul de a coopera cu fiscurile straine.Paradisul fiscal este, din aceasta cauza, si un paradis financiar propice unde este posibila manifestarea fenomenului de spalare a banilor din orice trafic.
In ochii evazionistilor internationali,in contrast cu paradisurile fiscale, tarile dezvoltate sau cele cu sisteme fiscale bine articulate apar ca ,,infernuri fiscale’’ care au atitudine destul de ambigua fata de primele.Cu toate acestea, tarile dezvoltate, fac astazi o concurenta dura paradisurilor fiscale clasice prin intermediul regimurilor fiscale privigeliate in conditiile unei presiuni fiscale ridicate.,,In timp ce mentin un nivel global ridicat al presiunii fiscal, ele mentin la dispozitia investitorilor structuri juridice si regimuri speciale care permit sa scape de orice impunere sau sa beneficieze de o impozitare foarte usoara’’.Astfel, societatile holding(societati care detin un portofoliu de participatie fara a fii executat ele insele vre-o activitate de afacere) nu platesc practic impozit pe profiturile lor in Olanda sau Luxemburg.In Elvetia unele cantoane nu impun veniturile din sursa straina primita de societatile care sunt domiciliate aici dar care nu exercita nici o activitate.
Unitatea fiscala a acestor societati holding este evidenta.De exemplu,o societate dintr-o tara cu fiscalitate ridicata pentru venituri din capital si care doreste sa lanseze un imprumut obligatar, pentru a evita retinerea la sursa a impozitului asupra dobanzilor, obligatiunilor emise creeaza o societate holding in Lichtenstein.Obiectul acesteia este sa emita titlurile de valoare respective .Suma astfel obtinuta in urma vanzarilor obligatiunilor este predata de catre societatea holding la societatea holding din tara de origine in schimbul unei dobanzi cel putin egala cu rata dobanzii pentru obligatiunile emise.Dobanzile varsate de societatea holdin detinatorilor de obligatiuni nu suporta nici o retinere, micsorand astfel costul finantarii pentru societatea initiala.De regula, emisiunile de obligatiuni din Europa se efectueaza in Luxemburg deoarece operatiunile in cauza nu sunt supuse la impozite prea mari.
2.Societatile baza ,,base companies’’ sunt societati care nu au activitate economica proprie.Ele sunt create, de asemenea, in tari cu o presiune fiscala redusa servind pentru concentrarea si administrarea beneficiilor financiare si comerciale realizate in alte tari de catre filialele si intreprinderile comerciale din grupul fondator.Altfel spus, ele gestioneaza trezoreria grupului care le-a creat iar in tarile care sunt stabilite, unde fiscalitatea este mai redusa.
3.Societatile fictive sau ,,sham companies’’.Spre deosebire de precedentele acestora, au o existenta materiala mult mai neinsemnata.Acestea nu au baza,si nu sunt instalate in tarile de refugiu.