1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Activităţile economice trec prin stări succesive de creştere, dezvoltare, stagnare, criză, dar intensităţile cu care acestea se manifestă sunt diferite de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta. În prezent, creşterea economică se consideră ca fiind o expresie sintetică a şanselor pentru o viaţă mai bună şi, de aceea, reprezintă un obiectiv major al tuturor ţărilor. În ţara noastră, însă, această problematică este cu atât mai importantă întrucât în ultimii ani a existat o creştere economică ce nu s-a concretizat şi într-un nivel de trai mai bun pentru populaţie.

În ceea ce priveşte conţinutul creşterii economice au apărut, în timp, diferite opinii care sintetizează elemente importante ca rezultat al cunoaşterii ştiinţifice.

Creşterea economică  semnifică o evoluţie pozitivă, ascendentă a economiei unei ţări pe termen mediu şi lung, dar care nu exclude oscilaţii conjuncturale, chiar şi regrese economice temporale.

Alături de termenul creştere economică, în literatura de specialitate, mai sunt uzitaţi şi termenii creştere economică zero şi creştere economică negativă (descreşterea economică).

Creşterea economică zero (prezentată pentru prima dată în anul 1972, în primul raport către Clubul de la Roma intitulat „Limitele creşterii”) reprezintă situaţia în care rezultatele macroeconomice absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor rămânând constant.

Creşterea economică negativă (descreşterea economică) evidenţiază acea situaţie în care pentru un anumit timp rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinţă de scădere, menţinându-se însă sub control o serie de corelaţii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul eficienţei economice şi al bunăstării sociale.

Creşterea economică aduce în prim plan acele modificări ce au loc într-un orizont de timp şi într-un anumit spaţiu, în sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice, în strânsă legătură cu factorii lor determinanţi.

Rezultatele macroeconomice obţinute într-o anumită perioadă de timp sunt măsurate cu ajutorul unor indicatori sintetici semnificativi pentru stabilirea dinamicii economice a unei ţări. Dintre toţi aceşti indicatori, o importanţă deosebită o au: produsul intern brut; produsul naţional brut; venitul naţional, exprimaţi în termeni reali, pe ansamblul economiei sau pe locuitor.  

Procesul creşterii economice are în vedere următoarele elemente:

  1. creşterea economică este dependentă de dinamica macroeconomică, influenţată de factori specifici şi de dinamica demografică, influenţată de factori biologici şi sociali;
  2. evoluţia rezultatelor macroeconomice implică analiza pe o perioadă suficient de lungă, deoarece astfel se poate face distincţie între expansiunea generată în cadrul ciclului de afaceri şi creşterea economică propriu-zisă, reprezentând tendinţa dominantă într-o perioadă mai mare de timp;
  3. creşterea economică are în vedere doar rezultatele macroeconomice reale, cele corectate cu mărimea deflatorului, pentru că în această manieră sunt eliminate creşterile artificiale datorate inflaţiei;
  4. expresia sintetică a creşterii economice, din punct de vedere cantitativ, este dată de ritmul sporului PNB sau PIB pe locuitor. Aceşti indicatori prezintă şi anumite limite, datorită faptului că apar sub formă de valoare medie, nefurnizând informaţii referitoare la repartizarea efectivă a veniturilor diferitelor categorii ale populaţiei. În acest scop, se utilizează şi alţi indicatori, mai relevanţi fiind durata timpului liber şi speranţa medie de viaţă, indicatori care măsoară dezvoltarea economică.

   Dezvoltarea economică reprezintă ansamblul transformărilor cantitativ, calitative şi structurale ale evoluţiei economice, în corelaţie cu evoluţia demografică şi problematica generală a omului, a modului de gândire şi comportamentul său ca şi cu evoluţia echilibrului ecologic.  

   Conceptul de dezvoltare economică este definit de specialişti ca fiind multidimensional, deoarece:

În primul rând, dezvoltarea economică implică în sine creşterea economică. Nu putem să vorbim despre procesul de dezvoltare economică fără a exista o creştere a rezultatelor macroeconomice pe termen lung. Pentru a se transforma în dezvoltare economică, creşterea economică trebuie să fie însoţită de transformări cantitativ-structurale în economie, în modul de trai şi în calitatea vieţii oamenilor.

În al doilea rând, dezvoltarea economică are o conotaţie istorică mai amplă, prezentând procesul trecerii economiei unei ţări de la o formă inferioară de evoluţie spre alta superioară, incluzând zig-zag-uri temporale determinate de anumite conjuncturi.

În al treilea rând, noţiunea de dezvoltare economică se referă la progresele realizate în raporturile dintre agenţii economici şi mediul economic al acestora (micro, macro şi mondoeconomic), la structurile tehnico - ştiinţifice, sociale şi psihologice ale producţiei şi economiei în totalitatea sa.

Dezvoltarea economică într-o ţară presupune existenţa creşterii economice, dar creşterea economică nu înseamnă automat existenţa dezvoltării, relaţia între acestea fiind de la parte la întreg.

Creşterea economică este influenţată de o serie de factori, cu caracter sistemic. Factorii creşterii economice reprezintă ansamblul elementelor de intrare în proces, fiind de ordin uman, natural – material, social – politic, tehnic, ştiinţific, informaţional, ecologic etc. Aceşti factori pot fi structuraţi ca: factori cu acţiune decisivă şi factori cu acţiune mediată.

În cadrul factorilor cu acţiune decisivă, nemijlocită, asupra creşterii economice se înscriu factorii de producţie, cum sunt:

  • factorul uman (resursele de muncă);
  • factorul material (resursele naturale şi echipamentele de producţie acumulate);
  • factorul informaţional – ştiinţific – tehnologic.

Factorii cu acţiune mediată sunt generaţi de complexitatea sistemului economic naţional, iar dintre aceştia menţionăm:

  • rata investiţiilor;
  • cheltuielile de dezvoltare – cercetare;
  • politicile macroeconomice (fiscală, monetară, bugetară);
  • capacitatea de absorbţie a pieţei interne;
  • politica ecologică etc.

Fiecare dintre factorii prezentaţi acţionează într-un mod sau altul asupra creşterii economice, în funcţie de importanţa şi de caracterul acţiunii lor: direct sau indirect. Factorii creşterii economice sunt analizaţi prin prisma a trei laturi: cantitativ, calitativ şi structural.

  1. Dimensiunea cantitativă se referă la volumul global al fiecărui factor. Această dimensiune a factorilor de creştere economică este de natură preponderent extensivă şi se produce prin mobilizarea şi utilizarea, de la o perioadă la alta, a unui volum sporit de factori, presupunând constant randamentul lor.
  2. Dimensiunea calitativă se referă la randamentul utilizării resurselor. Această dimensiune a factorilor de creştere economică este de natură preponderent intensivă şi se realizează prin mărirea de la o perioadă la alta a nivelului randamentelor.
  3. Dimensiunea structurală uneşte contribuţiile de ordin cantitativ şi calitativ în funcţie de proporţiile în care sunt combinate diferitele categorii de factori şi în care aceştia se repartizează pe destinaţii de utilizare (ramuri economice, grupe de produse în cadrul ramurilor economice etc.).

Tipurile de creştere economică reprezintă diferite combinaţii ale celor trei laturi specifice factorilor creşterii economice, precum şi acţiuniea conjugată a acestora. În funcţie de latura care predomină în evoluţia indicatorilor macroeconomici proprii creşterii economice, teoria economică a sintetizat trei tipuri de creştere economică:

  • Tipul de creştere extensiv corespunde unei contribuţii majore a laturilor cantitative ale factorilor direcţi la formarea sporului PNB.

Acest tip de creştere economică este întâlnit pe scară largă, în special, în ţările în curs de dezvoltare şi în cele slab dezvoltate. El presupune utilizarea într-un volum ridicat a resurselor umane, resurselor materiale etc fără a reuşi obţinerea unei eficienţe economice pe măsura volumul de factori de producţie consumaţi.

  • Tipului de creştere intensiv corespunde unei contribuţii majore a laturilor calitative ale factorilor direcţi la formarea sporului PNB.

Acest tip de creştere economică este specific ţărilor dezvoltate, care pun accentul pe noile tehnologii apărute în fiecare domeniu de activitate. În acest caz profitul şi eficienţa sunt elementele prioritare, reprezentând temelia pentru oricare activitate. În asemenea condiţii o importanţă deosebită o au: cercetarea ştiinţifică, tehnologiile înalte, forţa de muncă pregătită şi educată, un managementul adecvat etc.

  • Tipul de creştere mixt sau intermediar corespunde unei contribuţii aproximativ egale a laturilor cantitative şi calitative ale factorilor direcţi la formarea sporului PNB.

Acest tip de creştere economică predomină în majoritatea ţărilor aflate în tranziţie către o economie de piaţă concurenţial funcţională. Tipul intermediar de creştere prezintă trecerea unei economii extensive la o economie intensivă.

Loading...