Tipărire
Categorie: Economie
Accesări: 339
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Într-o economie de piaţă concurenţială, activitatea economică de ansamblu nu are o evoluţie uniform ascendentă, ci una fluctuantă. Pe lânga perioade de creştere se manifestă şi stagnări sau chiar crize, cu alte cuvinte economiile contemporane se caracterizează prin alternarea unor stări de echilibru cu altele de dezechilibru.

Starea de dezechilibru se concretizează în încetinirea, stagnarea sau scăderea activităţii economice, în schimbari bruşte ale acesteia, fenomen ce poartă numele de criză economică.

Dezechilibrele economice reflectă dereglări ale economiei şi se manifestă sub diverse forme, putand fi clasificate în funcţie de mai multe criterii şi anume, după dinamica şi volumul producţiei, domeniul afectat, periodicitate, amploarea cuprinderii, dimensiunea geografică. Fiecare criteriu stă la baza unei subclasificări, cum se va vedea în continuare.

  1. După dinamica şi volumul producţiei, dezechilibrele pot fi:

- de subproducţie, care au apărut în perioada precapitalistă, dar care se întalnesc şi în prezent, mai ales, în ţările subdezvoltate. Ele se manifestă sub forma unor deficite sau insuficienţe de producţie, prin lipsa unor bunuri şi servicii;

- de supraproducţie, care se manifestă cu o anumită regularitate la anumite intervale de timp şi care au o durată, intensitate şi întindere diferită de la un dezechilibru la altul. Aceste dezechilibre apar atunci cand oferta depăşeşte cererea solvabilă;

  1. După domeniul afectat, ştiinţa economică a descifrat şi reliefat dezechilibrele de producţie, monetare, valutare:

Dezechilibrele de producţie se manifestă prin reducerea volumului producţiei şi ocupării, fiind urmarea modificărilor în volumul şi structura consumului, în sistemul de combinare a factorilor de producţie sub incidenţa progresului tehnic, a sistemului de nevoi, etc. Aceste dezechilibre pot fi la randul lor:

Dezechilibrele monetare se manifestă prin situaţii de tipul excedentelor şi deficitelor de monedă, cum ar fi de exemplu existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depăşeşte cantitatea de bunuri şi servicii existente pe piaţă (inflaţia);

Dezechilibrele financiare, în sens larg, constau în dereglarea gravă a sistemului financiar al unei ţări (circulaţia bancară, finanţele statului, sistemul de credit), iar în sens restrans, dereglarea finanţelor statului, concretizată în deficite de proporţii ale bugetului de stat. Aceste dezechilibre apar datorită unor situaţii accidentale, cum sunt reducerea substanţială a încasărilor bugetare, ca urmare a unor şocuri neprevăzute la care este expusă economia reală, conjunctura nefavorabilă internă şi/sau externă în anumite ramuri, subramuri, situaţii sociale explozive, etc;

Dezechilibrele valutare se caracterizează prin discrepanţa între cererea şi oferta de valută.

  1. După perioada de timp la care se repetă, pot exista (s-au manifestat) dezechilibre (fluctuaţii) accidentale, sezoniere, ciclice.

Dezechilibrele accidentale (întamplătoare) nu sunt specifice numai economiei de piaţă, ci s-au manifestat şi se manifestă în toate etapele de evoluţie a societăţii omeneşti. Ele au cauze diverse: naturale (inundaţii, cutremure, seceta, invazii de dăunători), politice (schimbări de guverne, de regimuri politice), sociale (războaie), psihologie (stări de spirit ale populaţiei sau agenţilor economici). Aceste manifestări, de regulă, nu pot fi prevăzute şi de aceea nu pot fi prevenite şi nici nu pot fi luate decât măsuri de reducere a consecinţelor negative, atunci când deja s-au produs;

Dezechilibrele sezoniere, ca şi cele accidentale, nu sunt proprii numai economiei de piaţă, ci ele s-au manifestat cu mult timp înaintea acesteia. Acestea au loc cu o frecvenţă legată de ciclul anual, îndeosebi în agricultură, construcţii, turism. Astfel, activitatea economică în producţia vegetală este dependentă de factori naturali, ca şi parţial în construcţii; în turism este legată de vacanţe, concedii, perioade de tratament oferite la munte sau la mare, etc.; în comerţ legată de sărbători, tradiţii, modă, apariţia de legume şi fructe sezoniere. Aceste dezechilibre (fluctuaţii) au loc cu o anumită regularitate, de la un an la altul, fiind previzibile;

Fluctuaţiile (dezechilibrele) ciclice, sunt legate de însuşi mecanismul de funcţionare a economiei de piaţă. Asemenea fluctuaţii sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea activităţii economice, de interdependenţele dintre părţile sale, revenind cu o anumită regularitate sau frecvenţă încă de la începutul secolului al XIX-lea. Frecvenţa acestor manifestări nu este riguros exactă, ci durata sa se încadrează în anumite limite, care au însă o variabilitate în funcţie de tipul ciclului, putând exista:

S-au manifestat de-a lungul timpului şi fluctuaţii economice neciclice. Manifestarea acestor fluctuaţii nu are o anumită frecvenţă putând fi financiar-bancare, în domeniul materiilor prime, petroliere (ansamblul efectelor negative pe care controlul cantităţilor de petrol extrase şi creşterea preţului la ţiţei le generează asupra ţărilor importatoare de ţiţei, a economiei mondiale).

  1. După amploare sau sfera de cuprindere, dezechilibrele pot fi totale şi parţiale.

Cele totale (generale) se manifestă la nivelul întregii activităţi economice (macro sau mondoeconomic);

Dezechilibrele parţiale sunt legate de formarea şi evoluţia resurselor primare, energetice, materii prime, forţă de muncă, etc.

  1. După dimensiunile geografice, dezechilibrele pot fi macroeconomice, regionale, mondoeconomice.

Evoluţia principalelor fenomene şi procese economice este pulsatorie, se derulează sub formă ondulatorie, are un caracter ciclic. Activitatea economică trece prin anumite faze, fiecare cu trăsături distincte şi care se derulează aproximativ în aceeaşi succesiune.

Ciclitatea economică constituie o formă specifică de evoluţie a activităţii economice, în care fazele de expansiune alternează cu cele de descreştere, stagnare şi chiar regrese economice. Ciclitatea este o formă de mişcare firească, normală a activităţii economice şi care conduce la concluzia implicită că evoluţia economiei nu este liniară, ci ondulatorie. Măsurarea cantitativă a ciclicităţii economice se realizează cu ajutorul conceptului de ciclu economic. Prin ciclu economic se inţelege alternanţa fazelor de expansiune şi a celor de contracţie ale activităţilor economice de ansamblu, faze ce presupun o periodicitate, succesiune şi o amplitudine relativ identice. De regulă, ciclul economic cuprinde mai multe faze, care se desfăşoară într-o anumită ordine şi având fiecare din ele anumite trăsături, care se regăsesc şi în ciclul urmator. Nu există două cicluri economice perfect asemănătoare. Conjunctura economică, timpul şi factorii social-politici în care se derulează le conferă specificitate, le diferenţiează şi le particularizează.