Aceste cheltuieli sunt pentru acordarea de ajutoare, alocaţii, pensii, indemnizaţii unor persoane salariate sau nesalariate (bătrâni, invalizi, handicapaţi, şomeri, femeile, copiii şi tinerii).
Mărimea cheltuielilor cu securitatea socială variază de la o ţară la alta în funcţie de potenţialul economic, de numărul şi structura populaţiei, de orientarea politicii sociale şi de sistemul de asigurări sociale. În majoritatea ţărilor dezvoltate ele reprezintă între
50% şi 80% din totalul cheltuielilor social-culturale.
Mecanismele financiare pentru realizarea securităţii sociale în ţările dezvoltate se caracterizează prin următoarele:
- 1. există cotizaţii ale salariaţilor şi angajatorilor pentru constituirea acestor fonduri
- 2. la baza acţiunilor de securitate socială stă principiul mutualităţii şi solidarităţii sociale
- 3. universalizarea acordării ajutoarelor sau prestaţiilor sociale
- 4. existenţa sau nu a unui venit minim garantat.
Sursele de finanţare a cheltuielilor cu securitatea socială sunt diferenţiate astfel: cheltuieli pe linia asigurărilor sociale şi a ajutoarelor de şomaj se finanţează din contribuţiile salariaţilor, a liber profesioniştilor şi a angajatorilor la care se adaugă subvenţiile din fondurile bugetare.
Cheltuielile pe linia asistenţei sociale se acoperă din fondul bugetar, din fonduri
speciale sau din alte surse.
Cheltuielile pentru ajutorul de şomaj
Aceste cheltuieli se fac pentru susţinerea materială a celor rămaşi fără lucru şi se acordă dintr-un fond financiar constituit din contribuţii ale salariaţilor şi ale angajatorilor şi în completare din subvenţii bugetare.
Contribuţiile salariaţilor şi ale angajatorilor se calculează în cote procentuale
aplicate asupra fondului de salarii sau asupra veniturilor.
Există 2 forme de ajutor de şomaj şi anume:
- 1. alocaţie (asigurarea de şomaj)
- 2. ajutor de şomaj.
Alocaţiadeşomaj se acordă majorităţii salariaţilor rămaşi fără de lucru care au o anumită vechime în muncă şi au plătit cotizaţii.
Ajutoarele de şomaj se acordă şomerilor nou veniţi pe piaţa forţei de muncă şi care nu îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de alocaţie de şomaj.
Alocatia de şomaj se acordă în raport cu nivelul salariului avut înainte de disponibilizare şi cu vechimea în muncă. Perioada de timp pentru care se acordă ajutoare de şomaj variază între 3-24 luni variind în unele ţări şi în funcţie de vârsta şomerului mărind perioada pentru cei de peste 50 ani. În afara ajutorului de şomaj se mai practică în unele ţări şi alte ajutoare pentru combaterea şomajului (ex. acordarea de ajutoare în bani pentru crearea de mici intreprinderi, prelungirea primirii ajutorului de şomaj de către şomerii în vârstă până la vârsta de pensionare).
Politicile sociale privind persoanele disponibilizate sau care nu au loc de muncă pot cuprinde 2 categorii de prestaţii:
- 1. prestatii active
- 2. prestatii pasive.
Prestaţiile pasive sunt cele care constau în acordarea de alocaţii sau indemnizaţii pentru şomeri.
Prestaţiile active sunt cele care conduc la crearea de noi locuri de muncă, la reconversie profesională sau cele prin care se oferă facilităţi pentru cei care angajează şomeri.
Cheltuieli pentru asistenţa socială
Asistenţa socială cuprinde acţiunile întreprinse de societate pentru ocrotirea şi susţinerea materială a familiilor şi persoanelor în vârstă şi fără venituri, a săracilor, handicapaţilor, invalizilor, foştilor combatanţi, a emigranţilor, refugiaţilor, etc. În cadrul acestora o pondere importanţă o deţin alocaţiile pentru familii acordate sub forma ajutoarelor pentru copii, sau alocaţiile pentru soţul sau soţia, singur sau singură, care creşte un copil.
În cadrul asistenţei sociale o altă categorie de ajutoare se acordă bătrânilor sau altor persoane marginalizate social fie sub formă de ajutoare băneşti fie sub forma unor prestaţii, servicii sau plasamente în instituţii specializate. În România există mai multe forme de acordare de ajutoare materiale pentru familii, bătrâni, sau alte persoane defavorizate:
- 1. alocaţia de stat pentru copii – care se acordă pentru copii în vârstă de până la
16 ani sau 18 ani dacă urmează o formă de învăţământ, nivelul acesteia fiind fix, lunar, nu depinde de veniturile părinţilor şi se indexează odată cu indexarea salariilor.
- 2. în afara acestei alocaţii în familiile cu mai mulţi copii se acordă şi alocaţia
suplimentară.
- 3. alte forme de asistenţă socială pentru spijinirea familiilor în afară de alocaţiile
de stat pentru copii sunt:
- ajutor pentru soţiile militarilor în termen fără venituri, şi cu copii;
- indemnizaţia de naştere care este unică, se acordă pentru fiecare copil născut până la al patrulea născut viu ;
- ajutoare de urgenţă pentru familii sau persoane aflate în situaţii de necesitate generate de calamităţi sau alte cauze ;
- alocaţii lunare de întreţinere, pentru minorii daţi în plasament familial ;
- servicii sociale pentru persoane vârstnice defavorizate cum ar fi: masa la
domiciliu, sprijin în gospodărie, etc.
Pentru ajutorarea celor fără venituri sau cu venituri reduse s-a instituit ajutor
social care este acordat în bani, lunar din bugetele locale.
Persoanele handicapate adulte beneficiază de un ajutor special lunar în valoare de
50% din salariul de bază minim brut pe economie indexat, iar nevăzătorii beneficiază de o pensie socială, copii handicapaţi primesc alocaţia de stat majorată cu 100%, iar persoanele care îngrijesc un copil handicapat beneficiază de un venit lunar egal cu salariul minim brut pe economie.
Sursa asistenţei sociale a persoanelor handicapate este bugetul de stat şi fondul de risc şi accidente care se constituie dintr-o cotă de 1% aplicată asupra fondului de salarii lunar al agenţilor economici.
În cadrul asistenţei sociale sunt prestaţii cu caracter reparatoriu cum ar fi:
1.drepturile acordate invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război;
2.drepturile foştilor deţinuţi politici
3.drepturile acordate eroilor martiri, a urmaşilor şi răniţilor din decembrie 1989.