1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

       Sistemul resurselor financiare diferă, din punct de vedere al structurii sale, de la un stat la altul. Totusi, având în vedere principalele trăsături caracteristice ale resurselor publice în ţările dezvoltate şi în ţările în curs de dezvoltare, acestea pot fi grupate după mai multe criterii, după cum urmează.

         Din punctul de vedere al conţinutului lor economic, principalele categorii de resurse financiare publice, sunt:

    - prelevări cu caracter obligatoriu ( impozite, taxe, veniturile de la întreprinderile industriale, comerciale sau de altă natură ). Cea mai mare parte a resurselor financiare publice o constituie veniturile cu caracter fiscal, al căror nivel este, însă, limitat şi de cele mai multe ori insuficient.. Încasările din impozite nu pot spori rapid. Măsurile de creştere a resurselor fiscale, se bazează pe modificări ale sistemului fiscal, fie în ceea ce priveşte nivelul cotelor de impunere folosite, fie vizând introducerea unor noi impozite. Aceste măsuri trebuie să primescă girul puterii legislative şi ca atare presupun scurgerea unei perioade de timp relativ îndelungate.

     - resurse de trezorerie ( împrumuturi pe termen scurt, mai mici de un an, contractate de stat prin emisiunea de bonuri de tezaur sau alte titluri ). Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale, pentru acoperirea golurilor de casă înregistrate la bugetele locale şi a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale. Resursele de trezorerie au caracter temporar şi rambursabil, comportând un cost determinat de dobandă, aferent titlurilor de stat pe termen scurt, precum şi de cheltuielile ocazionate de punerea şi retragerea din circulaţie a înscrisurilor respective.

În numeroase ţări cu economie de piaţă există un serviciu de trezorerie ( tezaur public ) însărcinat cu execuţia veniturilor şi cheltuielilor tuturor persoanelor juridice cu caracter public. Aşadar, acestea îşi păstrează disponibilităţile în depozit la tezaurul public. Este vorba de disponibilităţile colectivităţilor locale şi ale unor organisme publice cu caracter financiar, cum sunt: servicii de cecuri poştale, case naţionalizate de depuneri, case de depuneri şi consemnaţiuni. Pe baza acestor depozite, tezaurul public poate emite bonuri de tezaur. Resursele procurate în acest mod constituie pentru stat un important mijloc de finanţare ce poate fi utilizat, fie pentru acoperirea golurilor temporare de casă ale bugetului de stat, fie pentru acordarea unui sprijin financiar întreprinderilor publice sau colectivităţilor locale confruntate cu situaţii de deficit bugetar.

      - resurse provenind din împrumuturi, reprezintă datorie publică pe termen mediu

( de 2-5ani ) şi lung ( peste 5 ani ). În prezent, când majoritatea ţărilor cu economie de piaţă se confruntă cu deficite bugetare, împrumuturile publice au devenit un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare. Gradul de îndatorare a statului şi al altor entităţi publice nu poate, însă, depăşi anumite limite, datorită efectelor pe termen lung ale apelării la împrumuturi.

Finanţarea prin emisiune monetară fără acoperire este posibilă, dar în acelaşi timp are efecte negative. Pe de o parte, un nivel ridicat al inflaţiei antrenează o sporire a resurselor fiscale; cresc încasările din impozitul pe venit, precum şi din impozite indirecte, în special cele aferente taxei pe valoarea adăugată. Pe de altă parte, inflaţia determină diminuarea relativă a obligaţiilor de plată ale statului, îndeosebi în ceea ce priveşte datoria publică, în situaţia în care rata dobânzii la împrumuturile de stat este mai mică decât nivelul creşterii anuale a preţurilor, exprimat în procente. Aceste avantaje pot fi, însă contracarate de gravele inconveniente pe care le presupune inflaţia pe plan economic şi social.

      După regularitatea cu care se încasează la buget, resursele financiare publice pot fi structurate în:

    - resurse ordinare ( curente ) sunt acelea la care statul apelează în mod obişnuit, în condiţii considerate normale şi care se încasează la buget cu o anumită regularitate. În această categorie se includ:- venituri fiscale

                                           - contribuţii pentru asigurări sociale de stat

                                           - contribuţii care alimentează fondurile speciale

                                           - venituri nefiscale.

Veniturile fiscale sunt acele venituri care provin din:

  • impozite directe, percepute asupra veniturilor şi averii persoanelor fizice şi juridice
  • impozite indirecte ( taxe de consumaţie sau accize, taxe vamale, monopolurile

fiscale, taxele de înregistrare şi taxele de timbru ).

Contribuţiile pentru asigurările de stat sunt acele venituri bugetare care provin din sumele încasate în conturile acestor contribuţii datorate de: companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat sau mixt, instituţiile publice, organizaţiile cooperatiste şi obsteşti, persoanele juridice care folosesc personal salariati, asociaţiile cu scop lucrativ, persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente ( liber-profesionişti ), societăţile comerciale cu capital privat, persoanele fizice care folosesc lucrători salariaţi, agenţi economici, salariaţii din instituţiile publice etc. sau plătite de salariaţii bugetari şi pensionarii care beneficiază de bilete de tratament balnear şi de odihnă, precum şi din debitele din pensii şi alte sume.

Contribuţiile care alimentează fondurile speciale sunt acele venituri necesare statului, destinate acoperirii unor obligaţii sau nevoi temporare, specifice fiecărui program de guvernare, de regulă sociale, care depăşesc posibilităţile bugetului. Ele sunt contribuţii obligatorii, care se constituie pe seama unor venituri fiscale, de genul impozitelor indirecte, cu destinaţie specială ( de exemplu: contribuţia la fondul pentru plata ajutorului  de şomaj, încasări din comisione vamale etc.), precum şi din venituri nefiscale, stabilite în funcţie de destinaţia fiecărui fond în parte ( de exemplu: venituri realizate din aplicarea unei anumite cote asupra primelor încasate, în cazul fondului special pentru protecţia asiguraţilor ).

Veniturile nefiscale includ acele venituri bugetare ( dividende, redevenţe, chirii etc. ), provenite de la unităţile şi proprietăţile statului, precum şi de la instituţiile publice.[1]

     -  resurse extraordinare ( incidentale, întâmplătoare ) sunt cele la care statul recurge

în situaţii excepţionale, când practic resursele curente nu acoperă cheltuielile. În grupa resurselor extraordinare se cuprind: emisiunea de bani de hârtie peste necesităţile reale ale economiei, împrumuturile de stat interne şi externe, ajutoare şi alte transferuri primite din străinătate.

     Din punct de vedere al provenienţei lor, resusele financiare se pot grupa în:

    - resuse interne, cuprind: impozie, veniturile de la proprietăţile şi întreprinderile de stat, donaţiile interne, emisiunea de bani de hârtie, împrumuturile contracarate pe piaţa internă.

   - resurse externe, îmbracă, în principal, forma împrumuturilor de stat externe, contractate de la guvernele altor ţări, de la instituţiile financiar-bancare internaţionale, de la bănci private sau de la alţi deţinători de capitaluri băneşti. La acestea se adaugă diferitele transferuri externe primite sub forma ajutoarelor nerambursabile din partea altor state sau a unor organisme internaţionale.

      Din punctul al vedere al structurii organizatorice a statelor, se disting:

    - resuse ale statelor de tip federal, includ: resursele bugetului federal, resursele bugetelor satelor, regiunilor şi/sau provinciilor membre ale federaţiei, resursele bugetelor locale

     - resurse ale statelor de tip unitar, se structurează în: resurse financiare publice ale bugetului central, resurse financiare publice ale bugetelor locale.

În statele de tip federal, resursele asigurărilor sociale se regăsesc atât în bugetele federale considerate, cât şi în bugetele statelor, regiunilor şi provinciilor membre ale federaţiei statale respective, iar în statele de tip unitar, aceste resurse se întâlnesc în bugetele generale ale acestora.

      Prin prisma bugetului general consolidat, structura resuselor financiare publice, include:

    - resurse financiare ale bugetului de stat, din care fac parte veniturile curente de tipul impozitelor, taxelor, veniturilor nefiscale, precum şi veniturile din capital

    - resurse financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat, care provin din contribuţiile care alimentează fondurile speciale şi din celelalte resurse care alimentează

bugetul asigurărilor sociale de stat

    - resursele financiare cu destinaţie specială, care provin din contribuţiile care alimentează fondurile speciale constituite la nivel central

    - resursele financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, din care fac parte: impozitele, taxele şi veniturile nefiscale cu caracter local, cotele şi sumele defalcate din veniturile bugetului de stat, cotele adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat, transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat şi diverse venituri proprii ale bugetelor locale, inclusiv venituri din capital.[2]

     În România, în conformitate cu Legea finanţelor publice, resursele financiare sunt formate din ansamblul veniturilor: - administraţiei de stat centrale

                                                        - administraţiei de stat locale

                                                        - instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate

                                                        - bugetului asigurărilor sociale de stat şi ale fondurilor speciale extrabugetare.

   Având în vedere gruparea economică, resursele  financiare publice, sunt structurate în:

    - venituri curente

    - venituri din capital

    - subvenţii.

Astfel, resursele bugetului de stat, sunt: - venituri curente

                                                                - venituri din capital.

   Veniturile curente se împart în: - venituri fiscale

                                                      - venituri nefiscale.

Veniturile fiscale cuprind impozitele directe şi impozitele indirecte.

         Din categoria impozitelor directe, fac parte:

 - impozitul pe profit, încasat de la agenţii economici, indiferent de forma de proprietate

 - impozitul pe venit

 - impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente

 - alte impozite şi incasări directe.

        Impozitele indirecte, cuprind:

- taxa pe valoarea adaugată

- taxele vamale de la persoanele juridice

- taxele speciale de consumaţie ( accizele )

- taxele vamale şi alte venituri încasate de la persoanele fizice prin unităţile vamale

- taxe pentru jocuri de noroc

- taxe judiciare de timbru

- impozitul pe ţiţeiul din producţia internă şi gazele naturale

- alte impozite indirecte.

Veniturile nefiscale, cuprind:

- vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de subordonare centrală

- vărsămintele de la instiţutiile publice ( taxe de metrologie, taxe consulare, taxe pentru prestaţiile efectuate şi eliberarea autorizaţiilor de transport în trafic internaţional, taxe şi alte venituri din protecţia mediului, taxe pentru analize efectuate de laboratoare, altele decât cele sanitare, de pe lângă instituţii, ş.a. )

- diverse venituri ( venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate, venituri din aplicarea prescripţiei extinctive, venituri din concesiuni, venituri din dividende, etc. ).

     Veniturile din capital, cuprind:

- venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice

- venituri din valorificarea stocurilor de la rezervă de stat şi de mobilizare

- venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare.

      Resursele bugetelor locale prezintă următoarea structură:

- venituri proprii fiscale şi nefiscale

- cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

- cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi bugetelor locale

- transferuri cu destinaţie specială.

      Veniturile fiscale cuprind impozite directe şi indirecte.

În categoria impozitelor directe se includ:

  • impozitul pe profitul regiilor autonome de subordonare locală
  • impozitul pe clădiri
  • impozitul şi taxa pe teren
  • taxa asupra mijloacelor de transport auto
  • impozitul pe terenul agricol
  • taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, s.a.

În categoria impozitelor indirecte, distingem:

  • impozitul pe spectacole
  • taxa hotelieră
  • taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare, etc.

     Veniturile nefiscale, cuprind:

- vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de subordonare locală

- vărsăminte din disponibilităţile instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate locale

- venituri din concesiuni şi închirieri

- veniturile circumscripţiilor sanitar-veterinare, etc.

Veniturile din capital provin din venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice, venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului, venituri din privatizare.

     Subvenţiile primite din bugetul de stat, sunt folosite pentru echilibrarea bugetelor locale.

        În concluzie, organele locale ale administraţiei de stat ( primăriile ) au sarcina să se preocupe în permanenţă de dezvoltarea bazei proprii de venituri, asigurându-se echilibrarea pe această cale a bugetelor tuturor municipiilor, oraşelor şi comunelor judeţului respectiv, în condiţiile autonomiei financiare.

       Resursele instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate sunt formate numai din venituri curente. Acestea sunt grupate pe domenii de activitate şi anume: învăţământ, sănătate, cultură şi artă, asistenţă socială, sport, gospodărie comunală şi locuinţe, cercetare ştiintifică, agricultură, silvicultură, ape şi mediu înconjurător, alte domenii de activitate ( pieţe, târguri, oboare, domeniu public, şcoli de conducători auto, grădini botanice, etc. ).

        Resursele bugetului asigurărilor sociale de stat, cuprind:

  • venituri curente
  • subvenţii.

Veniturile curente provin din contribuţii pentru asigurările sociale de stat de la persoane juridice, contribuţii pentru asigurările sociale de la persoane fizice care utilizează munca salariată, alte venituri ale asigurărilor sociale de stat.

 

[1] Alexandru Lăzărescu, “Finanţe Publice” – Colecţia Economică 1, Editura Naţional, 2000, p. 73

[2] Narcisa Roxana Moşteanu “Finanţe publice” , Editura Universitară, Bucureşti, 2004, p. 120

Loading...